Blogul lui Daniel P. Funeriu

Sarbatori fericite

2009-12-25T11:24:00.003+02:00

Va doresc tuturor sarbatori fericite, liniste, lumina si intelepciune.

Observ ca spiritele se incing pe blog, uneori dincolo de limita decentei. Asa cum am facut-o si pina acum, voi sterge mesajele care contin cuvinte de insulta. Constat cu o oarecare mahnire incapacitatea multor comentatori de a se alinia la standardul de decenta pe care am incercat sa il exprim pe acest blog. Atacurile lor nejustificate nu ma afecteaza pe mine, care m-am obisnuit cu viata publica. Ii derajeaza pe cei dragi mie, carora le cer scuze pentru ca uneori sufera datorita expunerii mele mediatice .

Audiere şi viitor

2009-12-22T23:43:00.002+02:00

Audierea de astăzi a fost destul de lejeră pentru că deputaţii şi senatorii din comisie au considerat că mi-am făcut datoria bine data trecută... Nu e nimic mai mult de spus decât ceea ce s-a spus în fluxul MEDIAFAX. Se pare că presa a fost şi foarte interesată de maşinile mele. Mai interesată decât sunt eu! M-a bucurat votul unor deputaţi PSD şi PNL pe care îi apreciam. Imediat după audiere am coborât la sala grupuului parlamentar unde am avut un grup de colindători de la casa de copii din Oneşti-Bacău. M-au emoţionat aceşti copii.

Trebuie să fim realişti. Anul care vine va fi foarte greu dar vă asigur că îl vom trece cu bine. Va trebui să găsim resurse într-un an de criză şi să facem reformă în acelaşi timp. Dacă la finalul mandatului meu principiile cu care intru în minister se vor fi împământenit acolo va fi un mare câştig.

Desemnare

2009-12-21T01:10:00.005+02:00

Aşa cum se ştie astăzi am fost desemnat de premierul Emil Boc pentru funcţia de Ministru al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Se pare că marţi vor fi audierile din Parlament. E puţin probabil să mai postez până atunci. Mulţumesc celor care m-au sprijinit cât şi celor care m-au criticat. Greul acum începe cu adevărat, aşteptările în domeniile educaţiei, cercetării, sportului şi tineretului sunt enorme. Sper să reuşesc să îndeplinesc cât mai multe dintre ele.

În ceea ce priveşte bugetul, putem discuta despre acesta atunci când avem primul proiect de buget finalizat, ceea ce acum nu este cazul. Cunosc necesităţile bugetare ale educaţiei şi cercetării, cunosc şi lipsurile cu care se confruntă sportul şi domeniul tineretului. Voi lupta pentru ca aceste necesităţi să fie cât mai bine satisfăcute. Anul care vine nu este uşor, cred însă că vom reuşi să trecem cu bine. Pe de altă parte, dificultăţile economice ale unui an nu justifică stagnarea reformelor. Lipsa de performanţă a sistemului de educaţie şi de cercetare este una dintre cauzele crizei şi de aceea cred că asigurarea necesităţilor imediate este tot atât de importantă precum continuarea reformei.

PS pentru presă: în urma inadvertenţelor apărute în presă: nu sunt europarlamentar. Am fost. Nu sunt doctorand. Am fost până acum 10 ani când mi-am susţinut doctoratul.

PPS: am schimbat numele blogului, lucru care nu îmi schimbă opinia despre darwinism.

Scurt comentariu despre guvern: UPDATE

2009-12-19T14:07:00.000+02:00

Stiu ca multi cititori ai acestui blog se asteapta sa vorbesc despre componenta guvernului, in special despre domeniul educatiei si cercetarii. Tot asa cum am spus ca voi vorbi despre legea educatiei atunci cind ea va fi promulgata (lucru care nici astazi nu s-a produs) voi discuta despre guvern atunci cind vom avea un guvern votat in parlament. Pana atunci, sa profitam de zapada de afara. E unul dintre putinele lucruri imaculate din Romania. Pacat ca e de scurta durata.

PS: Vad in presa interpretari de genul "candidatura lui Funeriu nu a fost validata de Colegil Director PDL". Fals: in Colegiul Director a intrat la vot o lista pe care numele meu nu figura. Rezultatul votului pe domeniul educatiei a fost de 34 pentru propunerea facuta la 32 impotriva.

Când au început Traian Băsescu şi PDL să preia cu adevărat iniţiativa

2009-12-12T22:33:00.004+02:00

Scriam acum vreo două luni că Trian Băsescu, impunînd (cu ocazia demiterii lui Nica) PSD un comportament normal şi instituţional, a reuşit să facă PSD-ul Knock Out. Logica argumentaţiei spunea că PSD, fiind un partid care este obişnuit să navigheze în ape tulburi, nu va reuşi să se adapteze unui comportament transparent şi corect din punct de vedere instituţional. Punerea PSD şi a candidatului său în faţa oglinzii revelatoare a adevărului a arătat că acest partid se bazează pe trucarea adevărului, pe minciună, lipsă de transparenţă şi, ceea ce e şi mai grav, pe necunoaştere.

Mai spuneam atunci că dacă Traian Băsescu a demonstrat că poate să domine PSD, PDL avea, începând din acel moment şansa să o demonstreze. Modul în care s-a mişcat PDL în turul doi ne-a demonstrat că PDL are resursele organizatorice necesare să conducă România. PDL, aşa cum îl percep eu acum, este un bun amestec de experienţă politică, cadre noi bine integrate şi mult, foarte mult entuziasm. Stabilitatea organizatorică, de multe ori criticată de adversari, ne-a adus în această poziţie dominantă. Modul în care vom consolida organizatoric PDL şi modul în care vom reuşi să ne lărgim baza de susţinere va condiţiona evoluţia pe termen lung a PDL. Am reţinut o frază cheie pe care a spus-o Valeriu Stoica la o dezbatere: diferite partide au câştigat alegerile în ultimii 20 de ani în România dar niciun partid nu a câştigat guvernarea. Cred că PDL este acum primul partid din România care poate câştiga şi guvernarea. Cu exact aceleaşi ingrediente care ne-au dus la câştigarea alegerilor: perseverenţă, multă muncă şi nu în ultimul rând, oricât de populist ar suna, apropierea de oameni.

Când a început coaliţia pro-Geoană să piardă

2009-12-11T20:00:00.003+02:00

Am observat, la multi oameni care au obţinut mai tot ce şi-au dorit în viaţă, o căutare a estetismului în orice gest. O justificare estetică a unor vanităţi, uneori mărunte. Nu sunt convins că un trabuc tăiat cu o foarfecă de aur e mai savuros ca unul rupt cu dinţii. Nu sunt convins că un coniac băut într-un pahar de 1000 de Euro pe un iaht plin cu invitaţi faimoşi aduce mai multe plăceri papilelor decât acelaşi coniac băut cu prietenii la pescuit de exemplu. Uneori însă, căutarea excesivă a estetismului în vanitate poate costa scump. Poate costa îndepărtarea prietenilor, îndepărtarea de micile plăceri ale vieţii de zi cu zi sau, mai grav, poate costa scufundarea iahtului.

Cred că un astfel de gest l-a costat soarta alegerilor pe Dl. Patriciu. În ziua în care Crin Antonescu a anunţat susţinerea pentru Mircea Geoană Dl. Patriciu a ieşit pe televiziuni spunând, printre altele, că are ceva personal cu Traian Băsescu. Când toată lumea se aştepta ca Dl. Patriciu să spună că îi impută lui Traian Băsescu noaptea petrecută în arest, Dl. Patriciu spune că sursa conflictului personal cu Traian Băsescu este lovitura aplicată de acesta unui... copil. Am imaginat ceea ce va urma şi am văzut în faţa ochilor un Patriciu care vrea cu orice preţ să spună naţiunii şi lui Traian Băsescu: "eu sunt cel care îţi dă ultima lovitură, mortală". În acel moment cred că a început să se schimbe dinamica votului. Pentru că cei pe care Traian Băsescu îi acuza permanent, Voiculescu, Vântu, Patriciu, începeau să aibă şi o figură. Cred că vanitatea de a arăta cine este cel care aplică ultima lovitură, evident coroborată cu evidenta nepregătire a lui Mircea Geoană, a dus la inversarea opţiunilor şi câştigarea unui nou mandat de către Traian Băsescu. Acesta este şi motivul pentru care în prima mea intervenţie publică de după alegeri, de luni 7 decembrie, am exprimat certitudinea mea că PDL îşi va gestiona victoria cu modestie, ocupându-se imediat de treburile ţării şi mai puţin cu băutul de şampanie. Pentru că noi ştim că sunt atât de multe de făcut.

Sunt un capsunar!

2009-12-10T09:30:00.005+02:00

Tot mai multi membri PSD, inclusiv lideri precum Nastase, sunt revoltati de votul diasporei. Plevusca de partid ii tine isonul. In viziunea PSD diaspora, care habar nu are ce e in Romania, l-a facut presedinte pe Basescu, luand decizia gresita. Asadar, spun ei, pe viitor trebuie invatata minte aceasta diaspora nesimtita, iar votul ei trebuie sa aiba o greutate mai mica. Pentru Nastase ei sunt o clasa inferioara, ei sunt constructorii din Spania, femeile de serviciu din Italia, care pentru o spaga de 5 Euro se deplaseaza 100 de km pana la sectia de votare sa puna stampila pe Basescu. Ei, capsunarii, au tradat Romania lui Iliescu si s-au dus sa-si caute norocul aiurea. Nu merita dreptul la vot! Iata, astazi ma declar si eu un capsunar.

Traian Basescu a fost facut presedinte de fiecare vot care i-a fost acordat. Din Vaslui, Timisoara, Constanta, Roma sau Dabuleni. Astazi abia vedem cat de sincera a fost dorinta lui Geoana de coeziune. Din fericire aceasta dorinta nu mai conteaza acum. Acum coeziunea natiunii se poate consolida in jurul unor mari santiere, precum educatia, sanatatea, justitia, modernizarea statului. Care nu trebuie sa intirzie nicio secunda.

PS: multi din PSD au remarcat ca de mai multe ori le-am demolat argumentele politicianiste prin date reci. Au incercat sa faca ieri pe televiziuni acelasi lucru: dupa calculele lor 3000 de votanti la o sectie de vot deschisa 14 ore cu 5 cabine de vot inseama un vot la 12 secunde. Fals tovarasi.Inseamna un vot la 84 de secunde, adica un vot la 1 minut si jumatate. Mie la o sectie speciala mi-a luat 40 de secunde sa votez.

România de azi: rezultate, tensiuni şi perspective

2009-12-07T19:19:00.005+02:00

Rezultatele alegerilor prezidenţiale sunt clare. Decepţia lui Mircea Geoană, a PSD şi a PNL este enormă. Decepţia susţinătorilor lor este cel puţin tot atât de mare. Castigarea alegerilor de catre Traian Basescu distruge hatisul de interese intre oamenii care au tinut Romania in loc foarte multi ani.

Intr-adevar, cel mai important lucru acum este coalizarea natiunii. Atat Traian Basescu cat si Mircea Geoana au propus un proiect de coeziune. Mircea Geoana a propus o coeziune in jurul a doua partide si a unui om, un fel de "deus ex machina", Klaus Johannis. Traian Basescu a propus un proiect de coeziune in jurul unui proiect: reforma statului si consolidarea democratiei. A castigat proiectul de coeziune in jurul reformei statului, iniţiat de Traian Băsescu şi susţinut de PDL. Alegerile prezidenţiale au arătat că adevărata majoritate din Romania de astazi este majoriatatea in jurul proiectului de reforma a statului, proiect asumat de PDL şi Traian Băsescu. Aceasta trebuie să fie şi majoritatea guvernamentală, obligatoriu de dreapta.

Astăzi (dar şi săptămâna trecută) au fost momente extrem de tensionate pe scena publică. Frustrarea învinşilor dublată de oboseala tuturor a dus la situaţii cel puţin ciudate. Victoria este şi o reparaţie morală pentru umilinţele fără număr pe care am fost obligaţi să le suportăm la unele televiziuni. Eu însumi am trecut astăzi prin două experienţe despre care încă mă întreb dacă au fost adevărate sau am visat în picioare. Pentru prima dată am luat în consideraţie posibilitatea de a depune plângere în justiţie împotriva unor chestiuni care nu credeam că se pot întâmpla în România.

Mulţumesc tuturor susţinătorilor. A fost un sprijin moral important. Acum, la muncă!

Rezultatul real al alegerilor prezidenţiale din România

2009-12-07T03:20:00.008+02:00

După centralizarea tuturor secţiilor de votare din ţară cât şi a majorităţii secţiilor de votare din străinătate (mai sunt 47 de sectii din diaspora) Traian Băsescu are un avans de 60 301 de voturi. Deci Traian Băsescu a câştigat alegerile. Aud că BEC a centralizat deja 74% dintre voturi şi Traian Băsescu are un avans 50.6-49.4.

UPDATE 6:13 am: Hrebenciuc iese pe Realitatea TV şi da din colţ în colţ, nu prezintă decât pe fugă rezultate parţiale, la 80% din voturi numărate. Vorbeşte despre iregularităţi (!) şi despre o întîlnire cu PNL pentru a decide acţiuni politice ulterioare.

UPDATE 6:50 am Pentru sceptici: numărătoarea PDL a fost făcută pe baza PROCESELOR VERBALE şi nu pe baza estimărilor. Realitatea TV a început să dea rezultatele finale pe judeţe. Astfel la jud. Braşov şi jud. Cluj datele nostre sunt EXACT cele date de Realitatea TV (30 334 voturi mai multe pentru Traian Băsescu la Braşov şi 88 135 voturi în plus la Cluj). Deci nu aveţi niciun motiv de dubiu.

14 Intrebari catre Romani

2009-12-04T20:03:00.002+02:00

Am vazut aceste intrebari pe net. Ca raspuns la intrebarea Traiti Bine? Le postez si pe blogul meu.

1) Ce maşină aveaţi în noiembrie 2004? Ce maşină aveţi în noiembrie 2009?

2) Cu ce vă duceaţi la muncă în 2004? Cu ce mergeţi la serviciu în 2009?

3) Cîte maşini străine şi-au cumpărat românii între 2004-2009? (sînt aproape sigur că de peste 10 ori mai multe decît în primii 15 ani scurşi de la revoluţie)

4) Cîte maşini străine vedeaţi în Bucureşti în 2004? Cîte acum? (Eu în 2004 făceam un sfert de oră pînă la serviciu, acum fac o oră jumătate fiindcă a crescut enorm numărul de maşini, repet, majoritatea străine)

5) Cîţi tineri dintre cunoscuţii dvs. stăteau cu chirie în 2004? Cîţi dintre ei stau acum în casa lor, luată în rate?

6) Cîte concedii v-aţi făcut în străinătate în perioada 1989-2004? Cîte concedii v-aţi făcut în străinătate în perioada 2004-2009?

7) Unde anume (Londra, Paris, Madrid, Milano) v-aţi făcut concediile între 2004-2009? Unde (Paralia Katerini, Chişinău, Velico Tîrnovo) pînă în 2004?

8) La cîte stele vă făceaţi concediile pînă în 2004? La cîte stele după 2004?

9) De cîte ori aţi vizitat ţări din Europa vestică între 1989-2004? De cîte ori după?

10) De cîte ori mîncaţi la restaurant pînă în 2004? De cîte ori mîncaţi la restaurant din 2004?

11) Cîte lucruri de firmă aveaţi în garderobă în 2004? Cîte acum?

12) Ce televizor aveaţi în 2004? Ce televizor aveţi acum?

13) Aveaţi aer condiţionat şi termopane în 2004? Acum aveţi?

14) Ce salariu – în euro – aveaţi în 2004? (atunci un euro era vreo 40.000 de lei) Ce salariu în euro aveţi acum? (Salariul mediu a crescut de cîteva ori în euro)

De ce a plecat Johannis?

2009-12-04T01:24:00.002+02:00

Imediat ce dezbaterea a luat sfârşit Johannis a plecat, vizibil supărat. În locul lui Johannis foarte supărat aş fi şi eu. Pentru că astăzi a înţeles, şi el şi Crin Antonescu că s-au asociat cu un om slab. Foarte slab. Care alaltăieri declara despre Sorin Ovidiu Vântu că este un om malefic iar ieri mergea la el la miezul nopţii pentru că era tensionat şi dorea să se relaxeze. Care era total neinformat cu privire la chestiuni fundamentale privitor la statul pe care vrea să-l conducă. Care era şovăielnic şi slab pregătit. Cred că Klaus Johannis ar da dovadă că este un adevărat om de stat dacă ar spune franc ceea ce crede despre prestaţia lui Geoană. Pentru că un adevărat om de stat îşi serveşte naţiunea şi nu şeful.

PS: Azi am înţeles şi eu şi mulţi alţii de ce Geoană refuza dezbaterile.

Stăpânul meu de Ziua Naţională: Cristian Herbei

2009-12-02T03:02:00.009+02:00

Cristian Herbei: un băiat sfios, foarte bun la fotbal şi alergare. Singurul care era mai rapid ca mine. Un băiat care locuia în satul Stejar, şi cu care mergeam uneori acasă după şcoală. Un băiat blând, cald şi care împărţea cu mine oul fiert pe care părinţii săi îl puneau la pachet pentru pauza mare la şcoala generală din Săvârşin. Pe scurt, primul meu coleg de bancă.

De ziua naţională am vizitat monumentul dedicat morţilor de la Revoluţie. Modul meu de a îi onora pe ei a fost să citesc, unul câte unul, numele celor morţi la Revoluţie. Am fost şocat să văd numele lui Cristian Herbei printre ele.

Ajuns în birou, am primit un SMS de la un proaspăt fost liberal care mă anunţa că el va merge la un protest în Piaţa Universităţii. Intuind încărcătura politică a acestui moment precum şi riscurile asociate cu acesta am şovăit să merg. Foarte repede însă mi-am ascultat conştiinţa şi am făcut exact ceea ce simţeam în acel moment. Era un minim de ce puteam eu face după ce am aflat că primul meu coleg de bancă a murit la Revoluţie.

Aş vrea să am talentul să pot să redau în cuvinte ceea ce am simţit când prezenţa mea acolo a fost intrepretată în fel şi chip pe televiziuni. Dacă aş avea acel talent cred că toate ecranele pe care s-ar afişa textul meu de azi ar avea o culoare unică: negrul. Mi-ar fi plăcut să fiu lăsat în pace, să mă reculeg în legea mea, în loc să fiu vânat de cameramani şi fotografi care trebuiau să găsească oameni de la PDL în piaţă.

PS: aş dori ca cei care pot să înţeleagă că această postare nu este un mesaj politic şi nici o acuză nedreaptă adusă canalelor media să nu o comenteze în subsolul acestui text. Luaţi-vă timpul unui eventual comentariu pentru a reflecta ce fel de ţară îşi doreau cei care au murit acum 20 de ani. Şi a reflecta la ceea ce am făcut sau nu pentru aceasta până acum.

PPS: surprinzător, astăzi este ziua în care am avut recordul de accesări pe blog, mai multe chiar ca atunci când am fost nominalizat ca Ministru al Educaţiei. Oare de ce?

Mistificarea mistificărilor

2009-12-01T15:49:00.004+02:00

Am crescut 11 ani în Timişoara. De la 6 la 17 ani. M-am simţit agresat în fiinţa mea de român de trei ori în viaţă. Prima dată la mineriade. Atunci decisesem să mă pregătesc să lupt pe termen lung. A doua oară când, în Japonia fiind, mi-a sărit în ochi diferenţa dintre şansa educaţională care li se oferă copiilor din ţările avansate faţă de copiii din România. Şi am decis să încerc să schimb ceva în acest sens. A treia oară acum. Când singurul lucru care lipsea tabloului a fost prezenţa lui Ion Iliescu în balconul Operei din Timişoara.

Este cu atât mai umilitoare pentru noi scena din Timişoara cu cât ea a fost concepută în laboratoarele echipei de campanie americane a lui Mircea Geoană. Care a încercat să exploateze o triplă încărcătură emoţională: Timişoara, Ziua Naţională şi 20 de ani de la Revoluţie. Au încercat să exploateze acest lucru mizând pe faptul că dacă vor fi proteste spiritul pacificator al lui Geoană va fi astfel subliniat. Un calcul, rece, matematic corect, dar făcut de nişte suflete care nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă a fi român. Spre deosebire de cei care au făcut aceste calcule eu cred că noi avem un capital emoţional mult mai bogat. Care sper nu va lăsa cea mai mare mistificare din istoria de după 1989 să se producă.

PS: aud că cei care sunt viteji pe la Realitatea TV şi Antena 3 au ieşit prin uşa din spate a Operei. De câte ori a procedat aşa Traian Băsescu când a avut de tratat grupuri ostile?

Informaţia cea mai importantă despre Johannis

2009-11-30T16:38:00.004+02:00

Klaus Johannis a declarat astăzi că va solicita PSD şi PNL prelungirea perioadei legale în care să aleagă între funcţia de primar şi cea de premier. Nu aceasta este cea mai importantă informaţie. Ci aceea că Realitatea şi Antenele nu au dat ştirea, ceea ce mă face să fiu sigur că au embargo pe această ştire, cel puţin până acum.

Semnificaţia este clară pentru toată lumea. Avem de-a face aşadar cu următoarea construcţie:

se ia una bucată om controlabil cu sete de putere (Mircea Geoană)
se ia una bucată pseudo-rebel (Crin Antonescu)
se adaugă una bucată neamţ credibil
se demonizează omul de bătut timp de minim 6 luni pe toate canalele media la dispoziţie
se amestecă omul controlabil cu pseudo-rebelul şi cu neamţul într-o poză.

Speranţa celor care au pus la cale această construcţie este că în timpul care a mai rămas până la alegeri Românii să nu înţeleagă acest lucru. Deci echipa lui Geoană îi ia pe Români de proşti în această chestiune.

Observ din interior tot ceea ce se întâmplă acum. Nu am fost niciodată mai puternic convins de faptul că PSD trebuie învins cu orice preţ. Paradoxal, înfrângerea PSD este garanţia faptului că PNL va avea viaţă lungă. Aş mai observa un lucru: Mircea Geoană este total dependent de Johannis în acest moment. A bon entendeur salut!

Adevărul despre film

2009-11-28T17:45:00.005+02:00

Singurul adevăr cu care toată lumea este de acord în ceea ce priveşte filmuleţul care intoxică viaţa publică în aceste zile conţine următoarele elemente:

un copil de 10 ani a interacţionat cu Traian Băsescu în 2004. Interacţia respectivă nu l-a speriat, nu i-a provocat teamă, el afirmînd chiar că ar vota cu Traian Băsescu dacă ar avea vârsta.
În 2009, acelaşi copil, de 15 ani acum, a interacţionat cu trusturile Realitatea, Antena şi ziarul Gardianul. Acum este traumatizat.

Trăgînd linie, fiecare ajunge la concluzia sa.

Mincinoşi şi falsificatori

2009-11-27T14:13:00.006+02:00

Cred că lucrurile sunt simple:

PSD prin toate declaraţiile din presă dar, mai grav, prin toate demersurile făcute la Bruxelles a minat la propriu eforturile preşedintelui pentru obţinerea portofoliului agriculturii.
Mircea Geoană şi toţi cei din jurul său au spus că preşedintele nu are nici o trecere în cercurile occidentale.
Traian Băsescu nu a făcut practic nici o declaraţie publică pe acest subiect, făcând în schimb exact ceea ce trebuie să facă: a negociat extraordinar de bine, şi a fost unicul negociator pe această temă.
Dacian Cioloş a făcut la fel: s-a comportat exemplar şi acest lucru reiese din declaraţia lui Barroso.

Traian Băsescu a dus la capăt acest dosar împotriva multor ţări care şi-ar fi dorit acest portofoliu, dar, mai ales, împotriva unei extraordinare opoziţii interne din partea PSD. Din informaţiile mele, pentru a avea şanse să îşi păstreze portofoliul, nici Ludovic Orban şi nici PNL nu au susţinut acest demers.

Concluzie: în cele două dosare pe care le cunosc bine, educaţia şi afacerile europene, Traian Băsescu a acţionat exact cum trebuie să acţioneze un preşedinte. Şi România a avut de câştigat. PSD în schimb a lucrat împotriva intereselor naţionale. Concluziile le trageţi fiecare. Şi am presimţirea că atunci când adevărata poveste a filmului incriminat zilele astea va ieşi la suprafaţă concluziile cititorilor mei vor fi identice cu ale mele. Încet încet minciunile PSD ies la suprafa. Frica lor este că după alegeri aceste minciuni voi ieşi repede la suprafaţă.

PS: iată ce spune despre această chestiune Preşedintele Comisiei de Afaceri Europene din Parlamentul German:

Aceasta nominalizare este atat un succes personal al lui Dacian Ciolos cat si al presedintelui Romaniei Traian Basescu. Acest succes arata greutatea mare pe care presedintele Romaniei o are la Bruxelles.

PS: de când am deschis acest blog am făcut trei predicţii care s-au adeverit în timp util: ieşirea PSD de la guvernare, desemnarea lui Lucian Croitoru şi câştigarea portofoliului agriculturii pentru România. Acum o fac pe a patra în ceea ce priveşte manipularea cu filmul incriminat.

Manipularea predictibilă a PSD

2009-11-20T14:04:00.007+02:00

Exact aşa cum am spus-o anterior, imediat după desemnarea Înaltului Reprezentant pentru Politică Externa, PSD prin vocea lui Năstase l-au acuzat pe Traian Băsescu pentru faptul că nu l-a sprijinit pe Severin pentru acest post. Severin nu a avut niciodată nici cea mai mică şansă pentru acest post pentru că nu a fost niciodată susţinut de liderii socialişti din Uniunea Europeană. Liderii PSD ştiau foarte bine acest lucru pentru că negocierea s-a dus la nivelul premierilor socialişti din Consiliul European, a căror unică propunere a fost Ashton. Traian Băsescu a procedat exact aşa cum trebuia, în aceast dosar al Comisarului European şi cred că în final mulţi vor fi surprinşi de eficacitatea demersului său.

Regret că Adrian Severin şi PSD s-au pretat la acest joc ieftin prin care au încercat să-i impresioneze pe cei care nu cunosc realitatea. E păcat că presa a preluat pe nemestecate informaţii false. E păcat că un politician cu experienţă, care ar trebui să fie un model, dă un astfel de exemplu celor mai tineri. Recunosc, mi-ar fi făcut plăcere să mă înşel atunci când am spus că Severin nu are nicio şansă. Ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Adrian Severin este caracteristic unui tip de politicieni de la noi care sunt un soi de mit neacoperit de realitate. Ca el mai sunt mulţi şi cred că de aici se trage şi relativa lipsă de modele politice din România.

Europa, Jean-Claude Juncker şi România

2009-11-19T01:57:00.008+02:00

La congresul Partidului Popular European de la Varşovia din acest an m-au impresionat două discursuri. Cel al lui Francois Fillon (premierul Franţei) şi cel al lui Jean-Claude Juncker (premierul Luxemburgului). Ambele discursuri au avut doza ideală de anvergură, idei noi, generozitate şi realism. Un plus de anvergură pentru Juncker şi un plus de precizie pentru Fillon. Am avut impresia atunci că ambele discursuri sunt mai mult decât circumstanţiale şi că de fapt ele reprezintă "une profession de foi". Fillon mi-a părut că se pregăteşte ca o alternativă la Barroso iar Juncker se poziţiona clar pentru postul de "Preşedinte UE". Admiraţia mea pentru Juncker mă face să sper că el va avea un rol proeminent în noua arhitectură UE. Aştept cu nerăbdare şi numirea "Ministrului de Externe" al UE, cărţile fiind în acest moment foarte amestecate.

Europa are nevoie de figuri noi care inspiră cetăţenii Uniunii şi nu de figuri expirate care caută sinecuri politice. Intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona este un bun moment pentru a începe o politică europeană alta decât cea a elefanţilor. Numirile esenţiale care vor avea loc probabil astăzi vor da un semnal puternic în ceea ce priveşte direcţia UE pe o bună perioadă de timp. Din punctul meu de vedere ar fi un mare păcat dacă s-ar ajunge ca cei numiţi să reprezinte "cel mai mic numitor comun". Ar fi un extraordinar semn de slăbiciune pentru UE. România are o carte importantă de jucat astăzi, nu doar prin propunerile pentru comisar cât şi prin atitudine.

PS: Un articol într-o directie similara din Spiegel Online.

Interesul naţional

2009-11-17T01:02:00.006+02:00

Atunci când comentatori politici sau oameni politici care nu sunt direct implicaţi în procesul desemnării Comisarului European din partea României se exprimă pe acest subiect, valoarea părerilor lor este în fapt valoarea unui comentariu mai mult sau mai puţin informat (în funcţie de cine emite comentariul). Aşa este şi cazul comentariului meu despre zvonul lansat de Adrian Severin privind posibila sa nominalizare ca "Ministru de Externe al UE". Am afirmat că Severin are exact zero şanse. Dacă ar fi avut o şansă oricât de mică sunt convins că ar fi avut toată susţinerea din partea României. Dar el a greşit pentru că demersurile pentru a deveni Comisar European trebuie să înceapă în România, într-un proces de coerenţă naţională. Nu pe holurile Parlamentului European.

Se pare că servirea interesului individual înaintea interesului naţional a devenit prima caracteristică a eurodeputaţilor PSD, probabil la ordinul lui Geoană. Am citit cu stupefacţie ieri un comunicat al Dacianei Sârbu, a cărei activitate şi atitudine precedentă ca europarlamentar am apreciat-o întotdeauna ca încercând să servească interesul naţional. Daciana Sârbu a declarat că "Nu mai avem nicio şansă [pentru agricultură] [...] putem primi comisia de pescuit - pentru că avem Marea Neagră".

Prin această afirmaţie se urmăreşte decredibilizarea demersurilor României în privinţa obţinerii agriculturii pentru Dacian Cioloş. Dacian Cioloş, fiind oficial desemnat, ar trebui în aceste zile susţinut nu doar de eurodeputaţii PDL ci de toţi eurodeputaţii din România. Şi de toţi cei care au o oarecare influenţă în capitalele din UE. Sper ca declaraţia Dacianei, vădit electorală, este doar pentru uz intern şi că la Bruxelles negociază intens cu cei 11 socialişti din comisia pentru agricultură o susţinere pentru Cioloş.

România are o şansă reală pentru agricultură prin Dacian Cioloş. Portofoliile nu au fost încă distribuite, Oettinger de exemplu (comisarul desemnat al Germaniei !) este zilele acestea la Bruxelles pentru a-şi face lobby pentru un portofoliu economic greu (energie). Nimeni nu poate garanta niciunei ţări un anume portofoliu în acest moment. Chiar şi portofoliul externelor se discută (d'Alema ar putea să piardă postul), e acum posibil ca Austria să-l obţină prin Gusenbauer, fostul cancelar chiar dacă cel desemnat oficial acum din partea Austriei este fostul ministru al cercetării, Hahn. De aceea toate energiile trebuie să fie acum canalizate către obţinerea agriculturii. Iar cel care reprezintă România în această negociere, Preşedintele, trebuie susţinut pe acest front indiferent de interesul electoral sau individual al unora.

Geoană nu poate organiza o dezbatere şi vrea să organizeze o ţară

2009-11-13T21:14:00.003+02:00

Mesajul lui Mircea Geoană în această campanie este bazat pe ideea de a reuşi împreună să organizăm România. Remarc astăzi că Mircea Geoană nu este capabil nici să unească, nici să organizeze. Iată de ce:

Mircea Geoană îl desconsideră pe aliatul său întru dărâmarea guvernelor, Crin Antonescu, invitându-l în repetate rânduri doar pe Traian Băsescu la dezbateri;
când Preşedintele României acceptă invitându-l cu aceeaşi ocazie şi pe Preşedintele PNL Crin Antonescu, Mircea Geoană începe dansul ezitărilor prin secretarul general al PSD Liviu Dragnea (adică omul cu organizarea!).

Concluzia: doi candidaţi gata să dezbată cele mai importante teme (educaţia şi economia) şi un candidat în concediu. QED.

Un lucru care mie imi da speranta

2009-11-12T11:37:00.004+02:00

Cristian Tudor Popescu si Adrian Ursu si-au recunoscut ieri in direct la Realitatea TV eroarea in ceea ce priveste interpretarea gresita a unui interviu dat de Traian Basescu in 2004. Aici clipul video. Cred ca acest fapt merita subliniat mai ales in contextul foarte tensionat al acestei campanii. Asadar putem spera ca decenta sa se instaleze in spatiul public.

UPDATE: O mistificare careia i-a cazut prada si Cristian Tudor Popescu

2009-11-11T22:47:00.000+02:00

In urma postarii de mai jos Domnul Cristian Tudor Popescu a avut o reactie care pe mine m-a bucurat. Errare humanum est.

In această perioadă zgomotul campaniei este asurzitor. Înţeleg că o anumită zonă a presei atacă fără legătură cu realitatea. Dar nu pot să înţeleg faptul că repere ale presei din România emit judecăţi bazate pe fapte care nu s-au întâmplat. Un astfel de exemplu este editorialul de azi scris de Cristian Tudor Popescu, care nu poate fi acuzat de neseriozitate. Iată ce spune CTP:

"Mai întâi mesajul: "Zic unii şi alţii că n-am făcut nimic în politica externă a României. Uite că am făcut. Votaţi-mă pentru că am mărit ţara". Fenomenal, ca de obicei, este sângele rece cu care dl. Băsescu îşi adjudecă rezultatul unui demers politico-juridic pe care în 2004 nu dădea doi bani. Credeţi că România va pierde acest proces? "Categoric, da", îi răspundea atunci reporterului BBC dl. Băsescu, arătând că drepturile Ucrainei asupra zonei respective sunt de necontestat."

Altfel spus CTP afirmă că Traian Băsescu nu credea în victoria noastră la Haga în procesul referitor la platoul continental. O minimă documentare ar fi arătat că de fapt Traian Băsescu se referea la problema Bâstroe şi nicidecum la platoul continental. Aici se află stenograma emisiunii. Nu pot să îl bănuiesc pe CTP de rea-credinţă. Cred mai degrabă că a preluat o ştire gen Antena 3 şi a inclus-o într-un editorial.

Îl invit pe această cale pe Dl. Cristian Tudor Popescu să judece el însuşi dacă, date fiind circumstanţele, se impune o corecţie textului său. Eu cred că da.

Iată pasajul:

Traian BĂSESCU: Vedeţi că şi dumneavoastră sunteţi în confuzie? Ministrul de externe al României nu ştia ce este cu Bâstroe. Bâstroe este un canal interior al Ucrainei, acolo nu trimiţi nici fregate, nici avioane de vânătoare să tragă. Bâstroe este un canal cu care România nu are nici o treabă, este echivalentul, dacă vreţi, al canalului Dunăre-Mare Neagră, este apă interioară, România nu se poate implica pe Bâstroe, dar imaginile pe care le vedeaţi dumneavoastră la televizor erau imagini de pe braţul Chilia, din apa de frontieră româno-ucraineană. În mod categoric aici lucrurile trebuiau abordate altfel decât le-a abordat domnul Geoană şi vă pot spune că eu le-am abordat ca ministru al transporturilor. Dacă ar fi sunat la Miron Mitrea şi Miron Mitrea ar suna la Departamentul Transporturilor Navale, Direcţia Dunăre, de acolo primea un material foarte documentat, care îi arăta ce este de făcut. În primul rând, noi trebuie să negociem cu Ucraina un drept legitim al unui stat de a avea acces pe Dunăre. Deci, Ucraina are un drept legitim şi am mai văzut susţineri "BĂSESCU este pro ucrainean". Aici discutăm de faptul că noi o să pierdem la Haga. Dacă vom merge cu un proces la Haga.

Realizator: Credeţi că vom pierde la Haga?

Traian BĂSESCU: Categoric da.

Realizator: Credeţi că autorităţile României apelau la Haga dacă nu aveau anumite certitudini?

Traian BĂSESCU: Nu, dar s-au dus la Haga pentru platoul continental şi nu pentru Chilia. Iar s-a introdus o confuzie şi pentru Insula Şerpilor care trebuie tranşate acolo. Este clar, interesele economice pe platoul continental sunt cu mult prea mari, dar, la Chilia, aici avem o altă problemă de bună vecinătate. Ucraina spune, pe bună dreptate, cum am spune şi noi, dacă am fi în locul lor, vreau acces la porturile mele Reni şi Ismail, pe braţul Chilia, care este frontieră comună. Jumătate din braţul Chilia este al ucrainenilor, jumătate este al nostru. De la axul albiei, nu de la firul apei.

UPDATE: Cum saboteaza Geoană România şi în chestiunea Comisarului European (III)

2009-11-09T13:36:00.009+02:00

Obişnuiţi cu negocierile din interiorul partidelor lor, mulţi dintre cei care cred că au o şansă pentru postul de Comisar European intră în "negocieri parlalele", de obicei prin contactele lor mai mult sau mai puţin consolidate şi serioase de la Bruxelles sau alte capitale din Uniune. Algoritmul este uşor de imaginat: "domnule X, te rog dă un semnal în România că eu aş fi un bun Comisar din partea României". De cele mai multe ori semnalele sunt date în presă. Jurnalistul Y, fericit că ajunge să vorbească tocmai cu domnul X de la Bruxelles, ia de bune afirmaţiile politicianului X. Şi se lansează o zvonistică.

Aceste atitudini trebuie condamnate cu cea mai mare fermitate. Pentru că orice negociere paralelă bruiază mesajul coerent dat de preşedinte şi, ca atare, de diplomaţii din ţările UE. De aceea jocul lui Geoană, prin Severin este, nici mai mult nici mai puţin decât o desconsiderare a interesului naţional în Europa pentru o miză politică internă. Iată de ce este aşa:

Nominalizarea lui Adrian Severin pentru postul de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă are şanse zero de reuşită. Geoană, în pofida faptului că ştie exact acest lucru, afirma ca Adrian Severin are sanse reale pt obtinerea postului de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa a Uniunii Europene si solicita presedintelui Romaniei sa faca demersurile necesare. Astfel pregateste terenul pentru a ii reprosa presedintelui ca nu a obtinut acest job si a negociat conform interesului sau!

De ce nu are Severin nicio sansa?

Nu are caliblrul concurentilor sai: David Miliband este un foarte bun ministru al Afacerilor Externe al Marii Britanii, Massimo D'Alema a fost prim-ministru al Italiei. Severin a fost acum 10 ani timp de un an de zile ministrul Afacerilor Externe al Romaniei si a fost nevoit sa se retraga lasand inurma mai multe intrebari decat raspunsuri;
pozitiile sale sunt mai aproape de Moscova decat de Bruxelles (vezi exemplul flagrant în chestiunea Moldova);
cel mai puternic argument: Adrian Severin a criticat nepermis de indecent Comisia Europeana (presedintele Barroso, comisarii Olli Rehn, Franco Frattini si Jacques Barrot, purtatorul de cuvant Mark Gray) legat de Mecanismul de Cooperare si Verificare in domeniul justitiei. Romania si-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeana angajamente pe care inca nu le-a indeplinit. Iar Adrian Severin in loc sa incerce sa indrepte neajunsurile noastre, a preferat sa critice executivul european protejind oamenii politici corupti din Romania;
Presedintele Barroso nu va accepta ca un purtator de cuvant al lui Adrian Nastase sa devina membru al Comisiei Europene;

În concluzie, Mircea Geoană face exact ceea de ce România nu are nevoie în această dificilă negociere, punând interesul său electoral în faţa interesului naţional. Asta se numeşte iresponsabilitate dar pare să fie o caracteristică a lui Geoană, vezi cazul "discuţiei" cu NASA...

PS: recent David Miliband a refuzat postul de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa, D'Alema e noul favorit. Iata ce spune presa internationala aici si aici.

Stenograma audierilor din Parlament

2009-11-06T12:47:00.004+02:00

Aici găsiţi stenograma audierii din comisia de la Parlament, le-am primit ieri. Desigur, sunt tot felul de mici greşeli de culegere, unele chiar hilare. Pe fond însă lucrurlile sunt cât de cât corecte.

PS la Video: Audierea din Parlamentul Romaniei

2009-11-04T16:27:00.000+02:00

Astăzi am avut parte de o experienţă extraordinară. Pe scurt, aş spune că niciodată în viaţa mea nu am primit atâtea laude în decurs de 3 ore 45 cât a durat audierea. Am avut parte de 51 de întrebări (cel puţin aşa a anunţat preşedintele comisiei), aici găsiţi înregistrarea video, cred că merită văzută. Un număr semnificativ de parlamentari PNL şi PSD au venit să se scuze că trebuie să voteze împotrivă. "Aşa e politica" mi-au spus ei. Răspunsul meu a fost că politica este exact aşa cum o fac ei şi că eu pot, desigur, să-i scuz fără să clipesc. Dar nu iertarea mea e importantă, ci părerea lor despre ei înşişi. Am avut şi o mare satisfacţie: Dl Ţopescu (PNL) s-a abţinut de la vot. Rezultatul votului a avut darul să mă motiveze şi mai mult. Sunt convins că victoria e mai aproape decât credem.

PS: Astazi Doamna Saftoiu mi-a explicat de ce nu m-a votat in comisia de educatie: pentru ca "mi-am permis aroganta de a descrie in CV-ul oficial prezentat camerei deputatilor cele doua posturi pe care le-am refuzat" (la Max Planck si la AC Immune). Brilliant!

Interviu Hotnews

2009-10-28T18:47:00.004+02:00

AICI puteti vizualiza interviul cu Dan Tapalaga de la Hotnews. In cadrul discutiei online este imposibil sa raspunzi tuturor intrebarilor, le voi raspunde pe blog dupa audiere. Si un articol scris de Dl. Stireanu .

Maine la ora 11 pe Hotnews si audiere

2009-10-27T23:32:00.003+02:00

Am fost invitat la un interviu online la Hotnews maine la ora 11. Intrebarile sunt puse online pe situl hotnews.ro iar eu le voi raspunde din redactia Hotnews. O experienta interesanta.

Am mai fost in data de 26 (ieri) la o emisiune la Antena 3 cu Dana Grecu (puteti vizualiza AICI, de la minutul 55 incolo).

Audierea de la Parlamentul Romaniei va avea loc joi la ora 10 dimineata, de catre comisiile reunite de la Senat si de la Camera. Distributia pe partide a mandatelor din suma acestor doua comisii este:

Minoritati: 2
UDMR: 4
PNL: 7
PSD: 14
PDL: 15

Total: 42

Despre proceduri

2009-10-25T01:58:00.003+03:00

Regret că nu sunt în măsură să ţin ritmul unei postări pe zi, aşa cum am facut-o de la deschiderea acestui blog. Sunt foarte multe lucruri de povestit din această nouă experienţă, o voi face într-un moment în care voi avea tihna şi timpul să şi reflectez mai profund asupra lor. Poate cea mai interesantă experienţă este navigarea permanentă între două realităţi oarecum contradictorii: pe de-o parte se întâmplă să fiu oprit pe stradă şi să mi se spună "în oameni ca dumneavoastră ne e speranţa" sau să fiu lăudat mult mai mult decât o merit iar peste câteva minute să fiu atacat cu nişte subiecte despre care niciodată nu m-aş fi aşteptat să fie subiecte de atac.

Luni Parlamentul României va decide ziua audierilor fiecărui ministru desemnat precum şi data votului de învestitură din plen. Practic tot timpul meu este acum ocupat de pregătirea audierilor din comisia de specialitate din Parlament. Având în vedere tensiunea politică sunt convins că nu va fi un lucru uşor.

Pentru presa

2009-10-24T00:02:00.005+03:00

În urma nominalizării mele de către Premierul desemnat, Dl. Lucian Croitoru, pentru funcţia de Ministru în domeniul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au aparut o serie de mici inadvertenţe în media. Aici gasiti singurul meu CV oficial. Aici gasiti o fotografie oficiala. Vă mulţumesc.

Interviu Evenimentul Zilei despre educatie

2009-10-23T16:37:00.002+03:00

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871372/Un-muncitor-pe-cel-mai-important-santier-al-Romaniei-Educatia/

Un baiat destept care s-a încăpăţânat să îşi facă loc în politica dominată de "băieţii deştepţi". Cam acesta este Daniel Funeriu, reputat cercetător în domeniul chimiei, care în ultima vreme a lăsat pe planul doi ştiinţa pentru ... politică.

Mai întâi a fost europarlamentar, dar apoi, din motive greu de înţeles, nu a mai încăput pe prima parte a listelor. Acum, este vicepreşedinte al comisiei prezidenţiale pentru Educaţie şi unul dintre oamenii care au pus la punct ceea ce se vrea a fi "schimbarea foii" în învăţământul românesc.

În 1988, pe când avea doar 17 ani, a plecat de unul singur din România. Lipsa de perspective l-a făcut pe un elev de liceu, olimpic internaţional la chimie, să fugă pe şest în Franţa, la Strasbourg, şi să rămână acolo. Cariera sa a progresat fulminant, iar, la numai 19 ani, a început să lucreze în laboratorul savantului Jean Marie Lehn, laureat Nobel în 1987.

Peste câţiva ani, Lehn avea să îi fie coordonator la doctoratul susţinut la Universitate Louis Pasteur, din Franţa. Terminarea doctoratului a însemnat şi transformarea "copilului necăjit din Săvârşin" - după cum chiar el se descrie - într-un om care juca la masa celor importanţi. După doctorat, a plecat din Franţa, pentru a înţelege visul american. A făcut cercetare în California, timp de trei ani, de unde a fost recrutat de un institut japonez. A plecat la celălalt pol al dezvoltării ştiinţifice, Japonia, unde au urmat alţi cinci ani de cercetare.

Călătoria sa era însă departe de a se încheia. După experienţa niponă, a ales să scrie o aplicaţie la unul dintre cele mai prestigioase granturi de cercetare oferit de Uniunea Europeană, Marie Curie Excellence, în valoare de 2 milioane de Euro. L-a câştigat în 2006 şi s-a întors în Europa, la Universitatea Tehnică din Munchen, unde şi-a fondat o echipă de cercetare.

Chimistul din politică

În 2003, s-a hotărât să revină în ţara pe care o părăsise de lungă vreme. Pe când era la metroul din Osaka, Funeriu a văzut o scenă banală: "mulţi copii japonezi, foarte bine îngirijiţi şi fericiţi şi cu un viitor asigurat de un stat care are grijă de cetăţenii săi".

Atunci şi-a adus aminte de comuna arădeană unde a copilărit, Săvârşin, şi de un alt episod, opus celui din oraşul nipon. I-au venit în minte trenurile cu turişti străini, pe lângă care el şi alţi copii fugeau, cu speranţa că le vor fi aruncate câteva dulciuri. A simţit acest lucru ca pe o umilinţă a trecutului care trebuie reparată, iar lipsa preocupării statului pentru aceşti copii l-a făcut pe Funeriu să revină în ţară. În acel an, a reluat contactele cu România, mai întâi la nivel universitar. "În scurt timp am realizat că, pentru a schimba ceva realmente, era nevoie să intru în politică; şi au mai fost doi chimişti în politică: Margaret Thatcher şi Elena Ceauşescu...", spune Funeriu într-un interviu pentru evz.ro.

Noua Educaţie, pentru resuscitarea unui sistem defect

Lăsându-l deoparte pe omul de ştiinţă Funeriu, am discutat cu vicepreşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Educaţiei şi Cercetare despre soarta sistemului educaţional din România şi soluţiile pentru un viitor mai bun.

"Există un diagnostic foarte precis al sistemul de învăţământ din România, care îl plasează pe patru coordonate. Este ineficient, inechitabil, nerelevant şi, în consecinţă, de slabă calitate", precizează Funeriu. El spune că ineficienţa este susţinută de evaluările internaţionale de la testele relevante (abilităţi de lectură, calcul numeric etc), care poziţionează elevii români în coada ierarhiei europene.

Educaţia - soluţia problemei romilor

Funeriu consideră că, în România, sunt două forme ale inechităţii în educaţie. Prima vizează accesul greoi la educaţia de calitate a elevilor de la ţară, faţă de condiţiile oferite celor din mediul urban.

"În plus, este o inechitate faţă de problema etnică. Avem o problemă cu romii, iar dacă există cineva care îşi imagineză că rezolvarea problemei rromilor este altundeva decât în educaţie, se înşală", spune fostul europarlamentar. Acesta consideră că se recomandă ca o comunitate "încă mobilă, migrantă şi cu valori diferite de ale noastre", cum este cea rromă, să fie educată altfel decât una stabilă.

Abandonul prematur şi lipsa educaţiei permanente

Statisticile arată că absolvenţii de astăzi îşi schimbă cu o mai mare frecvenţă câmpulprofesional

faţă de domeniul în care s-au format. "Dacă această schimbare a activităţii nu corespunde cu o pregătire adecvată pe tot parcursul vieţii, atunci avem o mare problemă", consideră Funeriu, care vede

drept soluţie încurajarea educaţiei permanente în România.

"Agenda Lisabona cere ca 12% dintre europeni să fie implicaţi în programe de educaţie permanentă. Deocamdată, media europeană este de 11%, iar România are doar 2%", afirmă vicepreşedintele Comisiei. El identifică drept o altă mare problemă procentul ridicat al celor care părăsesc prematur sistemul de învăţământ din România. În timp ce ţinta UE este de maximum 10%, datele arată că 24% dintre români au părăsit prematur sistemul educaţional.

INTERVIU

Şcoala capătă autonomie

Evz.ro: Consideraţi că pactul pentru educaţie este un succes?
Daniel Funeriu: Absolut, da. Totuşi, din punctul meu de vedere însemnătatea documentului a fost prea puţin explicată. În istoria României de după 1989, doar două documente au fost asumate de toate partidele: cel de la Snagov din 1995, relativ la aderarea la UE, şi pactul pentru educaţie. Mi-aş fi dorit ca acesta din urmă să fie semnalul de început al unei responsabilizări politice în sensul de "hai să ne strângem cu toţii în jurul unui proiect major: educaţia". După semnarea pactului naţional pentru educaţie a fost elaborată de Comisia Prezidenţială o strategie naţională pentru educaţie, după consultarea minuţioasă a semnatarilor pactului. Sindicatele, partidele, ONG-urile au transmis opţiunile lor de reformă. În urma centralizării documentelor, a apărut strategia naţionala pentru educaţie, semnată de sindicate, pe baza căreia s-au făcut propunerile de soluţii legislative ale comisiei. Mai departe, majoritatea propunerilor comisiei au fost incluse în noua legislaţie a sistemului de educaţie. Insist, pentru că într-o ţară ca a noastră în care multe lucruri se fac improvizat, este important să stabilim care a fost demersul acestei comisii, pentru că legile nu se fac din pix, ci în urma unui diagnostic şi a unor strategii. Nu la presiunea unui sindicat sau a unui grup de interese. Propunerile comisiei stabilesc parcursul educaţional al unui cetăţean român “de la 0 la 99 de ani”. A fost pus la punct un sistem cap - coadă, care prevede soluţii şi metode de educaţie timpurie, preuniversitară, universitară, permanentă ... absolut tot.

Care sunt soluţiile educaţionale pe care le propuneţi, ca reprezentant al Comisiei?
În primul rând, avem două schimbări majore în sistemul preuniversitar. Una vizează modul de organizare a şcolilor şi cealaltă stabileşte ce şi cum învaţă copiii şi cum sunt ei evaluaţi. La primul punct, principala opţiune este aducerea deciziei cât mai aproape de şcoală prin acordarea de drept decizional şcolii.

Cum?
Fiecare şcoală va avea un consiliu de administraţie format din o treime părinţi, o treime profesori şi o treime reprezentanţi ai comunităţii locale (consilii, primării etc). Acest consiliu de administraţie va selecta directorul. În sistemul actual, părintii au un singur reprezentant în viaţa şcolii, comunitatea locală este de asemenea subreprezentată. Altfel spus, nici unii, nici alţii nu au putere. Un efect vizat al acestei măsuri este depolitizarea şcolii. Funcţia de director nu va fi răsplata faţă de apartenenţa la un partid, pentru că un director de şcoală nu trebuie să se mai afle într-un conflict de loialitate, între partide şi elevi. Singura loialitate pe care trebuie să o aibă un director este faţă de comunitatea pe care o serveşte.

Altfel spus, şcoala va beneficia de un soi de autonomie?
Da. Pledăm pentru descentralizare. Multe decizii trebuie să fie luate la nivel de şcoală, prin consultarea părinţilor, nu la nivel naţional. Se va schimba şi modul în care va fi finanţată şcoala. Legea a fost astfel concepută încât să scurtăm drumul banului, de la finanţator la beneficiar şi să micşorăm birocraţia. Ceea ce am propus ţine seama de nevoia de a avea un sistem administrativ performant, deoarece pomparea de bani într-un sistem nefuncţional nu duce decât la consolidarea centrilor defecţi din acest sistem.

Evaluarea prin notă, o ghilotină pentru elev

Care sunt schimbările esenţiale din programa şcolară?
La ora actuală, există o inflaţie de materii şi materie, iar programa şcolară nu este făcută având în vedere interesul exclusiv al elevului, ci a celor care fac programa. Astfel, programa urmăreşte să nu defavorizeze grupurile de presiune, completarea catedrelor şi alte astfel de lucruri, dar nu şi interesul elevului.

Materia actuală supune elevul unui bombardament informaţional. Acum 40 de ani, când accesul la informaţie era dificil, rolul de a transmite aceste informaţii era, desigur, foarte important în cadrul şcolilor. Astăzi însă, cel mai bun depozitar al informaţiei este google.com. Se impune aşadar un nou rol principal: dascălul trebuie să formeze competenţe. Şcoala trebuie să se bazeze pe formarea competenţelor copilului de a utiliza informaţie, nu de a o memora. De asemenea, evaluările trebuie să aibă un rol preponderent de îndrumare, nu de ghilotină.

Cum este şi cum nu mai trebuie să fie această programă?
Reforma curriculară trebuie făcută astfel încât fiecare minut la clasă să servească la formarea unei competenţe. Evaluarea unidimensională, exclusiv prin notă, este mult prea puţin relevantă, de aceea legea prevede introducerea portofoliului educaţional. Legea prevede şi o descentralizare a programelor şcolare, astfel încât o parte din programă să fie decisă la nivelul şcolii. Deoarece nu educi în acelaşi fel un copil din Primăverii şi unul din Săvârşin. Sunt evidente cerinţe locale diferite. Haideţi să îi considerăm, în sfârşit, pe dascăli şi părinţi responsabili şi să îi lăsăm să decidă 20% din programă la nivelul şcolii. Spun asta pentru că m-am întâlnit cu peste 6.000 de profesori în acest răstimp şi am fost uimit cât de multă competenţă neexploatată există în sistemul nostru de învăţământ. A doua dimensiune a descentralizării curriculare urmăreşte ca, în cadrul unei materii, cea impusă la nivel central să fie de 75%, iar restul de 25% să fie pus la dispoziţia profesorului. Astfel, dacă profesorul are o clasă mai slabă poate face învăţământ remedial sau, dacă are o generaţie foarte bună, performanţă.

Competenţe, nu informaţie în exces

Acestea competenţe fac diferenţa între elevul român şi cel din Occident?
Copiii români care merg în străinătate ştiu mult mai multe lucruri decât colegii lor din alte ţări. Paradoxul este că aceste ţări merg mult mai bine decât România. Din experienţa mea de elev în Franţa, pot să spun că volumul de informaţie este relativ redus, dar competenţa de a utiliza informaţia, de a gândi critic este mult mai bine formată. Ceea ce vrem să facem în România nu este ceva senzaţional, ci normal. Eu cred că cel mai mult ne lipseşte normalitatea. Nu ne-am propus să reinventăm roata: de fapt, misiunea şcolii este de a forma opt competenţe cheie. Printre acestea, capacitatea de a comunica eficient, competenţele digitale, antreprenoriale şi de expresie culturală. Vreau neapărat să atrag atenţia asupra nevoii de a forma elevul în tot ceea ce înseamnă competenţe axiologice (capacitatea de a ierarhiza, de a separa valoare de nonvaloare). Comportamentele frecvente din şcoala românească de astăzi (şpaga, copiatul, impostura academică, improvizaţia) duc la situaţii, cum bine vedem în viaţa publică din România, în care nu mai ştim unde este valoarea şi nonvaloarea.

Unde greşesc profesorii, dacă o fac?
Profesorii sunt astăzi prizonierii rigidităţii sistemului. De prea multe ori, copiii se întreabă “La ce îmi serveşte mie că învăţ asta?” Răspunsul tipic este “Vei afla tu când te faci mare”. Or acesta nu este un răspuns care trebuie acceptat. Profesorul trebuie să fie capabil să explice în ce măsura o materie şi un mod de a preda servesc la formarea uneia dintre competenţele de care vorbeam. Dacă mă întorc în timp şi îmi amintesc de sistemul francez, am fost şocat când am văzut că banalul rezumat de text este probă la bacalaureat. Iniţial, mi s-a părut hilar, dar apoi am realizat că rezumatul dezvoltă capacitatea de sinteză, de exprimare şi comunicare eficientă.

Aţi fost prin Franţa, SUA, Germania, Japonia şi aţi interacţionat cu sistemele educaţionale de acolo. Credeţi că trebuie să importăm din metodele lor?
Tentaţia de a importa soluţii de-a gata există, dar trebuie să o trecem prin filtrul experienţelor naţionale. Să luăm două exemple. În urmă cu zeci de ani, Coreea deSud

şi Singapore s-au aflat într-o situaţie economică nu chiar fericită şi au înţeles că soluţia este o educaţie de calitate. Ei au importat masiv, din Europa şi Statele Unite, dar nu au uitat să adapteze totul la caracteristicile naţionale. Iar Singapore, care în ‘60 era un stat primitiv, abia format, s-a întărit progresiv şi astăzi a devenit un tigru. Chiar zilele acestea am trăit o experienţă foarte puternică, despre care am şi scris pe blogul meu. În aceeaşi zi în care premierul şi-a asumat răspunderea pe legea educaţiei fiica mea a început şcoala în Germania. Faptul că am asistat la prima ei zi de şcoală şi că am ajuns şi la asumare în Parlamentul României câteva ore mai târziu, mi-a arătat foarte tăios distanţa pe care avem obligaţia să o parcurgem cu orice preţ. Obligaţia faţă de copiii ţării noastre.

"Bruscarea reformei poate duce la efecte inverse celor aşteptate"

Nu este prea dură, prea bruscă această schimbare pe care o propune noua legislaţie?
Soluţiile radicale sunt foarte tentate, dar trebuie să fim realişti când le punem în practică. Eu personal aş fi mers pe o variantă mai puternică, dar decizia de a pondera cele două rapoarte (cel al ministerului şi cel al Comisiei) a fost una înţeleaptă politic. Asta deoarece bruscarea reformei poate duce la efecte inverse celor aşteptate. Opţiunile trebuie susţinute de sistem, nu să se forţeze mâna până după punctul de ruptură. După ce Comisia a trimis propunerile sale, ele au fost dezbătute la Parlament. Dezbaterile sunt pe situl Camerei Deputaţilor în format video şi cred că oricine este interesat de soarta sistemului de educaţie din România ar trebui să le vizioneze. Pentru că, de fapt, în jurul educaţiei au intrat în coliziune frontală două mentalităţi total diferite asupra, de fapt, a României: una eliberată de bagajul trecutului şi una împovărată de acesta. Se vede acolo foarte clar cine reprezintă, la 20 de ani după 1989, viziunea trecutului şi viziunea viitorului. Cu toate acestea, atunci când faci o reformă cu multe măsuri drastice, e sănătos să renunţi la unele măsuri prea brutale pentru a da şansa celor mai importante să fie acceptate. Revin: din punctul meu de vedere cele mai importante măsuri de modernizare sunt cele legate de administrarea şcolilor şi de reforma programei şi a procedurilor de evaluare. Cred că era foarte bine dacă, în ceea ce priveşte reforma carierelor didactice, se mergea mai departe decât în această lege. Dar toate la timpul lor.

Până acum am vorbit de sistemul preuniversitar. Care sunt soluţiile pentru cel universitar?
Trebuie să fim conştienţi că atunci când reformezi un sistem trebuie să reformezi în principal centrii de putere ai acelui sistem. Centrii de putere ai sistemului educaţional din România, formali şi informali, se află în universităţi; mai mult, ei se află în conducerea universităţilor. Acolo este puterea sistemului educaţional, de aceea cea mai importantă reformă trebuie făcută în tot ceea ce înseamnă reforma conducerii universităţilor. În sistemul universitar, există două sisteme fundamental diferite de conducere: modul colegial şi cel corporatist. La noi

se practică primul, cu rezultatele care se văd de zeci de ani: nu avem nicio universitate în Top 500, iar oamenii din economia reală se plâng că nu primesc absolvenţi suficient de bine pregătiţi în domeniul în care s-au format. Avantajul modului colegial este legitimitatea democratică, iar dezavantajul este că atât decizia, cât şi controlul deciziei se află în aceleaşi mâini. Problema fundamentală a acestui mod de conducere este că favorizează conservarea celor care deţin conducerea şi obstrucţionează introducerea noului şi eficienţei manageriale.

Sistemul de conducere pe care noi l-am propus este cel corporatist, adoptat (sau către care tind) de cele mai performante universităţi din lume. În acest model rectorul şi managementul secundar (echipa rectorului şi decanii) sunt selectaţi prin concurs de o comisie externă universităţii. Concomitent, acest management are puteri executive sporite, dar controlul deciziei se află în mâinile Senatului universităţii. Actuala lege permite universităţilor să aleagă între cele două modele de conducere, ceea ce este un pas înainte.

Universităţile trebuie să îşi aleagă o misiune

De ce nu avem calitate în învăţământul superior?
Pentru că înainte de 1989 universităţile evoluau în afara circuitului mondial al valorilor, iar după 1989 ele nu s-au adaptat sănătos misiunii căreia trebuiau să-i facă faţă. Mulţi oameni de valoare au plecat în străinătate iar cei performanţi care au rămas au fost rapid înghiţiţi de o mare de mediocritate. Un sistem administrativ depăşit, promovarea cadrelor universitare în absenţa unor criterii validate internaţional, corupţia, nepotismul, favoritismul, finanţarea distorsionată, dominaţia găştilor universitare sunt elementele principale ale dezastrului din universităţile noastre. Nu totul este însă negru. Se vede că pe alocuri, acolo unde comunitatea academică a fost sănătos constituită, se poate face performanţă. Încep să apară semne bune, creşte numărul publicaţiilor ştiinţifice relevante internaţional de exemplu, dar aceste eforturi trebuie dublate de un cadru legislativ corect. Din punctul meu de vedere, unul dintre elementele cele mai importante în noua lege este evaluarea instituţională a universităţilor şi clasificarea lor în funcţie de misiune: universităţi vocationale, universităţi cu rol de educare, care merg până la nivel de licenţă, universităţi de educare şi cercetare - până la master şi în fine, cele mai bune vor fi preponderent de cercetare şi merg până la programe doctorale şi postdoctorale. Aşadar, fiecare universitate va trebui să îşi aleagă una dintre aceste misiuni şi pe baza unei evaluări externe, care să stabilească dacă universitatea îţi poate îndeplini misiunea aleasă, instituţia să fie finanţată corespunzător. Dacă în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar noua lege reprezintă un pas înainte decisiv, în ceea ce priveşte învăţământul universitar eu consider noua lege ca doar un prim pas (necesar) de reformă.

Apar scandaluri legate de universităţile particulare din România. Oferă acestea educaţie de proastă calitate?
Aş vrea să introduc un bemol. Sunt probleme în universităţi, atât în cele de stat cât şi în cele private. Să nu uităm că universitătile private sunt instituţii noi. Eu consider că universităţile private au ajuns acum la un nivel de maturitate instituţională încât să le cerem insistent calitate la acelaşi nivel cu alte universităţi. Dezbaterea universităţi particulare versus publice devine una falsă. Singura dezbatere care trebuie să existe este cea referitoare la calitate, indiferent de forma de capital a universităţilor. Statul trebuie să fie partenerul universităţilor care pot să facă performanţă şi să fie necruţător cu impostura şi fabricile de mediocritate. Iar acest lucru trebuie să treacă printr-o evaluare sănătoasă. Statul are obligaţia de a încuraja calitatea acolo unde ea se află. Daca o universitate privată produce calitate, şi acolo trebuie să meargă banul public. Sunt unele universităţi, atât private cât şi de stat care pot să spun că m-au impresionat din punctul de vedere al dezvoltării materiale

. Dar să nu uităm ceea ce spunea Ferdinand I în 1923: “nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într'însa”. Aici este marele şantier din mediul universitar: atragerea şi promovarea resurselor umane de calitate. Desigur, dacă ne uităm la cazul Spiru Haret, este necesară o intervenţie energică.

Avem tineri geniali care se formează peste hotare şi nu se implică în problemele româneşti. Ce face statul ca să îi atragă şi de ce fug ei?
Aceste elite nu pot să lucreze într-un sistem dominat de gerontocraţie, de prejudecăţi ale trecutului şi arhaic instituţional. Poate aici este şi o activitate încă neterminată a comisiei prezidenţiale: nu am reuşit să apropiem suficient de ţară elitele din străinătate. Cu acest scop am propus crearea unui institut interdisciplinar de studii avansate, care să poată capta energiile acestor oameni. Nu de mult am discutat şi cu ministrul Economiei (n.r. Adriean Videanu) pe această temă. Este o chestiune foarte importantă, care trebuie pusă în practică. Vreau să o spun răspicat: cea mai mare resursă a învăţământului superior şi a cercetării româneşti se află în străinătate. Dar piedicile pentru a se întoarce sunt încă prea mari. Cazuri cum a fost cel recent al promovării inconştiente de-a dreptul a lui Bogdan Olteanu pe o poziţie pentru care nu are nici cea mai mică pregătire nu fac decât să îi demobilizeze pe toţi cei care ar vrea să se întoarcă. Şi dă multă valoare celor care decid, totuşi să încerce. Mai avem mult de lucru în această direcţie.

Între educaţie românească şi cea europeană

Cum v-a afectat implicarea în viaţa politică din România cariera ştiinţifică?
Desigur, nu este uşor să te împarţi între cele două, mai ales dacă eşti obişnuit să evoluezi la un anumit nivel. De exemplu mă simt foarte vinovat că nu am putut să-mi onorez promisiunea făcută unui coleg de a ţine cursuri la un master de elită de la Şcoala Normala Superioară de la Bucureşti. Grupul meu de cercetare de la Munchen de asemenea a suferit puţin, mai ales că era la început, dar proiectele ştiinţifice merg acum bine. Chiar zilele acestea am avut plăcerea să avem articole acceptate ca “Very Important Papers” în reviste prestigioase din lume. Am început să formez tineri şi la Bucureşti, ceea ce e un avantaj. E clar însă că menţinerea activităţii politice şi ştiinţifice în aceşti parametrii nu este sustenabilă pe termen lung. Nu poţi să faci bine două lucruri de-o dată.

După demisia ministrului Andronescu, presa v-a plasat printre favoriţii la portofoliul Educaţiei? Vă consideraţi capabil?
Persoana ministrului contează mai puţin. Contează efectele pe care el le produce. Cred că o persoană raţională cu dificultate se declară într-o bună zi pregătită să facă faţă unui sistem atât de complex. E un sistem care coordonează aproape jumătate de milion de oameni şi are un buget de câteva miliarde de Euro anual, doar Wal Mart, Poşta Germană şi Siemens au mai mulţi angajaţi! Desigur, m-am implicat în domeniu, de trei ani sunt în sistem, am redactat programul de guvernare în domeniul educaţiei al actualului guvern. Acestea sunt elemente care mă situează pe o anumită orbită. În ceea ce priveşte nivelul, eu cred că acum pot face faţă. Dacă mi s-a propus acest lucru, vă spun că nu au avut loc discuţii formale pe această problema, doar discuţii informale. Aşadar, este nepotrivit să spun dacă aş fi acceptat ceva ce nu mi s-a propus formal. Dar sunt absolut convins că în România sunt oameni capabili să conducă acest şantier deosebit de important. Dacă mă număr printre ei, nu eu sunt cel care trebuie să evalueze acest lucru. Din punct de vedere politic obiectivul meu rămâne unul în domeniul educaţiei şi cercetării la nivel european. Pentru că astfel România ar profita la maximum de experienţa internaţională şi competenţele mele.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871372/Un-muncitor-pe-cel-mai-important-santier-al-Romaniei-Educatia/

Comunicat PPE: de ce nu e bună minciuna

2009-10-22T13:48:00.006+03:00

Pentru comentatorii interni, mai mult sau mai putin obiectivi, există o mare tentaţie în a se prevala de "surse externe" pentru a lansa o informaţie. Aceste surse sunt adesea mai greu de verificat, dau o greutate aparent mai mare spuselor şi pot să inducă opinii adânc sedimentate. Dl Pârvulescu a lansat o asemenea "ştire" ieri, spunând că PPE nu îl susţine pe Preşedintele Băsescu.

Mai jos comunicatul PPE, o maşinărie mult prea funcţională pentru a fi fals citată. Comparaţi răspunsul PPE referitor la Traian Băsescu cu răspunsul NASA referitor la Mircea Geoană.

EPP expresses confidence in Traian Băsescu. Wilfried Martens, President of the EPP Party, and Joseph Daul MEP, Chairman of the EPP Group in the European Parliament. The leaders of the European People's Party and the EPP Group in the European Parliament, Wilfried Martens and Joseph Daul MEP respectively, have expressed their confidence in Traian Băsescu, who is running for another term as President of Romania.

"The European People's Party supports the candidacy of Traian Băsescu for a new mandate as President of Romania. Romania's accession to the European Union took place during President Băsescu's period in office and benefited from his personal contribution", declared Wilfried Martens and Joseph Daul MEP.

"We have met on several occasions with President Băsescu, both in Romania and in high-level meetings of the European People's Party and the European Institutions. We have always been impressed in a very positive way by President Băsescu, by his focus on deepening the European integration of Romania, and by the involvement of the President in all major European debates."

According to the leaders of the EPP Party and the EPP Group, "Mr Băsescu's role in solving major European challenges in his region - notably energy security and stability in the Black Sea area - is well recognised and has had an important impact on Europe. The European People's Party also appreciates the continued efforts of President Băsescu to modernise the State, to engage in the fight against high-level corruption, and his commitment to the fair application of law in Romania."

"The European People's Party believes that, while we are going through a period of economic and political challenges, Romania needs a President capable of sustaining economic recovery efforts internally, and representing his country's interests effectively in the European Union. We are convinced that a new term in office will allow President Băsescu to pursue the major reforms that he has already initiated and will accelerate the complete implementation of European standards and values in Romania."

"We wish President Băsescu great success for these crucial elections and we express our confidence that we can continue to work in the same relationship of trust with him once he is re-elected, to promote the interests of Romania and its citizens' European ambitions", concluded Martens and Daul.

Un fapt de o rară gravitate: update

2009-10-20T13:02:00.002+03:00

Adaug un nume pe lista celor pentru care excelenţa este o stare de normalitate: Dan Petrescu. Nu doar pentru un meci. Mai adaug o lista, (nicio padure fara uscaturi) care s-a incercat sa fie discreditata zilele acestea in presa tocmai pentru ca a stat departe de reflectoarele politicii DE PINA ACUM. Aici o postare mai veche despre normalitatea excelenţei.

Am înţeles că Mircea Geoană va încerca să obţină "o hotărâre" a parlamentului referitore la Klaus Johannis. Din punctul meu de vedere această iniţiativă este cel mai apropiat lucru de o tentativă de lovitură de stat. Pot să înţeleg lupta politică dusă fie şi în extremele ei declarative. Dar să iniţiezi cu bună ştiinţă o asemenea procedură este un atac bezmetic la adresa Statului Român. Au fost trei acţiuni ale parlamentului care au distrus autoritatea publică a acestei instituţii. Prima a fost reacţia PSD şi PRM la condamnarea comunismului. A doua a fost suspendarea preşedintelui din 2007, în pofida avizului Curţii Constituţionale. A treia este acum. În opinia mea principalul câştigător al acestei mişcări este UDMR. Al doilea mare câştigător ar fi Klaus Johannis dacă ar realiza că numele său este un pretext pentru cea mai mare lovitură dată statului după mineriade. Şi pentru a evita acest lucru s-ar disocia de Geoană. Ar arăta cu această ocazie că are anvergură de prim-ministru.

Anamaria

2009-10-20T01:10:00.005+03:00

Am ales astăzi să scriu despre un subiect care, de fiecare dată când apare, mă pune într-o situaţie foarte delicată faţă de mine însumi pentru că pur şi simplu nu ştiu cum să reacţionez. Şi apare des.

Văd aproape zilnic în presă (sau primesc pe mail mesaje) despre copii sau tineri cu boli foarte grave care pot sa fie salvati doar în clinici din străinătate. De obicei aceste mesaje sunt invitaţii la donaţii pentru a strânge suma de bani necesară salvării vieţii acelui copil. Nimic pe lume nu este mai cumplit decât să-ţi vezi copilul bolnav. Orice părinte ştie acest lucru. Totuşi, puşi în faţa momentului în care trebuie să facem un gest pentru un alt copil, fie ezităm, fie dăm delete şi încercăm să uităm cât mai repede pentru a nu ne încărca de suferinţa altora (pentru că, nu e aşa, avem şi noi grijile noastre) fie punem mâna la buzunar. În cazul meu nu pot să spun exact ce declanşează un comportament sau altul. Este cert că nu dau atât de des cât aş vrea sau putea şi nici nu dau "delete" a priori. Tot cert este că de fiecare dată când văd un asemenea caz sunt profund revoltat. Pentru că nu suntem capabili noi, ca naţiune, să avem un sistem de sănătate care să nu necesite asemenea apeluri disperate (şi justificate!) la compasiune. Mutatis mutandis, aş vrea să ne imaginăm o secundă cum am reacţiona dacă am primi un mesaj pe mail de genul "copil normal de 8 ani cu capacităţi intelectuale medii vă cere sprijinul pentru a putea să beneficieze de o şcoală normală în ţara X". Probabil am surâde.

Nu ştiu dacă am dreptate şi nici nu ştiu dacă paralela este justificată. Dar ambele cazuri sunt rezultatul incapacităţii noastre colective de a crea sisteme funcţionale. Suntem cu toţii vinovaţi şi nu vom putea să mergem mai departe decât cu oameni care simt pe umerii lor povara fiecărui copil român căruia nu îi dăm şansa să trăiască aşa cum este normal să trăieşti în 2009. Când vom afla că Anamaria, fetiţa curajoasă cu cancer osos despre care a auzit toată România zilele astea, s-a făcut bine datorită unei clinici din Viena vom fi mulţumiţi. Dar problema nostră de fond va rămâne. De câte asemenea cazuri avem nevoie, de câte generaţii de copii schilodiţi intelectual avem nevoie pentru a ne trezi la realitate? Şi trebuie să recunosc că astăzi îmi e jenă că acest blog se numeşte "de Darwinism Politic". Pentru că problema noastră reală nu este în politică. Ea este altundeva.

Azi am pierdut. Şi de ce cu NASA nu e de joacă

2009-10-19T01:01:00.006+03:00

Da, pe ziua de azi am pierdut competiţia imaginaţiei pentru că, tocmai când mă străduiam să termin textul pe care îl pregătisem pentru astăzi am avut ideea să citesc ediţia online de la Evenimentul Zilei. Iar textul lui Horia Ghibuţiu semăna mult cu ceea ce aveam eu de spus. Cu singura diferenţă că eu brodam pe marginea unui mesaj de la purtătorul de cuvânt al NASA, Michael Curie, relativ la declaraţia lui Geoană care afirma: "Da, eu am vorbit cu NASA, am vorbit cu amercanii şi cred într-un parteneriat" (să trimitem un astronaut în spaţiu). Iată ce spune şi NASA:

"Good afternoon,

We have checked with all the appropriate NASA parties and have no knowledge of a discussion between the senator (Geoana, nota mea) and NASA officials about sending Romanians into space.

Thank you!"

Am şi o întrebare către cititorii mei: cum evaluaţi posibilitatea ca Vadim Tudor să intre în turul doi?

La force tranquille si citeva remarci putin premature

2009-10-17T19:45:00.019+03:00

In Japonia am invatat cel putin doua lucruri: primul este ca valoarea sociala a unui om este data de capacitatea sa de a crea structura. Al doilea a fost importanta tacerii intr-o negociere, inainte de a prelua initiativa. Ceea ce auzisem la inceputul anilor 90 de la un om de afaceri francez care tocmai negociase implantarea lui Sony in Alsacia, cum ca japonezii sunt creatori de structura cat si negociatori imbatabili, am simtit-o pe viu in Japonia. Cele doua caracteristici descrise mai sus formeaza ceea ce francezii numesc "la force tranquille", adica forta linistita, sigura pe ea.

Este desigur prematur sa judeci activitatea unui premier desemnat dupa doua-trei iesiri in presa. Este prematur sa ne dam cu presupusul daca el va reusi in aceste conditii foarte dificile sa treaca un cabinet prin parlament. Un lucru insa este cert: Lucian Croitoru prin firescul modului in care ii trateaza pe inflamatii lideri politici ai momentului, firesc izvorat din siguranta excelentei profesionale pe care o reprezinta, i-a obligat pe acesti "lideri" ca de astazi ei sa se ridice la nivelul sau. Le va fi foarte greu si speranta mea este ca spectatorii vor sesiza contrastul evident dintre ei. Iar aceasta atitudine a premierului desemnat sa insemne doar inceputul. Fara sa fie nonsalant, aparitiile sale de pina acum au avut ca atribut comun substanta si raspunsurile frontale si exacte. De aceea am avut senzatia ca incet, cu sistem, utilizand cu dibacie tacerea, Lucian Croitoru creeaza in aceste momente structura care ii va asigura investitura in parlament. Cum va arata aceasta structura cred ca ii va surprinde pe multi.

Sa nu uitam ca Lucian Croitoru este optiunea presedintelui pentru functia de prim-ministru. Este doar o impresie personala faptul ca presedintele stringe in jurul lui profesionistii iar partidele ii alunga? Scriam in prima mea postare ca in absenta unor mecanisme sanatoase, "partidelor le este foarte greu sa produca cele doua lucruri pe care, teoretic, ar trebui sa le ofere tarii: idei bune si oameni care sa le puna in aplicare". Se pare ca alte institutii sunt capabile de acest lucru. E posibil ca reforma partidelor sa inceapa din afara lor? Din guvern de exemplu. Cred ca investirea guvernului Croitoru ar da un semnal ca, da, acest lucru este posibil. Respingerea sa insa nu ar insemna statu quo.

PS: Semnalez un articol care exprima ceea ce simt si eu de fiecare data cind ajung la Otopeni.

To blog or not to blog

2009-10-17T01:12:00.005+03:00

Am incercat sa evaluez utilitatea blogurilor in general şi a blogului meu in particular. La început blogurile imi păreau o modalitate de a te face cunoscut în media (mai ales pentru cei care simţeau că nu se văd destul pe sticlă), în perioadă electorală. Asta pentru că au apărut zeci, dacă nu sute, de bloguri de politicieni-candidaţi, politicieni-aleşi sau tot soiul de wanabees. Majoritatea acestor bloguri erau active fix pe perioada campaniei electorale şi erau aseptice, cu formulări de o limba de lemn perfectă. Am găsit şi hiperacti-blogs, care considerau necesar să pună pe blog detalii ale vieţii de zi cu zi care frizau voyeurismul. Bref, nu ma indentificam cu toate acestea. De aceea am refuzat ofertele de a-mi deschide un blog atâta timp cât am avut o funcţie publică.

În timp am găsit însă şi bloguri de substanţă, care nu au fost efemere si care, chiar daca uneori prezentau şi lucruri greşite şi opinii mai ciudate, aveau meritul de a fi coerente şi consistente. Aşa am decis şi eu să-mi fac blog. Pe lângă faptul că e o experienţă interesantă pentru mine, m-am întrebat dacă e şi util, în sensul dacă aduce măcar puţin, ceva nou în dezbaterea publică. Greu de spus, mai ales după doar o lună, dar ceea ce este cert este că avem cam 300 de vizitatori unici pe zi, cu o creştere consistentă de aproximativ 50 de noi unici pe săptămână. Practic eu văd asta ca şi cum ai discuta zilnic cu 300 de oameni. Şi de aceea mi se pare util.

O roaba plina cu nimicuri si intorsul armelor

2009-10-16T01:10:00.013+03:00

Parafrazez titlul unei cărţi pe care mi-a oferit-o Robert Şerban pentru a posta astăzi cîteva lucruri mai în glumă mai în serios. Sa incepem cu un banc:

doi politicieni discută:

-ştii ce e şahul?

-Da, bucăţile alea de lemn pe care le băgăm în pungă când jucăm table.

Desigur, de mare jucător de table nu putem sa-l banuim pe Cristian Preda. Eu am cochetat si cu acest joc -o recunosc!- mai ales pe calculator atunci cand asteptam fara alternativa vreo 10 minute ca placuţa de MALDI sa fie analizata. Tot atunci am aflat ca in engleza la table se spune backgammon. Ca atare proclam cu mare convingere ca nu cred ca vom avea un guvern 7-7, 3-2, cum spune Cristian Preda. Ci unul 6-6, 2-1. Dintr-un motiv simplu: pe Dambovita zarurile au fost aruncate, iar ele nu pot decit sa arate cel mai bun zar, 6-6, pentru PDL si PSD si cel mai prost zar, 2-1, pentru PNL si UDMR. Cristi, te fac un zar data viitoare? Sper ca va fi comic. Adica Comi-zar.

Oricum ar fi, eu sper doar sa avem acusi haine noi si nu costume cirpite. Admit, joc de cuvinte facil cind ai un premier numit Croitoru. Dar a carui misiune politica reala pentru Romania eu o percep ca fiind exact aceasta. De a termina cu cirpelile.

Am introdus pe blogrol si blogul Dlui Varujan. Pambuccian Varujan ;) Textele lui sunt o desfatare intr-o zi in care stai racit in pat.

Cu aproape una suta voturi acordate, cititorii mei au decis in proportie de 63% ca fumatul trebuie total interzis la locul de munca. Ceea ce ma face sa ma gindesc ca restaurantele, barurile si alte locuri publice sunt si ele locuri de munca. Pentru chelneri. Lansam o campanie antifum pe blog?

Oamenii de stiinta care citesc acest blog pot sa vada aici cu ce ne ocupam in ultima vreme. Acusi va veni ceva si mai fain.

Last but not least, despre intorsul armelor in politica. Aud frecvent ca X sau Y sunt niste misei pentru ca au intors armele impotriva lui Z. De acord, loialitatea fata de grupul din care faci parte este esentiala. Dar pana la urma, un om politic nu trebuie sa aiba ca singura loialitate, cea fata de statul Roman? Si sa se insoteasca in drumul sau politic cu cei pe care el ii considera cei mai buni sa conduca acest stat. Un foarte bun om politic, si nu sunt multi asemenea in lume, ii gaseste pe aceia inca de la inceputul carierei sale si sta linga ei pina la sfirsitul ei. Un excelent discurs despre conflictul de loialitate aici cu ocazia caderii guvernului Thatcher. In primele 25 de secunde.

PS: după ce am citit editorialul lui Dan Tapalagă de astăzi mi-a revenit în minte ideea că cel mai mare şiretlic al diavolului este să te facă să crezi că el de fapt nu există.

Klaus Johannis

2009-10-15T10:54:00.000+03:00

Această postare nu este despre omul Klaus Johannis. Este despre ceea ce el reprezintă în conştientul colectiv. Am un respect deosebit pentru oameni precum Klaus Johannis. Tocmai de aceea cred că este o insultă, la adresa tuturor celor care respectă ceea ce acest om deosebit întruchipează, să i se propună un "mandat de doua luni după care, in cazul in care va câştiga Antonescu sau Geoană se va evalua eficienta guvernului şi vom decide cum mergem mai departe" (exact asa s-a exprimat Klaus Johannis la Realitatea TV). L-am văzut pe Dl Johannis azi la RealitateaTV. El, in studio la Sibiu, ei, corifeii politici, in Bucureşti. Cei de la Bucureşti se băteau pe reputaţia lui Johannis fără ca măcar să-l bage în seamă vreo 10 minute, iar el, politicos, a spus că trebuie să se retragă pentru că are de mers mai departe. În ochii mei această secvenţă arată exact ceea ce înseamnă Klaus Johannis (repet, simbolul, nu omul) pentru cei ce îl propun. Un turn cu care dau un şah. Aceeaşi secvenţă imi creşte foarte mult respectul pentru Dl. Johannis.

Miza este mult prea mare. Miza urmatoarelor zile este schimbarea paradigmei de guvernare în Romania. Dacă noul premier, oricare ar fi el, va schimba paradigma guvernării şi va creşte încrederea în actul guvernamental, atunci vom putea spune ca cei 20 de ani ai lui Brucan au trecut. Si atunci, à toute chose malheur est bon.

Update: dupa documentare, eu cred ca omul care are profilul pentru a face acest lucru acum este Lucian Croitoru.

PS: am auzit o zicala care imi da mult de gandit: cind ceva e prea frumos sa fie adevarat de obicei nu e adevarat. Cu o singura exceptie mie viata mi-a confirmat acest lucru.

Lucian Croitoru

2009-10-14T04:00:00.005+03:00

Raspunzand unei intrebari din interviul de ieri din Evenimentul Zilei am ajuns si la numirea lui Bogdan Olteanu la Banca Nationala a Romaniei. De la care numire am ajuns si la Lucian Croitoru, oarecum contracandidatul lui Olteanu. Spun oarecum pentru ca nu e potrivit sa ne gindim macar ca cei doi ar putea ajunge intr-o competitie. Nu sunt un expert in economie/finante si nu il cunosc pe domnul Lucian Croitoru. Dar ceva imi spune ca Lucian Croitoru va fi in zilele care urmeaza un om care va avea mare cautare.

PS: Ideile lui Marcel Tolcea merita toti banii ;)

O luna de diablog si despre cum se negociaza la Bruxelles

2009-10-12T22:15:00.014+03:00

Astazi se implineste o luna de cind am inceput acest blog. Am ajuns la peste 200 de vizitatori unici zilnici, nu imi dau seama daca e mult sau putin. Chiar in acesta zi am trecut borna de 4000 de vizite. Le multumesc celor care ma urmaresc, pana acum mi-a facut placere sa scriu si a mers destul de usor. Postarea care a avut cel mai mare succes a fost cea relativa la prima zi de scoala a fiicei mele si asumarea legilor educatiei. Imi doresc pe viitor comentarii mai la substanta si sper ca vor veni si acestea in timp. Am promis comentarii despre noua lege a educatiei. Le gasiti, spuse public, aici, intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei.

Si citeva previziuni pentru zbuciumata zi de 13 octombrie:

motiunea de cenzura nu va trece, vor lipsi mai putin de 5 voturi
dupa prestatia de ieri de la Realitatea a lui Geoana si a lui Antonescu, daca Geoana nu schimba nimic Antonescu va trece inaintea lui Geoana in curind
Presedintele va iesi cel mai intarit din confuzia care domina in parlament in ultimele zile.

Nu in ultimul rand, aici un excelent articol despre ce inseamna sa iti aperi interesul national in Uniunea Europeana. In fond nu e decit tehnica bad cop good cop. Si un interviu cu Lucian Croitoru, din care se vede clar ca ceea ce se intelege bine se exprima simplu.

Din nou despre Comisarul European

2009-10-10T03:06:00.000+03:00

Pe 19 septembrie scriam un text referitor la Comisarul European. Ceea ce scriam atunci a devenit, astăzi, actualitate presantă. Mai jos reiau textul respectiv. Ce se va întâmpla acum? Vom repeta scenariul cu Bogdan Olteanu la BNR la o scară mai mare sau ne vom trezi la realitate? Dacă nu vom trimite la Bruxelles o persoană care să impresioneze în timpul audierilor din Parlamentul European (această înregistare arată cum NU trebuie să te prezinţi la audieri) pot să spun cu siguranţă că pierdem pe cel puţin 10 ani. Au partidele oameni pregătiţi? Dacă da, cine sunt aceia? Discuţia e deschisă, inclusiv cu aceasta excelenta postare a lui Cristian Preda.

Zilele acestea este în toi discuţia despre comisarii europeni. România doreşte portofoliul agriculturii. Ar fi o realizare extraordinară pentru statutul României în Europa. Sunt însă semnale serioase că acest lucru va fi dificil. Barroso, eliberat de constrângerile diplomatice, va alcătui comisia astfel încât să-i maximizeze şansele de a trece prin Parlamentul European, al cărui moment de glorie este, o dată la cinci ani, votul Comisiei şi al bugetului. Asta înseamnă că va avea în vedere:

o distribuţie a portofoliilor care să satisfacă ţările mari şi să nu supere prea multe tări mici şi medii
nominalizări pe portofolii care să fie dincolo de orice suspiciune la nivel personal şi care să reprezinte excelenţa la nivel profesional.

Până la încetarea mandatului meu, în iulie 2009, am purtat nenumărate discuţii pe această temă cu deputaţi din ţări mari şi în cercurile de la Bruxelles la care aveam acces. Semnalele nu erau încurajatoare, contra-argumentele fiind puternice. Unul dintre acestea a fost acela că nu reuşisem să creăm un curent de gândire care să ne fie favorabil. Mi se spunea invariabil: "aveţi o reputaţie atât de proastă încât cel mai bine ar fi să alegeţi un comisariat de statut şi fără implicaţii financiare mari. Dacă faceţi treabă bună cinci ani, veţi avea ceva consistent în următoarea comisie". Drept răspuns nu puteam decât să pun la înaintare cariera lui Dacian Cioloş. Nu ştiu cât de mult erau luate aceste semnale în seamă atunci când le transmiteam acasă, dar ştiu că singurele semnale pozitive erau din cercurile în care exista o influenţă a Preşedintelui. Concluzia logică este că în acest demers cei care puteau să influenţeze decizia l-au lăsat mult prea singur pe Preşedintele României. Începând cu Adrian Severin care făcând gafe după gafe şi-a subordonat acţiunile scopului său (iluzoriu) de a deveni Comisar şi terminând cu ambasadele noastre, care au fost trase serios de mânecă de către Preşedinte la o recentă întâlnire. Culmea amatorismului a fost atinsă de un europarlamentar care a declarat public că "trebuie să avem comisarul pe agricultură pentru a putea aduce beneficii României". In traducere: vrem agricultura să vă facem la bani...

În Parlamentul European şi în general în instituţiile UE deciziile sunt rezultatul unui curent de gândire. Nu rezultatului unor acţiuni de tip "am vorbit eu cu X". Trebuie acţionat cu migală, cu argumente, cu seriozitate dar şi cu intransigenţă dacă suntem siguri de forţa argumentelor. Darînainte de toate trebuie să ne asigurăm că generăm un curent favorabil mult mai larg decât decizia punctuală care ne interesează. Cred că situaţia pe muchie în care ne aflăm este rezultatul faptului că nu s-a înţeles de către reprezentanţii noştri acest mecanism.Discuţia pe posturi intră în etapa critică. Acum este momentul să apăsăm pe accelerator.

Principalul interesat, Dacian Cioloş, s-a comportat în această perioadă impecabil. Nu îl cunosc pe Dl. Cioloş dar, dacă în pofida tuturor semnalelor, România va avea agricultura acest lucru se datorează în exclusivitate Preşedintelui Băsescu şi lui Dacian Cioloş. A cărui reputaţie este bună. Din păcate alternativele sunt foarte puţine. Eu nu pot să numesc mai mult de 5 oameni în România pregătiţi pentru o astfel de poziţie. Dintre care 3 nu ar fi niciodată agreaţi şi de Barroso şi de mediul politic intern.

Un bun prieten, apropiat centrilor de decizie de la Bruxelles îmi spunea deunăzi: "aveţi grijă să nu vă treziţi doar în momentul în care o să vă spunem că au mai rămas lucruri nefăcute la multilingvism şi România este într-o excelentă poziţie să ocupe acest post încă cinci ani". Sau dacă asta se va întâmpla să tragem învăţămintele necesare.

Premiul Nobel pentru Obama: o schimbare de strategie?

2009-10-09T12:27:00.003+03:00

Cred că pentru multă lume acordarea premiului Nobel lui Obama este o mare surpriză. Dacă e să fim oneşti nu se poate spune că Obama a realizat ceva palpabil în cele 10 luni de mandat. Interpretarea mea este că acest premiu i-a fost acordat pentru a îi mări şansele de reuşită (Iran, Palestina, America Centrală şi de Sud) în ceea ce promite că va face. Păreri?

La cules de lucruri importante; Doina Cornea şi Herta Muller

2009-10-08T20:20:00.003+03:00

Doina Cornea a fost decorată cu Legiunea de Onoare (extrem de rar pentru un român) şi cu Crucea Casei Regale. Cred că în aceste momente învolburate e important să ne gândim cu respect la cea care a vorbit atunci când noi toţi am tăcut. Şi să revenim la câteva valori fundamentale.

Când presa din România devine prea puţin informată şi prea mult exaltată presa internaţională îmi oferă un refugiu util. Astăzi fac o scurtă revistă ceea ce am găsit intresant în ultima vreme. Cu unele mici comentarii.

Voi începe cu un articol despre preşedintele Uniunii Europene, funcţie pentru care Tony Blair este cel mai citat. Conţinutul acestei funcţii, fiind nou înfiinţate, trebuie inventat. Primul preşedinte al Uniunii va avea un cuvânt greu de spus în definirea pe o perioadă lungă a fişei postului. Trebuie să recunosc că, fără a fi un specialist in "Blairologie" judecata mea în ceea ce îl priveşte s-a situat în registrul "poate nu înţeleg eu ceva din grandoarea lui". Decizia sa nemestecată în ceea ce priveşte războiul din Iraq mi-a confirmat că poate chiar nu exista nicio grandoare. Uniunea Europeană are nevoie de un lider care să inspire. E posibil să avem nevoie de o lungă aşteptare pentru a-l găsi. Dintre toţi liderii ţărilor Uniunii Europene pe care i-am văzut şi auzit personal cel mai mult m-au inspirat Jean-Claude Junker şi Francois Fillion. Despre care, după un discurs absolut briliant, o fostă membră a Guvernului României spunea: "nu ştie să se îmbrace"...

Un interesant, şi mai puţin pătimaş ca de obicei, editorial de-a lui Horia R. Patapievici despre campania "Noi vrem respect" de la Realitatea TV. Sistematizează foarte bine exact ceea ce gândesc şi eu dar nu am avut talentul să exprim atât de coerent şi clar. Analogia dintre rolul unui magazin alimentar şi al unei televiziuni îmi pare foarte sugestivă.

Un E-Mail de la un bun prieten mă informa că " [...] citind acest articol capăt impresia că cineva îşi pune problema cum să ia cele mai bune decizii pentru mâine, gândeşte, cântăreşte, evaluează! Înainte ca cuţitul să ajungă la os." Acest cineva este Christine Lagarde, Ministrul Francez al Economiei.

În sfârşit şi pe scurt, un extras care pe mine m-a cam şocat dintr-o carte ("La mauvaise vie") de Frederic Mitterrand, actual Ministru al Culturii din Franţa (o alegere bizară de-a lui Sarkozy), un articol despre Herta Muller din Le Monde precum şi o veste nu tocmai încurajatoare în ceea ce priveşte Comisarul European pentru România în Irish Times. Sper că e doar un fel de propagandă irlandeză.

În final, tocmai am dat de scopul asumat al celor de la "The Economist" pe care de fiecare dată îl citesc cu plăcere: "to take part in a severe contest between intelligence, which presses forward, and an unworthy, timid ignorance obstructing our progress".

Agresiunea fumului de ţigară şi campania anti fum

2009-10-08T02:18:00.005+03:00

Iniţiem o campanie anti fum de ţigară în blogosferă? (VEZI SONDAJ IN DREAPTA şi poziţia Comisiei Europene aici)

Când am ajuns in California, în 1999, după 11 ani de locuit în Franţa am redescoperit plăcerea de a ieşi la un restaurant sau de a petrece seara în locuri publice. În ultimii ani petrecuţi în Franţa nu mai suportam să ies din cauza fumului de ţigară. Acum, o parte a ţărilor Uniunii Europene au interzis fumatul în toate spaţiile publice. În România legea este permisivă şi, oricum, nici aşa cum este ea nu e respectată. Cel mai absurd caz este în Parlament, unde deşi pereţii sunt tapetaţi cu semne care interzic fumatul, fumul de ţigară e ca ceaţa! Despre restaurante ce să mai vorbim! Nu am înţeles niciodată de ce trebuie să-mi umplu plămânii cu fum şi să ajung acasă cu hainele îmbâcsite de mirosuri dezgustătoare doar datorită egoismului celor care au ca plăcere fumatul. Iar revolta mea atinge cote maxime atunci când aud că dacă nu îmi convine nu am decât să stau acasă. În toate ţările în care fumatul a fost complet interzis în locuri publice a crescut rata de ocupare a restaurantelor şi barurilor iar chelnerii au un sistem vascular ameliorat. De ce nu putem face acest lucru şi în România? Cred că interzicerea fumatului în locurile publice este o măsură a civilizaţiei. Găsim 10 blogeri pentru inniţierea unei campanii antifum de ţigară?

Azi e chimia. Favoritul meu

2009-10-07T12:48:00.000+03:00

UPDATE: Premiul de anul acesta a fost obţinut pentru studiul ribozomilor. Ada Yonath, Thomas Steitz, Venkatraman Ramakrishnan sunt laureaţii.

În câteva ore se va decerna premiul Nobel la chimie. Favoritul meu de anul acesta este P.G. Schultz. Schultz este anual printre favoriţi, având contribuţii majore în mai multe domenii, printre care anticorpii catalitici şi introducerea aminoacizilor nenaturali în structura proteinelor. Când eram post-doc la Scripps mergeam adesea la surf cu câţiva colaboratori de-ai săi. În perioada decernării premiului Nobel se zvonea că făcea laboratorul lună şi bec iar cu câteva luni înainte făcea fitness ;)

L-am văzut pe Schultz la o prezentare la Scripps unde, prezentând metodele de introducere a aminoacizilor nenaturali în proteine spunea că dacă Dumnezeu nu s-ar fi odihnit a şaptea zi am fi avut mai mult de 20 de aminoacizi în proteine. Şi că el, acum, trebuia să suplinească lenea lui Dumnezeu...

Nu este de loc exclus ca premiul să fie acordat pentru descoperirea unor enzime, cum ar fi de exemplu caspasele sau descoperiri relative la nanodots. Catenani, rotaxani şi "mechanicaly interlocked molecules" (Sauvage, Stoddard) suntde asemenea o varianta solidă. Propuneri?

PS: Referitor la postul lui C. Preda despre ridicarea vizelor şi Republica Moldova, o luare de poziţie din Parlamentul European aici.

Update: "The masters of light" si o mare realizare pentru cercetarea din Romania

2009-10-06T13:08:00.001+03:00

UPDATE: Premiul Nobel pentru fizica a fost atribuit lui Charles Kao pentru transmiterea luminii prin fibre optice si, impreuna, lui Willard Boyle si George Smith pentru sistemul de detectie CCD. Fiat lux!

Miine se decerneaza premiul Nobel pentru fizica. Predictii?
A propos de predictii, un post foarte interesant aici despre cine pe cine a propus la Nobel.

Tot in legatura cu fizica, reiau mai jos o stire pe care am primit-o de la Dl Daniel Ursescu pe grupul de discutii Ad Astra. Cred ca este cea mai mare realizare pentru stiinta din Romania de dupa 1989. Cind eram in Parlamentul European am luat pozitie asupra unei propuneri pentru un cadrul legal pentru Infrastructurile Europene de Cercetare, luare de pozitie pe care o gasiti mai jos. De asemenea stiu despre sustinerea de care acest proiect s-a bucurat la Presedintia Romaniei. Este, pana la urma, un succes national de care trebuie sa ne bucuram.

Pe 1 octombrie 2009 s-a ajuns la o intelegere intre membrii proiectului Extreme Light Infrastructure (ELI) si mai ales intre Cehia, Ungaria si Romania cu privire la gazduirea unor facilitati laser ce vor face impreuna parte din infrastructura ELI. Din partea romana, negocierile au fost coordonate de dl. Marius Enachescu de la ANCS. Stirea s-a difuzat pe Reuters.

http://www.reuters. com/article/ scienceNews/ idUSTRE590598200 91001

Romania intentioneaza sa investeasca mai multe zeci de milioane euro (din fonduri structurale) in constructia unui sistem laser cu pulsuri ultrascurte si ultraintense in Magurele. Investitia si constructia urmeaza sa inceapa in 2011, atunci cand se incheie proiectul FP7 ELI-Preparatory Phase ce stabileste detaliile functionarii acestei infrastructuri.

Site-ul ELI:
http://www.extreme-light-infrastructure.eu

Pozitia pe care am luat-o in Parlamentul European.

Greva bugetarilor

2009-10-05T18:00:00.002+03:00

Greva bugetarilor de astazi este, din cite inteleg din declaratiile multiplilor lideri de sindicat, o greva impotriva unei legi. Intrebarea este daca o greva impotriva unei legi este legala sau nu? Imi amintesc in anii 2000 cind lucram in Japonia si eram bugetar, Japonia trecea printr-o criza economica. Reactia sindicatelor a fost sa decida ca bugetarii sa renunte la doua dintre cele trei prime anuale pe care le primeam. Evident, nu cred ca e potrivit sa cerem o asemenea chestiune in Romania. Dar in acelasi timp cred ca daca luam in considerare toate datele problemei mai multa responsabilitate din partea sindicatelor nu ar fi de prisos.

Premiul Nobel pentru medicină va fi câştigat de...

2009-10-04T02:58:00.004+03:00

Luni la ora 12:30 (ora locală) se va anunţa de către comisia Nobel câştigătorul sau câştigătorii premiului Nobel pentru medicină şi fiziologie. Vă invit să faceţi pronosticuri, eventual cu un comentariu despre meritul potenţialului laureat. Mi-ar face plăcere eventual să şi discutăm puţin pe marginea subiectului, chiar dacă nu sunt specialist în acest domeniu. Anul trecut premiul a fost atribuit pentru descoperirea virusului papiloma care este responsabil pentru cancerul de col uterin şi descoperirea HIV.

Se spun multe legende despre laureaţi Nobel. Am cunoscut câţiva laureaţi Nobel, în perioada doctoratului fiind un colaborator apropiat al lui Jean-Marie Lehn, laureat în 1988 pentru chimie. Este o mare şansă să te formezi profesional şi ca om lângă o asemenea personalitate. Pe lângă multele lucruri pe care le-am învăţat lucrând cu Jean-Marie Lehn a fost să am încredere în capacităţile colaboratorilor mei şi să-i învăţ să-şi ia zborul din punct de vedere intelectual în momentul în care consider că nu mai au multe de învăţat lângă mine.

Udate: predictia propusa de situl recomandat de Ilinca a fost justa. Am asistat in 1999 sau 2000 la o prezenatre a lui Blackburn la Scripps; a fost prima data cind am luat contact cu telomerii si nu am realizat imediat importanta subiectului...

Chef de vorbe şi radio

2009-10-03T04:01:00.007+03:00

Am colaborat, sporadic, de-a lungul timpului cu Radio România Cultural. La început aveam o rubrică despre laureaţi Nobel puţin atipici, apoi am participat la câteva emisiuni despre cercetare, realizate cu mult succes de Corina Negrea. Întotdeauna am fost foarte plăcut surprins de calitatea emisiunilor de la Radio România Cultural. Astăzi am participat la emisinea "Chef de vorbe" a Danielei Vasile, comoderată de Marius Matache pe tema începutului de an universitar.

Întotdeauna când sunt într-un studio de radio am un sentiment aparte pentru că îmi amintesc momentele copilăriei când bunicul meu asculta Radio Europa Liberă de dimineaţa până seara iar eu încercam să-mi imaginez cum arată acel studio din care ne era transmisă o frântură de libertate. A doua oră a emisiunii a fost foarte interesantă pentru mine pentru că am dialogat cu ascultătorii despre educaţie. Întrebările, chiar dacă au venit de la ascultători care nu erau întotdeauna din mediul educaţional, au fost foarte relevante. Preocupările oamenilor mi-au confirmat justeţea diagnosticului făcut de comisia prezidenţială. Discutând cu un domn din Ploieşti, sudor de meserie, am ajuns la subiectul... repatrierii elitelor.

Atât în această emisiune cât şi în dezbaterile despre educaţie pe care le-am organizat în ţară de-a lungul timpului am descoperit câtă energie şi competenţă neutilizată se găseşte în cele mai neaşteptate locuri. Pe undeva aici este şi marele şarm al ţării noastre: permanenta surpriză în care evoluăm...

Regândindu-mă la campania "Noi vrem respect" de la Realitatea TV cred că pot să spun că şi a patra putere în stat, presa, trebuie să arate respect. Prin profesionalism, substanţă, importanţa temelor propuse, competanţa invitaţilor şi a moderatorilor. Din câte am văzut până acum pot să spun că Radio România Cultural îmi impune respect.

Realitatea şi respectul

2009-10-02T12:48:00.005+03:00

Realitatea TV a lansat o iniţiativă "Şi tu meriţi respect". În mare, atunci când vorbeşte un politician, brusc apare un ecran negru pe care scrie ceva de genul: "Noi nu avem încredere în aceşti politicieni care ne mint". Sau "Rupe tăcerea, noi vrem respect". Am văzut aceste mesaje şi când se arătau imagini din fotbal, culmea, chiar când ar fi trebuit să-l văd pe portarul Stelei apărând eroic...

Nu am încă o opinie formată despre utilitatea campaniei. Poate trebuie să mă obişnuiesc cu ideea dar mi se pare un pic ciudat să tai imaginea brusc cu nişte mesaje pe fond negru.

PS: Postarea "Despre normalitatea excelentei" a batut recordul de accesari (+ 30%), chiar daca o postare anterioara (evident, pe teme politice) a fost preluata pe larg la Realitatea TV... Am inteles mesajul, cred ca o sa discutam mai mult despre educatie si cercetare. Nu intimplator.

Despre normalitatea excelenţei

2009-09-30T21:17:00.003+03:00

În 2006 când am ajuns la Universitatea Tehnică din Munchen (TUM), universitatea era în plină perioadă de elaborare a dosarului de candidatură la Iniţiativa de Excelenţă Universitară lansat de Guvernul Federal din Germania. Prin această iniţiativă se acordau 2 miliarde de Euro universităţilor din Germania pe bază de competiţie.

Am participat substanţial la elaborarea programului şi am fost unul dintre cei trei reprezentanţi ai universităţii (împreună cu preşedintele şi vicepreşedintele universităţii) care am prezentat evaluatorilor (majoritatea străini) conceptul IGSSE (International Graduate School of Science and Engineering). IGSSE împreună cu TUM Institute of Advanced Studies şi Iniţiativa Strategică au fost cei trei piloni pe care s-a bazat dosarul universităţii noastre. TUM, Universitatea Ludwig-Maximilian şi Universitatea din Karlsruhe sunt cele trei universităţi germane care au câştigat această competiţie. TUM a primit de la guvernul german în jur de 150 de milioane de Euro şi o sumă suplimentară semnificativă de la organizaţii private (cum ar fi Audi). A fost un succes răsunător al universtităţii noastre.

IGSSE este o şcoală doctorală care reuneşte cercetători din şapte domenii, unele din ştiinţe pure iar celelalte din ştiinţe inginereşti. Doctoranzii care fac parte din această şcoală doctorală lucrează în proiecte interdisciplinare la frontiera ştiinţă-inginerie şi sunt sub tutela a doi directori de doctorat. La acest început de săptămână am avut o întâlnire ştiinţifică în cadrul IGSSE de trei zile cu participarea a patru grupuri de cercetare. Al lui Dr. Ulrich Rant (fizică), Prof. Jordan (polimeri), Prof. Burgkart (chirurgie ortopedică) şi grupul pe care îl conduc. Împreună cu Ulrich Rant avem un proiect de detecţie a proteinelor bazat pe "DNA switch technology". Valentina Villa, o foarte simpatică italiancă este doctorandă în laboratorul meu pe acest subiect. Întâlnirea a avut loc în Austria, la Attersee. Marea majoritate a prezentărilor au fost făcute de doctoranzi iar calitatea acestor prezentări m-a încântat. Pe lângă calitatea ştiinţifică am fost foarte plăcut surprins de capacitatea de comunicare şi chiar anvergura intelectuală a doctoranzilor. Noi, fiind chimişti, suntem într-o poziţie ideală de a avea colaborări atât cu cei din fizică cât şi cu cei din medicină. Am pus la punct un proiect de colaborare pentru a dezvolta o nouă metodă de a modifica chimic suprafaţa implanturilor osoase (care pot fi ceramice de exemplu) astfel încât aceste implanturi să fie cât mai bine acceptate în organism.

Partea care mi-a dat de gândit foarte mult şi despre care discut frecvent cu colegii care lucrează în laboratorul meu şi care provin din România este cum putem atinge un astfel de nivel de excelenţă şi în România. Răspunsul la care ajungem este întotdeuna acelaşi: doar dacă cei care au trăit excelenţa ca o stare normală se întorc în România. După ce citesc www.agerpres.ro mă întreb câţi dintre ei simt o irepresibilă dorinţă de a se întoarce? Îmi doresc foarte mult ca prin puterea exemplului să-i conving pe mulţi să facă acest pas. Măcar parţial pentru că România, aşa cum este ea, ne-a dat totuşi ceva la un moment dat al vieţii noastre. Şi nu cred că trebuie să aşteptăm la infinit ca alţii să ne creeze condiţii pentru a ne întoarce.

PS: sunt curios dacă astăzi, nediscutând despre politică vom avea acelaşi numar de vizite!

PPS: cred că am înţeles ideea turismului rural. In Austria.

De ce este PSD Knock Out şi ce va urma

2009-09-29T21:20:00.007+03:00

Astăzi PSD a încetat să domine scena politică din România. Mă întreb de mulţi ani cum poate PSD să fie făcut KO. Au încercat partidele istorice, a încercat CDR, a încercat alianţa DA. Toate au reuşit parţial dar niciunul nu a reuşit să domine PSD total. Astăzi Traian Băsescu a făcut PSD Knock Out.

PSD -la putere sau în opoziţie- ne-a obişnuit să facă agenda publică. Pentru că PSD -la putere sau în opoziţie- a avut ceea ce niciun alt partid din România nu a avut: structură instituţională funcţională. Care în mare parte se datorează lui Octav Cozmâncă. Iar o structură funcţională este, de obicei, învingătoare. Ca adesea, soluţiile problemelor dificile sunt foarte simple. Nu întâmplător am scris ieri despre normalitatea comportamentului primului-ministru în relaţia cu PSD şi (lucru mult mai greu!) cu PDL. Astăzi Preşedintele a găsit soluţia simplă, continuînd, într-o situaţie limită, să facă exact ceea ce scrie în constituţie că trebuie să facă un preşedinte. Să medieze. Deci să se comporte normal.

PSD ştie să câştige când evoluează în sisteme instituţionale pervertite. De aceea reflexele vieţii politice din România, multe impuse de-a lungul timpului prin comportamentul PSD, sunt reflexe pervertite. Pentru prima dată după revoluţie instituţiile cele mai importante din stat, Premierul şi Preşedintele, se comportă normal şi previzibil. Şi tocmai acest lucru debusolează PSD total. Geoană refuză apoi acceptă să meargă la Cotroceni, partidul fierbe şi rămâne fără replică. Demonstraţia supremă că PSD se mişcă precum o găină căreia tocmai i-a fost tăiat capul este că marele, genialul, imbatabilul, imperturbabilul Hrebenciuc, care le-a văzut şi făcut pe toate, să recunoască: "Nu există în PSD cineva care să poată anticipa mişcările lui Băsescu". Concluzia e clară: PSD nu ştie să evolueze într-un sistem instituţional normal. Acţionând normal şi cum scrie la carte preşedintele şi premierul au reuşit astăzi să doboare, în sfârşit, dominaţia PSD (formală sau informală) de pe scena politică din România.

Marea întrebare este dacă celălalt mare jucător de pe scena politică, PDL, va demonstra că poate să preia rolul de lider. Traian Băsescu a demonstrat-o. Observând atent evoluţia mecanismelor din PDL cred că acest lucru este, (abia acum!) posibil. Pentru că există o masă critică de oameni capabili să facă acest lucru.

PS1: PSD ar fi putut să aibă două reacţii, ambele normale (pe care le-aş fi salutat) la demiterea ministrului Nica. Prima, să vină ei cu propunerea unui independent şi să-l susţină. A doua să iasă de la guvernare în secunda demiterii lui Nica. Nefăcând nici una nici alta a demonstrat că nu se poate organiza nici pe sine. Darmite o ţară.

PS2: Încă un val de normalitate peste PSD poate să încheie socotelile lui Geoană. Întrebarea este nu dacă va veni ci când va veni!

În sfârşit o zi normală?

2009-09-28T23:16:00.007+03:00

Astăzi cred că în sfârşit am avut o zi normală în viaţa publică din România. Eu vreau să trăiesc într-o ţară în care oamenii publici sunt responsabili pentru ceea ce spun, în care a apărea la televizor nu este o rutină ci un moment în care ai ceva important de spus, în care se gândeşte mai mult decât se vorbeşte, în care noţiunea de stat înseamnă altceva decât un sac fără fund. De fapt vreau să trăiesc într-o ţară normală.

Ministrul de interne al guvernului a fost anunţat că va fi revocat. După ce a declarat, cu subiect şi predicat pentru cine are un minimum de bună credinţă, că partidul primului ministru vrea să fure alegerile. În ce ţară normală un astfel de ministru ar fi rămas în funcţie mai mult de 5 minute? Am auzit, undeva în aprilie dacă nu mă înşel, un alt ministru al aceluiaşi guvern care spunea, în direct la Realitatea TV, că "nici nu mai am timp să mă ocup de minister, pentru că...". Într-o ţară normală nici acel ministru nu mai are ce căuta în guvern, indiferent ce urmează după "pentru că". Premierul a luat decizia de a renunţa la serviciile ambilor demnitari. Care aparţin unor partide diferite. A luat, din punctul meu de vedere, decizia normală. Nu decizia curajoasă, nu decizia vizionară, nu decizia politicianistă. Pur şi simplu decizia normală.

Mai mult, cred că premierul a procedat corect. Pentru că astfel de atitudini nu fac altceva decât să banalizeze subiecte foarte serioase. Şi în consecinţă nu fac decât să şubrezească autoritatea statului pe care ar fi trebuit să-l servească. În ambele cazuri premierul se afla într-un conflict de loaialitate. Faţă de partenerul de coaliţie şi statul Român în primul caz. Faţă de propriul său partid şi statul Român în al doilea caz. Când pasiunea care ne orbeşte judecata de astăzi se va estompa iar locul ei va fi luat de raţiune vom fi de acord că în ambele cazuri premierul a luat decizia justă. Aceea de a fi loaial statului Român. Poate a sosit momentul ca oamenii politici să înţeleagă că nu pot la infinit să întindă coarda şi că trebuie să şi plătească pentru ceea ce spun. Nu ştiu dacă decizia de azi va servi PDL, PSD, PNL sau oricărui alt partid. Dar ea este sănătoasă pentru statul Român.

Ziua de azi a fost şi predictibilă, lucru rarisim în România. Sper că nu sunt prea optimist dacă încep să văd în ceea ce s-a întâmplat azi, după 20 de ani de căutări, în sfârşit o zi normală. Greşesc?

Sfârşitul anunţat al coaliţiei

2009-09-27T22:32:00.009+03:00

Un eveniment politic semnificativ şi probabil benefic României a avut loc astăzi. Coaliţia stânga-dreapta se încheie. Şeful guvernului îşi continuă mandatul dar într-o configuraţie politică naturală, împreună cu liberalii. Costurile electorale ale guvernării sunt foarte mari pentru stânga: guvernul a impus reforme dureroase dar necesare (mărirea vârstei de pensionare cât şi o reformă a pieţei de muncă) după liniile trasate de politicile de dreapta. Electoratul nu numai că nu a reacţionat negativ la aceste reforme dar a perceput clar cine este suficient de puternic pentru a-şi onora promisiunile, cine este consecvent şi s-a orientat ca atare. Mai mult, în prima parte a coaliţiei stânga a fost dezbinată, dezbinare care a fost imposibil de recuperat mai apoi şi foarte dibace exploatată politic de către dreapta. Perioada de coaliţie împotriva naturii se încheie mai lin decât se estima, poate şi datorită unui protocol de guvernare negociat până la cele mai mici detalii.

Cum poate această situaţie nou creată în Germania să fie benefică pentru România? În viitorul imediat toate motoarele ar trebui turate pentru obţinerea întregului sprijin care se mai poate obţine din partea Germaniei pentru viitorul Comisar European pe care îl va da România. Este cunoscută lipsa de implicare a Germaniei în favoarea României în această problemă, interesele Germaniei fiind divergente cu cele ale Franţei în ceea ce priveşte politica agricolă. Cancelarul confirmat, Angela Merkel, devenind astăzi omul politic cel mai puternic din Europa, apropierea de Germania fără a ne îndepărta de relaţia privilegiată cu Franţa reprezintă în opinia mea principalul examen de măiestrie pentru diplomaţia noastră.

Angela Merkel îşi continuă mandatul după o perioadă de criză, are patru ani pe care îi va folosi fără doar şi poate pentru întărirea poziţiei Germaniei în Uniunea Europeană iar grupul german din Parlamentul European nu va ezita să fie un portavoce puternic al politicii cancelarului. Îndrăznesc să spun că viteza cu care vom reuşi să ne apropiem de Angela Merkel va determina poziţia ţării noastre în Uniune pentru o perioadă bună de timp. Prieteni avem în Germania. G . Krichbaum, preşedintele Comisiei de Afaceri Europene din Bundestag şi un susţinător al ţării noastre a fost reales cu un scor record. Este relevantă şi confesiunea Ambasadorului Germaniei la Bucureşti (diplomat cu galoane) care spunea: "România este prima ţară unde misiunea mea nu este să promovez Germania. Germania este foarte bine respectată în România. Misiunea mea este promovez România în Germania. Şi am ce promova".

De ce cred că PSD nu trebuie să facă parte din guvern

2009-09-27T19:13:00.003+03:00

Politic, nu am fost niciodată de acord cu guvernarea împreună cu PSD. Desigur, niciun partid nu este o fată mare, dar toxicitatea PSD-ului a depăşit de mult limite imaginaţiei mele. Şi, chimist fiind, toxicitatea nu îmi e străină. Nu voi uita curând momentul în care s-a negociat programul de guvernare în jurul unei imense mese rotunde. Intrarea în scenă a lui Mazăre a fost demnă de o scenă de cinematografie clasică. Cu un impermeabil lung, înconjurat de curtizani, încerca să dea lecţii, în picioare Sulfinei Barbu despre cum este cu politicile europene în domeniul... mediului. Am admirat-o pe Dna Barbu cum l-a pus la punct, dar scena mi-a adus involuntar aminte de filmul "Once upon a time in America"... Şi arăta în toată splendoarea ei toxicitatea PSD. Am avut o tresărire de speranţă când l-am văzut pe Titus Corlăţean intrând. Dar după primele fraze m-am convins că se putea discuta mult mai bine cu un politruc UTCist din anii 80...

Din punctul meu de vedere nici o cauză nu justifica compromisul cu asemenea comportamente. Un compromis nu scoate o ţară din criză. O guvernare fermă, puternică şi profesionistă, da. Cu PSD la guvernare avem mai puţin profesionalism decât fără, avem o guvernare mai şubredă şi pune adesea premierul în dificultate atunci când trebuie să fie ferm.

Nu voi uita discuţia pe care am avut-o la negocierea programului de guvernare pe educaţie (!!) cu Liviu Dragnea şi Gheorghe Nichita. "Trebuie să bagi acolo că primarii să numească directorii de şcoli, sa pot eu să-l strâng de c...e pe director dacă nu-mi convine de el" a fost argumentul unuia dintre ei căruia nu am vrut nicicum să-i cedez. Astăzi citesc aici că unul dintre cei doi îşi continuă cruciada împotriva şcolii şi, mai grav, împotriva legii.

Viaţa mi-a arătat că atunci când se navighează în zone de duplicitate rezultatul este dezastruos pentru toată lumea. Era limpede încă de la început că nu se putea ieşi din zona mlăştinoasă printr-o asemenea coaliţie. Acum este confirmat. Cred mai degrabă în bun simţ decât în analize şi interpretări sociologice alambicate. De aceea sunt adeptul guvernării fără PSD. Criza politică pe care Geoană o invocă ameninţător nu ar fi provocată de scoaterea PSD de la guvernare. Ea este întreţinută prin prezenţa PSD în guvern. Toate acestea sunt, în sistemul meu de valori, elemente suficiente pentru ca la şedinţa Colegiului Director de duminică PDL să ia o decizie poate prea mult amânată.

PS: despre ruperea coalitiei: astazi sunt alegeri in Germania. Daca datele de la aceasta ora se confirma miine nu vom mai avea coalitia dreapta-stanga nici aici.

PS2: Nemţii se pare că au scăpat de coaliţia cu socialiştii după primele estimări ale votului.

Cateva versuri dragi

2009-09-25T23:13:00.000+03:00

Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-am primit vreo dată a fost o dedicaţie de la Şerban Foarţă pe o traducere din Stephane Mallarme:

Lui Dan, cu mină de grafit
-Un diamant ce-a tras la fit-
Traducerile, rele, bune,
Din diamante fac cărbune,
Sfidând tot simţul nostru ritmic
Lui Pierre deci, un salut alchimic

1988 sau 1989

S-a dat drumul la bani; bonus: o înregistrare foarte relevantă

2009-09-25T00:01:00.010+03:00

Ne apropiem vertiginos de 1000 de vizite pe blog. Nu ştiu dacă e de bine sau nu, dar cert este că avem aproximativ 130 de vizitatori zilnic. Astăzi am mai mult ca de obicei de muncă şi rămânem fără postare. Am totuşi două lucruri care îmi par interesante.

În primul rând s-a dat drumul la bani pentru cercetare, în sensul că se plătesc datoriile din granturile contractate anterior. E şi asta un progres. Vezi anunţul aici.

Într-al doilea rând, vă propun să vizionaţi şi să comentaţi această înregistrare. E interesant de la minutul 14 incolo. Pentru plăcere maximă daţi click pe pe steguleţul din josul barei de la player şi selecţionaţi "or" adică varianta originală, netradusă.

Sex, Droguri, inconştienţă şi linşare mediatică

2009-09-23T20:42:00.009+03:00

Am fost foarte neplăcut surprins de modul în care a fost tratat în media raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. În mare s-a spus că "Băsescu vrea liberalizarea prostituţiei şi legalizarea drogurilor". Am fost însă de-a dreptul revoltat de reacţiile politicienilor care spuneau "ţara arde şi baba se piaptănă" sau chiar a bisericii care este într-o stare de negare a realităţii în ceea ce priveşte acest subiect (corect este să spunem a feţelor bisericeşti care s-au perindat pe la televiziuni, pentru că nu ştiu ca BOR sau alte culte să aibă o poziţie oficială asupra raportului). Şi mai deranjat am fost de politicieni care pe la colţuri spuneau "nu trebuia Băsescu să intre acum într-un subiect atât de controversat".

Da, prostituţia, drogurile sunt parte a societăţii. Da, ele sunt o sursă importantă de probleme sociale. Discuţia este foarte importantă şi oricine spune că "acum nu e momentul" este pur şi simplu iresponsabil. Oamenii publici au obligaţia de a răspunde
oricând oricărei întrebări care frământă societatea. Vorbirea în clişee, ascunderea sub preş, tratarea cu inhibiţii de tot soiul a acestor subiecte nu sunt decât o probă a imaturităţii în viaţa publică. Aceste probleme trebuie tratate pe baza datelor şi observaţiilor făcute de-a lungul timpului. Concluzia (legalizarea prostituţiei sau depenalizarea consumului de droguri) trebuie să fie rezultatul unei discuţii serioase în societate.

Eu cred că aşa trebuie să se comporte un preşedintele potrivit pentru România: să aibă curajul să trateze frontal problemele reale şi delicate ale ţării. Iar lipsa de tact care şi-o reproşează, şi care este reală, face bine uneori societăţii prea... tacticoase în care trăim.

Mai jos o emisiune de la Analog TV Timişoara pe această temă. Merită vizionată. Puteţi vedea şi părerea mea despre legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri.

Raportul comisiei găsiţi aici.

Date interesane despre cercetarea din România

2009-09-23T12:20:00.007+03:00

Un articol interesant la:

http://www.ziare.com/actual/eveniment/09-23-2009/unul-din-500-de-romani-este-cercetator-895102

Acestea sunt date clare despre execuţia bugetară pe anul 2008 în domeniul cercetării.

Voi reveni cu un comentariu. Mai jos o intervenţie în Parlamentul European despre libertatea cercetării unde, în final şi pe scurt, discut şi despre finanţarea cercetării.

http://www.youtube.com/watch?v=2Bn24Jx8GwI

O veste bună pentru cercetare

2009-09-22T01:18:00.007+03:00

Începând de acum cercetarea din România va fi FINANŢATĂ şi nu DECONTATĂ. Altfel spus cercetătorii vor primi o suma consistentă de bani la începutul proiectului, aşa cum se procedează în mai toată lumea. Meritul revine asociaţiei Ad Astra pentru propuneri şi senatorului M. Hărdău pentru partea legislativă. Desigur, nu este o iniţiativă care va revoluţiona cercetarea din România dar va simplifica cu mult viaţa cercetătorilor şi a departamentelor financiare din institute. Este o intrare în normalitate. Îmi place să cred că am şi eu un mic merit pentru aceasta, incluzând în programul de guvernare al Guvernului Boc prevederea:

"Finanţarea multianuală a proiectelor de cercetare, în acord cu practicile europene" tocmai cu acest scop.

Sunt convins că în curând vom pune în practică şi celelalte prevederi din programul de guvernare. Pe lângă finanţare cred că cele mai importante măsuri sunt debirocratizarea, evaluarea granturuilor după criterii internaţionale şi asanarea instituţională. Măsuri simple, pragmatice şi cu efect imediat. Este evident că datorită sistemului uninominal de alegere a parlamentarilor există o reală dorinţă de colaborare a lor cu ONG-uri care au ceva de spus pe această temă.

Prevederea legislativă se găseşte la:

http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=1303〈=en

Despre situaţia cercetării în România

2009-09-21T01:55:00.004+03:00

Mai jos un articol pe care l-am scris in luna mai despre situaţia cercetării din România la cererea unei reviste de specialitate care circulă în Uniunea Europeană.

In a way Mr. Economic Crisis seems to be any government’s friend: it is these days the culprit, and the perfect excuse, for any unpopular measures taken by governments. Yet, just as governments struggle to find answers for immediate threats to economy and increasing social demands, history has shown time and again that crisis situations are also good oportunities for profound changes difficult to implement in normal times. So has also claimed the Romanian premier, Mr. Boc, in a recent speech. And he is right: after all, the classical way to reform a system is to first stress it at the maximum and then provide the necessary changes as a way to heal it.

As far as the research policy is concerned, the Romanian government with a little help of Mr. Crisis got the first part right: after several years of significant budget increase this year’s budget is less than 65% of last year’s. It is as close to a deadly stress as it gets, and Mr. Crisis provides the perfect excuse. Some say that the budget cut is a wise measure: pouring money into the system did not produce any visible institutional reform. For example, the capacity of the Romanian National Research Authority (ANCS) to evaluate grant proposals in the financial-bonanza times was far less developed than its ability to spend money. Therefore, many accuse the ANCS of money wasting in the 2005-2008 period. Another player, the Romanian Academy, despite being led by a renowned scientist that has been an advocate for change and despite gaining a higher level of respectability in recent times, is still organised on the soviet model. Also, there is insufficient influx of foreign-based researchers in Romania. When it comes to showing the deliverables, few could explain effectively to Mr. Pogea, the current minister of finance, that after 30 years of financial deprivations and a huge wave of braindrain, 3 years of decent financing could not have produced spectacular effects.

Indeed, the Romanian research system has been traumatized for the the past 30 years: before 1989 it suffered from the quasi-isolation and sub-financing due to the communist regime. After 1989 it suffered from a severe brain drain in conjunction with poor financing until 2005. Benefiting from a close relation with the then premier, as well as unprecedented economic boom, Mr. Anton Anton - the head of ANCS from 2005 to 2008, widely considered as a man keen on progress- flooded the system with as much money as it could absorb. It went as far as organising a (succesfull) event in which over 200 recognised Romanian scientists based abroad were invited to Bucharest in order to identify ways to strengthen Romanian research.

But this financial increase produced also perverse effects: whereas those that deserved financing based on their scientific performance usually obtained it (and therefore - busy spending their money - softened their request for structural change) Mr. Anton’s critics claim that valuable resources went into projects with little relevance and politically placed grant-directors, therefore consolidating the advocates of the statu quo.

The November 2008 general elections promissed to be a golden moment for the Romanian research: the two main parties, PDL (center right) and PSD (left) payed special attention to research in their electoral programs. The Romanian president himself, through a commission of experts, drafted a research reform document received with quite some enthusiasm by the research community, at least the progressist part of it. Beting on yet another increase in budget many grants were contracted in 2008 and many new programs were being planned for 2009. That was counting without the Crisis. Facing the prospect of a serious shrinking of the national economy and still without an answer to the question of “what economic results has the romanian research produced?” budgets were drastically cut. Reseachers describe the situation as catastrophic: funds for already awarded projects have been cut, so that salaries and bills are not payed. Many scientists pack, again, their luggage for Western Europe or the USA.

It is in this tense context that the most representative researcher’s NGO from Romania, Ad Astra, asked the European Commission to condition an already agreed 5 billion Euro loan to the Romanian government on a strong research commitment: 1% of GDP starting in 2010 and institutional reform. Ad Astra believes it can work since these requirements are already implicit to the loan: the Commission has asked the European Council to condition the loan on “the economic programme [that] will also include structural reform measures, in line with the country-specific recommendations by the Council in the framework of the Lisbon strategy”. And, says Ad Astra, the research system reform is part of the country-specific Lisbon strategy.

Wheather the Commission takes the steps suggested by Ad Astra still remains to be seen, although one has to be skeptical about it. In fact, the question that matters is the extent of the government’s commitment to research. What Ad Astra is asking for is the governing program (that is now a law) to be observed: 1% for research in 2012 (a more realistic term than the Ad Astra proposal since it is unsure that the unreformed romanian research system could absorb 1% of the GDP in 2010) as well as swift institutional reform and a relevant grant-evaluation system. With a reputation of a trustable and decisive man, Mr. Boc has now the historical chance to use the Crisis that helped him stress the Romanian research system to the maximum in order to introduce the long-waited reforms. He has a good programm, he still has people able to reform the system and, thanks to M. Crisis, he may even have a larger than expected community of Romanian scientists abroad willing to repatriate. And in them lasts the big chance of Romanian’s research revival. The Ad Astra cry of help from the Commission should give him the sense of urgency in action as well as a justification back home that he needs. Surely, the Commission could help by putting some pressure, even informal. But it can not and should not replace the decisive action of the Romanian government.

PS: two important measures have been taken on paper: 1% for research in the new “Education Law” and upfront grant payment.

PPS: textul publicat este putin mai scurt decât cel postat aici datorită constrângerilor de spaţiu.

Despre Comisarul European

2009-09-19T21:01:00.014+03:00

o distribuţie a portofoliilor care să satisfacă ţările mari şi să nu supere prea multe tări mici şi medii
nominalizări pe portofolii care să fie dincolo de orice suspiciune la nivel personal şi care să reprezinte excelenţa la nivel profesional.

În Parlamentul European şi în general în instituţiile UE deciziile sunt rezultatul unui curent de gândire. Nu rezultatului unor acţiuni de tip "am vorbit eu cu X". Trebuie acţionat cu migală, cu argumente, cu seriozitate dar şi cu intransigenţă dacă suntem siguri de forţa argumentelor. Dar înainte de toate trebuie să ne asigurăm că generăm un curent favorabil mult mai larg decât decizia punctuală care ne interesează. Cred că situaţia pe muchie în care ne aflăm este rezultatul faptului că nu s-a înţeles de către reprezentanţii noştri acest mecanism. Discuţia pe posturi intră în etapa critică. Acum este momentul să apăsăm pe accelerator.

De ce mă întristează uneori România

2009-09-18T02:43:00.008+03:00

Elocvent commentul lui Gabriel Preda la postul meu despre religia în şcoală. Îi răspund spunând că şi eu mi-am dat fetita la scoala. Astfel:

dimineata, la ora 8:00, intilnire a parintilor si copiilor in fata bisericii din sat. De la 8 la 8:45 slujba.

8:55 Cei care au ales sa nu mearga la biserica, precum si cei care au ales sa mearga se intilnesc in fata scolii. Fiecare copil are un corn al abundentei, facut de el insusi umplut cu exact 24 de mici cadouri, facute tot de el. Unul pentru fiecare nou coleg.

9:00 Copiii intra in holul scolii unde sunt asteptati de cei din clasa a II-a si a III-a. Care le fac o mica serbare cu cintece de bun venit si citeva jocuri. Copiii stau jos, pe mocheta iar parintii si dascălii scolii in jurul grupului de copii.

9:25 Copiii de a II-a si a III-a se retrag iar directoarea tine un discurs de bun venit. De exact 4 minute, in care le prezinta pe cele trei invatatoare care vor prelua clasa IA, IB, IC. Si mai spune 2-3 chestiuni de organizaere. Primarita si deputatul, prezenti, nu spun un cuvant. Pentru ca acusi sunt alegeri.

9:30 Prima invatatoare il striga pe fiecare elev din clasa IA. Cind toti cei 25 de copii sunt strigati urca la etaj, unde sunt salile de clasa. Prima prietenie s-a legat deja. Cu invatatoarea. Parintilor le este interzis accesul la etaj.

10:45 Pentru singura data parintii pot sa urce in clasa si sa-si vada copiii cum sunt asezati in banci. Pentru exact 10 minute.

12:00 Fiica mea se intoarce acasa si aud ca e foarte fericita si multumita de prima zi de scoala. In orar, vineri, are la alegere curs de religie sau de educatie civica.

16:00 Ajung în Parlamentul României. Fum gros de tigara. Parca prea multi oameni ai trecutului vorbesc despre viitor. Despre scoala. Despre ce nu merge bine in scoala. Discutii de culoar despre noile legi ale educatiei. Le ştiu pe de rost cred. Aud, ca prin vis, trecând printre grupuri şi grupuleţe: "i-a aburit Cati pe PDLişti." "I-a ameţit şi a tras de timp până nu mai ştiau de ei." "Nu! Au forţat-o pe Cati să cedeze în ultimul moment!" "Îi tremură pantalonii lui Geoană." Nu, nu asta e lumea reală îmi spun. Reală e prima zi de scoala a fiicei mele. Din înălţimea inteligenţei sale politice cineva îmi spunea: Daniel, ai nevoie de un proiect politic. Cred că tocmai l-am găsit. Ca toţi copiii din România să aibă o primă zi de şcoală ca fiica mea. O zi senină chiar dacă afară plouă.

17:50 Premierul vorbeşte despre reforma în educaţie. Îl aud pentru a doua oara pe această temă. Ascult atent. E bun, ştie exact ce spune şi de ce o spune. E clar că după 9 luni şi-a îmbrăcat haina de premier. Mă uit în sală, la deputaţi şi senatori. Sunt printre singurii care ascultă atent. Mă uit la fotoliile miniştrilor. Mai găsesc doi care urmăresc cu atenţie. Un SMS pe mobil...

18:00 Se termină cu educaţia. Ies pe culoar. Merg la bufet şi fac, în fumul gros, 25 de minute de coadă pentru 2 chiftele, un iaurt şi o Cola. O cunoştinţă mă întreabă dacă nu am probleme cu stomacul de la amestecul ăsta. Da, e nevoie de stomac pentru politică, îi răspund.

In introducere era vorba de un sat. Din Germania. Se zice ca nemtii nu au suflet. Poate, dar au mare grija de sufletul pe care copiii lor il au. Noi, din excedent de suflet poate avem tendinta sa-l devorăm inca din frageda copilarie. Si incepem cu metoda si sistem: ii punem pe copii in careu (adica in exterior) iar in centru sunt cei care trebuie neaparat sa le marcheze prima zi de scoala. Din prima mea zi de şcoală îmi amintesc spaima de "careu" şi de cât de frumoasă era Ruţa, învăţătoarea a cărei primă clasă eram.

PS: un regal: interviul lui Mircea Miclea din Adevarul la:

http://www.adevarul.ro/articole/mircea-miclea-nu-cred-intr-un-guvern-politic.html

Religia în şcoli

2009-09-17T07:05:00.004+03:00

Unul dintre cele mai spinoase subiecte, generatoare de pasiuni, discuţii aprinse şi procese de intenţie este subiectul religiei în şcoli. Pe de-o parte Biserica Ortodoxă, invocând rolul bisericii în istoria noastră a început sub conducerea ÎPS Daniel o campanie structurată pentru a încuraja (unii vor spune a obliga) şcoala să ofere şi educaţie religioasă. Astfel a apărut sintagma "nici un liceu fără Dumnezeu". Pe de altă parte o serie de ONGuri sau persoane publice mai mult sau mai puţin proeminente se pronunţă pentru un model laic al şcolii.

Am cunoscut bine, frecventându-l, sistemul educaţional profund laic din Franţa. Cunosc bine sistemul german în care Biserica are o mare, chiar dacă discretă, influenţă. Cunosc tentaţia de a importa soluţii "de-a gata". Realitatea de azi este că relaţia noastră cu Biserica nu este atât de aşezată precum în Germania şi Franţa. Parţial pentru că îngrădirea libertăţilor religioase în comunism a creat un fel de "religiozitate prin compensaţie", fenomen întâlnit în alte ţări ex-comuniste, exemplul din Polonia fiind cel mai elocvent. Care este calea pe care trebuie să o urmăm în România?

Un argument (puternic) vehiculat de avocaţii religiei în şcoală este acela că reconstrucţia morală a naţiunii are nevoie de întărirea simţământului religios. Pe de altă parte educaţia religioasă face mai degrabă parte din "educaţia informală" care se dobândeşte în afara unui cadru rigid, aşa cum este o sală de clasă. Într-adevăr îmi vine greu să îmi imaginez un copil având revelaţia religioasă într-o sală de clasă care, să recunoaştem, se pretează greu solemnităţii asociate cu simţământul religios. Mai mult, dacă e să dăm crezare unor studii, statisticile arată că "indicele de moralitate" (alcoolism, divorţuri, violenţă) nu este corelat cu studiul religiei în şcoală.

Unul dintre cele mai puternice argumente vehiculate în favoarea religiei în şcoală este necesitatea de a umple spaţiul spiritual al tinerilor cu cu elemente ale unor religii care au trecut testul istoriei. Alminteri acest spaţiu ar putea lesne fi ocupat de mişcări cu potenţial seducător şi distrugător mare (secte ciudate de exemplu).

Totuşi, cum cadrează studiul dogmei religioase (care se practică foarte frecvent în România) cu "curriculum bazat pe formarea de competenţe"? Cum cadrează "crede şi nu cerceta"* cu "caută şi vei afla"**? Cum îl poţi învăţa pe copilul de 7 ani despre creaţionism pentru, mai apoi, a-i preda Darwinismul? Unde se opreşte explicarea religiei şi unde începe îndoctrinarea? Iată întrebări complexe la care suntem chemaţi să răspundem serios şi fără patimă.

Din păcate până acum a fost preferată o soluţie care să minimizeze riscurile politice dar pe care eu nu o consider optimă: religia în şcoli este obligatorie şi opţională în acelaşi timp... Altfel spus, din oficiu, copilului îi este predată religia încă din clasa I. Pentru cei care nu doresc studiul religiei, părinţii trebuie să îşi retragă copilul de la clasă de la ora de religie. Ceea ce duce, inevitabil, la o forma de stigmatizare. În mare opţiunile tărilor europene sunt:

învăţământ laic
introducerea religiei în curriculum, caz în care se studiază "istoria religiilor"
introducerea opţională a religiei cu particularităţi confesionale, situaţie în care asistarea la cursuri se face prin înscriere voluntară

În gândirea comună un om politic care nu este apropiat de Biserică este un om politic fără şanse. Aminiti-vă lovitura fatală aplicată de Constantinescu: "Domnule Iliescu, dumneavoastră credeţi în Dumnezeu?" O consecinţă este faptul că azi, în spaţiul politic, ideile referitoare la un sistem educaţional exclusiv laic sunt spuse pe la colţuri. Eu nu am o opinie definitivă pe această temă, pentru a mă pronunţa am nevoie de o înţelegere mai profundă şi sistematică a relaţiei românilor cu religia. Se poate astăzi discuta deschis, liniştit, raţional şi cu respect reciproc despre acest subiect?

O intervenţie de-a mea pe o temă conexă (ştiinţă şi religie) în Parlamentul European

http://www.youtube.com/watch?v=2Bn24Jx8GwI

* vezi http://blog.sirg.ro/2008/09/10/despre-sintagma-crede-si-nu-cerceta/

** Matei 7, 7-8

PS: îi mulţumesc lui Ioan Grosan pentru cuvintele frumoase la adresa mea din Ziua. Il aştept şi pe acest blog.

Posibila candidatură a lui Oprescu...

2009-09-16T21:47:00.005+03:00

îmi crează disconfort. Pentru că:

reprezintă vârful de lance al imposturii din România precum şi arta ambalării imposturii dusă la cvasiperfecţiune
este prototipul produsului politic de laborator care nu răspunde decât dorinţei lui Iliescu de a mai rupe o bucată din şansele României de a progresa.
Este forma fără fond.

Este, mai ales, ilustrarea perfectă a faptului că cea mai mare şmecherie a diavolului este să te facă să crezi că el, de fapt, nu există.

Legile Educaţiei

2009-09-15T21:53:00.003+03:00

Astăzi am fost la şedinţa Parlamentului în care Guvernul şi-a asumat şi legea educaţiei. Voi aştepta până ce legea va fi promulgată pentru a o analiza. Nu aş vrea să disipăm energie în discuţii pe un document care încă nu e lege. La prima vedere am senzaţia că se putea merge mai departe. Un alt eveniment politic major a fost discursul Preşedintelui. Lung dar cu multă substanţă. Am fost neplăcut surprins de faptul că mulţi deputaţi nu au avut curtoazia să stea de la început până la sfârşit şi să asculte argumentele unui om pe care l-au atacat timp de 5 ani.
Din acest discurs eu am înţeles că Traian Băsescu va candida. Am mai înţeles că va fi foarte greu de învins. Din ceea ce am văzut am înţeles şi porecla data de Iliescu. Lui Geoană.

Greva profesorilor în Franţa

2009-09-14T21:10:00.010+03:00

Umblând zilele astea prin sertarul cu amintiri am dat peste carnetul meu de note din clasa a XII-a din Franta. 1988-1989... De fapt carnetul de note este o foaie (în imaginea de mai sus) pe care fiecare profesor înscria la finalul trimestrului media şi o apreciere. Ce se poate remarca:

1) numărul redus de materii

2) notarea foarte severa (la fizică-chimie de exemplu profesorul mă caracteriza ca fiind "excelent" dar aveam media 16/20 adica un biet 8...)

3) În dreptul unor materii în locul notei apare "NTM". M-am tot gândit ce însemna acest lucru, cu atât mai mult cu cât NTM este un grup de golani transformaţi în raperi din anii 90 şi abrevierea NTM este consacrată pentru "Nique Ta Mere" (francofonii înţeleg că nu putea să fie vorba despre asta...). Până la urmă mi-am amintit: înseamnă "Note Transmise au Ministere"! Ce se întîmplase? Profesorii de liceu făceau grevă dar pentru a arăta că greva lor nu este împotriva elevilor au decis ca timp de o lună să nu comunice notele elevilor ci să le trimită ministerului utilizând corespondenţa oficială ...

Poate vom avea ocazia în viitor să discutăm mai pe larg despre portofolil educaţional şi bacalaureat în varianta franceză.

La început de an şcolar

2009-09-14T00:49:00.012+03:00

Mi-a trebuit ceva timp până am reuşit să procesez şi să analizez la rece ceea ce s-a întâmplat de fapt în 18 şi 19 august la dezbaterea despre legile educaţiei de la Parlament. În paranteză fie spus o iniţiativă foarte bine venită dar puţin tardivă (e adevărat, poate am şi eu o mică parte de vină: am avut încă din martie o discuţie exploratorie cu Preşedinta Camerei, Dna Roberta Anastase dar nu am concretizat nimic atunci). Care sunt concluziile pe care le-am tras:

au fost vizibile, cum era normal, grupurile de presiune din educaţie:
sindicatele îşi utilizează forţa adesea, paradoxal, împotriva intereselor profesorilor. Nu sunt convins însă că îşi şi dau seama de acest lucru. Sindicatele nu sunt, totuşi, acel căpcăun anti-reformă despre care auzim în presă. Îi cunosc bine pe mulţi lideri sindicali şi nu ştiu cum se face că atunci când ai o discuţie privată, pe substanţă, majoritatea sunt oameni deosebit de bine informaţi, bine intenţionaţi şi progresişti. Când apare o cameră de luat vederi însă, mulţi se transformă brusc în ceea ce vedem de ani buni pe ecrane. Instinctul îmi spune că se poate lucra bine cu sindicatele dacă, în sfârşit, un ministru ar spune ce face si face ce spune. Dar asta ar presupune ca şi sindicatele să facă acelaşi lucru, iar după 20 de ani în care, aproape obligaţi, au ţinut un limbaj dublu poate este mult să ceri aşa ceva.

Rectorii din sistemul privat vor libertate maximă în gestionarea universităţilor şi răspundere minimă. De înţeles şi de discutat.

Rectorii de la universităţile mici, de provincie, caută să nu îşi piardă statutul dobândit în plan local şi pentru aceasta se forţează, frecvent cu dificultate, să demonstreze că şi ei contează în ecuaţie. Atitudinea lor arată clar că, tocmai pentru a-i extrage din această competiţie inegală cu marile universităţi, diferenţierea universităţior în funcţie de misiunea lor este o măsură excelentă.

UDMR îşi urmăreşte migălos interesul, PNL vociferează (păcat, aveau lucuri importante de apărat, bilanţul lor nu este catastrofal), PSD are o gândire atât de alambicată încât nici până azi nu am înţeles ce vor exact. Am poziţionat PDL, natural, în linia demersului prezidenţial. Din păcate am văzut, dacă mai era nevoie, că niciun partid nu a reuşit să se ridice la înălţimea demersului Preşedinţiei, şi asta pentru că partidele au obiceiul de a alunga specialiştii iar Preşedintele de a-i aduna.

Organizaţiile de părinţi şi de elevi sunt aproape inexistente. Bună totuşi intervenţia reprezentantei elevilor, care a şi fost (populist după părerea mea) aplaudată. O serie de ONG-uri se poziţionează de o parte sau alta dar nu neaparat din interes ci prin opţiuni care par cântărite.

Cea mai mare decepţie au fost organizaţiile de studenţi care nu au avut nimic interesant de spus, au vrut să facă un joc politic de foarte joasă factură. Nu au arătat nimic decât o rinocerizare precoce şi o mare disponibilitate de a juca rolul ucenicului vrăjitor. Interesant, cei doi reprezentanţi ai studenţilor care au stat o perioadă bună în străinătate au fost clar peste nivelul celorlalţi.

Am fost surprins plăcut de doi oameni: premierul, care a stat la cele aproape 10 ore de discuţii şi Mihail Hărdău, care a avut o intervenţie savuroasă. Am putut lesne măsura sarcina ingrată a premierului, şi anume aceea de a plasa statul într-o poziţie de forţă faţă de interesele (uneori legitime) acestor grupuri de presiune care au obişnuinţa să FIE statul. Cât de bine a reuşit acest lucru vom vedea marţi.

În concluzie am asistat la o coliziune frontală între două opţiuni asupra, de fapt, viitorului ţării. Una etatistă, fricoasă, înghesuită dar oarecum confortabilă şi cealaltă care avea marea calitate de a propune opţiuni clar definite şi mecanisme bine validate de punere în aplicare a acelor opţiuni.

În prima mea intervenţie am afirmat, fără a fi original, că "nu ne putem gândi viitorul prin prisma prejudecăţilor trecutului". Restul dezbaterii m-a convins despre cât de mare este pericolul de a construi acel viitor într-un mod strâmb: nu pentru a descătuşa mintea şi energiile copiilor ci pentru a răspunde frustrărilor trecutului traumatizant de care încă nu ne-am debarasat. Am mai spus, la sugestia unui prieten drag, că "pentru o adevărată reformă trebuie să reformăm centrii de putere ai sistemului, care sunt deţinuţi de conducerile universităţilor". Dezbaterea m-a convins că reforma trebuie făcută, oricât de dificil ar fi, împreună cu aceşti centrii de putere şi nu împotriva lor. A bon entendant, salut!

Dezbaterile pot fi urmărite la:

http://www.cdep.ro/informatii_publice/forum.dispSub?catid=4&tmpl=3

intervenţia savuroasă a Dlui Ministru Hărdău este în data de 19 august la timpul 4h:o4min

Un om care mă inspiră

2009-09-13T13:43:00.004+03:00

Este Ivan Patzaichin. Nu pentru victorile sale ci pentru una dintre cele mai frumoase înfrângeri din istoria sportului. În 1972 la olimpiada de la Munchen, când, cu vâsla ruptă a continuat. După ce a ajuns în recalificări a câştigat finala. Ceea ce citesc zilele astea despre el mă întristează un pic. L-am întâlnit anul acesta la o recepţie la Cotroceni şi discuţia cu el m-a emoţionat. M-am simţit onorat să întâlnesc un erou al copilăriei mele.
Pe voi cine va inspira?

Despre partide

2009-09-13T00:58:00.007+03:00

Tema la care au ajuns toţi vorbitorii relevanţi de la şcoala de vară a PDL de la Costineşti (felicitări Sulfinei Barbu şi celor care au participat la organizare) a fost viaţa internă a partidelor din România. Fac această primă postare (ignor daca blogmania mă va cuprinde şi pe mine) referitor la aceeaşi temă. Cunoscând acum destul de bine cum merg lucrurile cred că partidele din Romania sunt încă departe de a fi corect structurate. Alftel spus, daca o firma privată ar funcţiona dupa mecanismele unui partid ea ar da faliment rapid. Ar fi nedrept însă să spunem că lucrurile nu evoluează. Discursul lui Valeriu Stoica m-a convins în acest sens. Mai jos trei puncte pe care le consider suficient de importante pentru a fi puse pe... ecran:

1) Partidele fie nu au un "cod genetic" bine definit fie s-au dezvoltat renegându-şi propriul cod genetic.

PSD, singurul care are o filiaţie bine stabilită (cu PCR), a ajuns să numere printre personajele sale proeminente cei mai bogaţi oameni ai ţării. Greu de crezut că în venele lor mai curge un sânge socialist. Ei sunt mai degrabă o adunătură ţinută împreună prin liantul culpei comune.
PNL s-a diluat doctrinar prin pierderea grupării Stoica iar mai apoi prin nenumăratele compromisuri necesare guvernării minoritare. Crin Antonescu, cu discurs destul de spumos dealtfel, nu reuşeşte până acum să iasă din zodia improvizaţiei.
În PDL, pe care dorim să-l ancorăm solid pe dreapta, trebuie să impunem o mai clară agendă de dreapta dar, mai ales, să capătăm reflexele unui partid care face agenda publică din România. Altfel spus să ne onorăm statutul de partid dominant.

Acest păcat originar (genetic) al partidelor le face evoluţia greu predictibilă şi contribuie la senzaţia de instabilitate pe care o dă viaţa politică din România.

2) Partidele au mecanisme profund viciate de recrutare, selecţie, instruire, promovare şi răsplată a membrilor. Mai mult, aceste mecanisme nu sunt previzibile pe termen lung. Altfel spus, în politica de resurse umane sintagma savuroasă pe care am citit-o la Dan Arsenie "la pomul lăudat du-te cu toporul" se aplică de minune iar bârfa ţine loc unor mecanisme de informare internă riguroase. Cu pierderi semnificative pentru România. De aceea partidelor le este foarte greu să producă cele două lucruri pe care, teoretic, ar trebui să le ofere ţării: idei bune şi oameni capabili să le pună în aplicare.

3) Din dorinţa de a comunica (am devenit alergic la acest cuvânt) se uită esenţialul: obiectul comunicării, substanţa. Ceea ce se concepe bine se exprimă simplu. Pe cale de consecinţă, ceea ce se exprimă greu este, de obicei, prost conceput. Noroc cu "echipa de imagine" care ajută partidele cu celebrele de-acum "punctaje". La orice emisiune mă uit pot deja să spun ceea ce PNL şi PSD vor spune: Băsescu este rău respectiv guvernarea PDL nu are grijă de oamenii acestei ţări. Vă rog, puţină originalitate!