vineri, 25 martie 2016

In asteptarea unei tragedii previzibile: After School-urile Colectiv

O necesitate reala nesatisfacuta, After School-ul, duce in prezent la numeroase situatii de After School pirat, cu riscuri enorme pentru copii: fara o dezvoltare adecvata si un control strict, oricand se poate intampla un caz "Colectiv". In care sa moara sau sa fie supusi relelor tratamente copii. After School-ul a fost introdus in Legea educatiei si reglementat de mine prin Ordin al Ministrului. Lucrurile s-au cam oprit aici din pacate. Obiectivul minimal trebuie sa fie includerea tuturor copiilor care doresc pana la cl. a IV-a in programe After School. Cel maximal: pana la finalizarea gimnaziului. Ce trebuie facut concret?
Candidatii la primarii, pot sa preia cu copy-paste ce am scris aici. Guvernul, si asta e bine, e pe cale sa isi faca partea lui in acest sens.

GUVERNUL
1) Fiind in pachetul anti saracie (lucru excelent), sa fie explicit stipulat in ghidurile pentru accesarea fondurilor europene ca constructia si echiparea After School si a centrelor educationale conexe, sunt eligibile si prioritare.
2) Construirea unei baze legale prin care primariile sa poata oferi vouchere de after school in functie de veniturile parintilor.
3) Posibilitatea accesarii de fonduri europene pentru aceste vouchere.
4) Baza legala pentru ca profesorii sa poata fi platiti suplimentar: as face un "PFA Meditator After School" care sa aiba taxe zero sau minuscule.
5) Procedura de autorizare/acreditare de catre ARACIP a After School-urilor.
6) Masa calda pentru cine are nevoie in loc de "Corn si lapte" pentru toti.

PRIMARIILE
1) Sa se implice in program cu investitii in spatii si dotari.
2) Sa comunice cu Guvernul pe tema aceasta.

MINISTERUL EDUCATIEI
1) Sa propuna "Ghidul After School" ca un cod de bune practici minimale.
2) Sa monitorizeze continuturile de la After School.
3) Implicarea federatiilor sportive.


marți, 1 martie 2016

Despre putin curaj

Am gasit recent acest video. Il postez nu (numai :) ) din narcisism, eram oricum mult prea obosit pentru a fi total coerent. Atat de obosit incat nici nu mai imi amintesc nimic din acea perioada, sau ca am facut declaratii atunci. Il postez pentru a va arata cat de greu este sa impui ceva de bun simt, care ani dupa aceea devine lucru comun. Priviti reactiile presei si ganditi-va cine e nebunul acum? Si sa le spun tuturor ce satisfactie mare traiesti cand, dupa 5 ani, toata lumea iti da dreptate, desi aveai, atunci, maxim 10% care credeau in tine. Curaj, baieti, curaj!




PS:

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...