Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cine, la lecțiile de chimie din liceu, nu a fost stresat de dificultatea conceptelor privind legătura chimica? Hibridizarea orbitalilor atomici, legătura covalentă, teoria cuantică a legăturii chimice, dar și structura secundară și terțiara a proteinelor sunt tot atâtea subiecte care au revoluționat chimia și au dat nenumărate dureri de cap deopotrivă profesorilor și elevilor de liceu. Responsabil pentru acestea este un singur om: Linus Pauling. Savant neobișnuit de curajos în promovarea ideilor noi, în palmaresul căruia numărul marilor descoperiri nu este egalat decât de numărul erorilor monumentale și a controverselor pe care le-a generat. Sigurul om din istorie laureat cu două premii Nobel individuale (1954 - chimie și 1962 - pace), Pauling provine din familia unui farmacist original: clienții plăteau doar dacă, în urma tratamentului cumpărat, se făceau bine! Ideea nu a fost inspirată, familia tânărului Linus fiind nevoită să trăiască o perioadă din ajutoarele bunicilor. Orfan de tată la 9 ani, Linus își continuă studiile, contrar cererilor repetate ale mamei de a deveni întreținătorul familiei. În pofida spiritului său studios, nu a obținut bacalaureatul: a refuzat să urmeze cursurile de « civism », considerând cărțile citite ca fiind suficiente. Totuși, în 1963, la 62 de ani și după două premii Nobel, administrația liceului a considerat că, de-acum, Pauling are un simț civic suficient pentru a-i conferi bacalaureatul! 

La 24 de ani, Pauling devine doctor în chimie, titlu acordat de atunci nou înființatul  « California Institute of Technology » sau Caltech. Instituție care azi are în palmares 31 de laureați Nobel! Obișnuit de rigorile vieții să obțină ceva « din piatră seacă », la Caltech Linus Pauling a studiat... cristalele (forma ceva mai organizată decât pietrele) prin difracția razelor X. În același timp și-a creat stilul care avea să-i fie reproșat întreaga sa carieră: utilizarea (zice-se exagerată) a intuiției în explicarea unor fenomene, intuiție uneori pornită de la date experimentale neconcludente. Intuiția lui Pauling era, însa, genială! Marile sale contribuții la știința mondială încep după o perioadă petrecută la Universitatea din München unde, în 1927, utilizează teoria cuantică pentru interpretarea legăturii chimice. Idee revoluționară pentru perioada respectivă dar și o sursă de conflict cu W.L. Bragg (el însuși laureat Nobel la 25 de ani, cel mai tânăr din istorie!) care îl acuză pe Pauling de furt intelectual. Acuzație viguros respinsă de acesta din urmă. Se întoarce la Caltech unde, în 1931,  revoluționează înțelegerea structurii moleculare publicând « Natura legăturii chimice ». Pauling nu se oprește aici : lasă de o parte chimia teoretică și studiază biologia moleculară: observă ca hemoglobina prezentă în sângele din vene și cea prezentă în sângele din artere au proprietăți magnetice diferite, ceea ce îl duce la elucidarea mecanismului de absorbție a oxigenul în sânge și la elaborarea primei explicații la nivel molecular pentru o formă a anemiei. În 1948, la Oxford, este țintuit la pat de o nefrită. Plictisit, se joacă cu structuri chimice improvizate din hârtie și descoperă o parte însemnată din structura proteinelor: elicea alfa, asemănătoare unui resort molecular. În anii 50, sub auspiciile McCarthysmului, Pauling este acuzat în SUA de activități comuniste, motiv pentru care îi este refuzat dreptul la călătorie în străinătate. În concurența acerbă cu un grup de cercetători britanici Pauling propune la repezeală o structură total eronată a ADN-ului. Pentru că, datorită interdicției de a calatori, nu a avut acces la ultimele date obținute de Rosalind Franklin, la... Londra.

În timpul celui de-al doilea război mondial Pauling este deja un fervent activist: nu lucrează la proiectul bombei atomice și combate internarea în lagăre a americanilor de origine japoneză. In anii 60, extrem de îngrijorat de acțiunea radiațiilor nucleare asupra sănătății, inițiază și depune la ONU o petiție semnată de peste 11 000 oameni de știință care se opun experiențelor atomice. Trimite telegrame violent-dojenitoare lui Hrușciov și Kennedy. Lui Kennedy îi scrie: “Veți da într-adevăr ordine care vă vor face să intrați în istorie drept cel mai imoral om al tuturor timpurilor și unul dintre cei mai mari inamici ai rasei umane? » Pentru activitățile sale anti-nucleare primește premiul Nobel pentru pace în 1962 iar în curând după aceea SUA, URSS și Marea Britanie încep discuțiile privitoare la interzicerea testelor nucleare. Invitat de Kennedy la un bal organizat în onoarea laureaților Nobel americani, Pauling generează o nouă controversă: participă la o manifestație pacifistă în fața Casei Albe. Amenințat cu arestarea, prezintă invitația prezidențială și, în loc de postul de poliție ajunge... la bal.

O ultimă tentativă în știință este însă un eșec: în anii 70 Pauling propune consumarea de « mega-doze de vitamina C » pentru prevenirea cancerului și a gripei. Experimentează pe propria-i persoană, dar treptat teoriile sale asupra efectului vitaminei C sunt infirmate. Cert este însă ca Pauling, consumând enorme cantități de vitamina C, s-a stins din viață la 93 de ani, în 1994.

Bibliografie:
Lecturi suplimentare:


Comentarii

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România