Doar un discurs (II)

Documentul original pe http://www.edu.ro/index.php/pressrel/16372
Daniel Funeriu, la Universitatea din Bucureşti: „Fac un apel către elitele României să îşi asume puterea în casa lor, adică în universităţile României. Dacă nu o faceţi, veţi fi primii care veţi suferi“.
20.12.2011

Ministrul Daniel Funeriu a participat la şedinţa Senatului Universităţii din Bucureşti şi l-a confirmat pe profesorul Mircea Dumitru în funcţia de rector.
Mai jos, redăm discursul domnului ministru:

„Domnule Rector Ioan Pânzaru,
Domnule Profesor Mircea Dumitru,
Domnule Preşedinte al Senatului universităţii,
Onoraţi membri ai Senatului Universităţii din Bucureşti,

Este o onoare pentru mine să mă aflu astăzi în faţa domniilor voastre şi vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o. Am venit, desigur, pentru a participa la un eveniment important dar şi pentru a exprima, în faţa senatului nou ales, câteva gânduri la început de drum. Ritmul susţinut al schimbărilor are nevoie de o cât mai directă comunicare, comunicare la care înţeleg să iau parte.
Doresc încă de la început să vă mulţumesc pentru că sunteţi primii. Sunteţi primii, şi ştiţi acest lucru, din multe puncte de vedere şi iată, acum sunteţi primii în finalizarea procedurilor de alegere a noului rector conform prevederilor Legii educaţiei naţionale.

Domnule Rector Ioan Pânzaru,
În dinamica schimbărilor despre care am amintit, în tot acest efort pentru aducerea învăţământului universitar românesc la standarde internaţionale, m-am bucurat de susţinerea dumneavoastră.
Cu discreţie, dar şi cu determinare şi fermitate atunci când a fost cazul, domnia sa a fost un cavaler loial al modernizării, un om care a înţeles printre primii şansa imensă pe care o are învăţământul universitar românesc de a se moderniza şi a deveni pe deplin compatibil cu rigorile vieţii academice din spaţiul Uniunii Europene. Faptul că domnul rector Pânzaru a înţeles printre primii să îşi pună mandatul pe masă şi să organizeze alegeri în spiritul democraţiei universitare instaurate prin Legea educaţiei naţionale arată modul în care a slujit universitatea: cu loialitatea, eleganţa şi decenţa unui intelectual de marcă. Îi mulţumesc sincer pentru umărul pus la reformarea vieţii universitare, şi îl asigur ca îl voi preţui întotdeauna ca pe un mare senior, la ale cărui sfaturi înţelepte voi apela întotdeauna cu încredere, aşa cum am făcut-o şi până acum în situaţii de cumpănă.
Ştiţi bine, doamnelor şi domnilor, că momente de cumpănă au existat. Ştiţi bine că la începutul acestui an, când Legea educaţiei naţionale a fost promulgată de Preşedintele României şi declarată constituţională de către Curtea Constituţională, puţini au fost cei care ar fi pariat pe şansele ei de aplicare în sistemul universitar românesc şi pe stabilitatea sa, deoarece:
- Interesele mai mult sau mai puţin legitime erau, şi încă sunt, foarte multe;
- Deprinderile unui anumit mod de organizare a vieţii universitare păreau temeinic înrădăcinate;
- Scandalurile care pătau obrazul universităţilor româneşti în ansamblul lor păreau imposibil de stăvilit;
- Gestul de a călca pe muşuroiul de furnici al mediocrităţii nu intra în calculele conducerii Ministerului Educaţiei.

Pentru că oameni ca dumneavoastră au fost alături de modernizarea universităţilor, se vede astăzi cu ochiul liber că după doar un an de aplicare a Legii educaţiei naţionale, temeliile vieţii universitare încep să fie cu totul altele, iar dumneavoastră sunteţi primii beneficiari. Aveţi, de exemplu, cu 35% mai multe locuri la master şi doctorat decât în anii precedenţi. Avantajele universităţii dumneavoastră vor fi din ce în ce mai mari şi ştiu că vă întrebaţi dacă aceste câştiguri nete pe care astăzi le aveţi, graţie prevederilor Legii educaţiei naţionale, sunt câştiguri stabile. Răspunsul este DA. Este misiunea mea să vă garantez stabilitate legislativă şi o fac aici în faţa dumneavoastră. Legea educaţiei naţionale care vă aduce aceste beneficii nu va fi schimbată nici în perioada actualului mandat şi, sunt convins, nici în următorul mandat. Cei care, din cauza performanţei lor scăzute nu se numără printre câştigători, ar dori, poate, să revină la o situaţie în care, bun sau slab, dacă aveai sprijin politic, aveai avantaje. Da, mediocritatea care încerca, pentru apărarea unor interese ilegitime, să căpuşeze unele universităţi din România va continua să încerce o restauraţie. Vă asigur de toată determinarea mea - şi aţi văzut, sper, că ea există - în a vă sprijini să vă păstraţi beneficiile datorate excelenţei şi afirm aşadar răspicat că punerea în aplicare a legii este ireversibilă.
Dacă ar fi să esenţializez, v-aş spune, doamnelor şi domnilor, că pentru mine modernizarea universităţilor se rezumă la un lucru extrem de simplu: să dăm resursele şi puterea oamenilor de calitate. Ei ştiu ce să facă şi cu resursele, atâtea câte sunt, ei ştiu ce să facă cu puterea. Asta face Legea educaţiei naţionale: permite oamenilor de calitate să aibă acces la resurse şi să preia puterea în universităţi prin legitimitate democratică, nu prin jocuri de culise.
Clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii, prin efectele lor, dirijează resursele exact acolo unde se află excelenţa şi oferă imaginea clară a misiunii fiecărei universităţi. Clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii oferă viitorilor studenţi oportunitatea de a-şi alege în deplină cunoştinţă de cauză universitatea care corespunde cel mai bine pregătirii şi aspiraţiilor lor.
Bacalaureatul corect din acest an a făcut o primă triere serioasă a aspiranţilor la o diplomă universitară. Autorităţile statului au deja în vedere diversele cazuri de incompatibilitate izvorâte ca urmare a intruziunii nefireşti a politicului în spaţiul univeristar.
Domnule rector Pânzaru, pentru că v-aţi adus contribuţia decisivă în ultimul an la aceste schimbări majore în numele Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Guvernului României, vă mulţumesc.
Universităţii din Bucureşti îi mulţumesc pentru că, în pofida simpatiilor politice diverse şi fireşti pe care le au membrii comunităţii dumneavoastră, instituţia este un model de comportament apolitic. În această diversitate sănătoasă apreciez faptul că aţi menţinut universitatea un spaţiu deschis al dezbaterilor, un spaţiu al ideilor, un spaţiu al democraţiei. Şi aici, vă sunt alături.

Doamnelor şi Domnilor,
În urma voinţei domniilor voastre exprimate prin vot, urmaşul domnului Ioan Pânzaru la conducerea Universităţii din Bucureşti este filosoful Mircea Dumitru. Un om tânăr, recunoscut în comunitatea academică a specializarii sale şi care, în plus, beneficiază de experienţa muncii într-o universitate americană de top.
Domnule profesor Mircea Dumitru, nu vă ascund faptul că Ministerul Educaţiei aşteaptă multe de la mandatul dumneavoastră de rector. Este limpede că toate privirile universităţilor din România sunt aţintite asupra dumneavoastră. Linia pe care o imprimaţi universităţii dumneavoastră va fi urmată, fără îndoială, de restul universităţilor din România. Doresc să cred că în mandatul dumneavoastră, Universitatea din Bucureşti va fi condusă cu viziune pragmatică de tip american, dar şi cu înţelepciunea unui filosof trecut prin şcoala stoicilor. Pe lângă calităţile dumneavoastră, a căror înşiruire ar lua o întreagă şedinţă de senat, eu aş sublinia tenacitatea şi perseverenţa cu care vă urmăriţi obiectivele şi vă asigur că veţi găsi uşa mea deschisă ori de câte ori aveţi nevoie.

Domnule Profesor Mircea Dumitru,
Mi-aş permite să spun un lucru: sunteţi printre intelectualii de înalt nivel care au decis să se implice în schimbarea României. Profit de gestul dumneavoastră pentru a-mi exprima dorinţa ca valorile României să nu mai stea pe margine. Desigur, e mai comod pentru un intelectual să ceară, prin scrisori deschise de exemplu, unei instanţe, minister de exemplu, să intervină întru rezolvarea unor situaţii în facultatea în care tu însuţi ai avut un rol important timp de decenii, dar nu ai creat acea cultură instituţională de care ai nevoie. E mai comod, dar perfect inutil. Spuneam că Legea educaţiei naţionale dă puterea şi resursele oamenilor de calitate. Aşa este, şi profit de această întâlnire la universitatea la care excelenţa este la ea acasă pentru a face un apel către elite. Un apel către elitele României să îşi asume puterea în casa lor, adică în universităţile României. Fac un apel către elitele României să continue să spună ceea ce au de spus dar mai ales să facă un pas înainte, şi să facă ceea ce au de făcut. Prin Legea Educaţiei le-am dat puterea de a face.
Dacă doriţi o Românie modernă, ieşiţi din letargie şi asumaţi-vă poziţia incomodă, dar necesară a conducerii. Ieşiţi din logica în care aşteptaţi ca problemele dumneavoastră să fie rezolvate de instanţele superioare, ministere de exemplu, şi asumaţi-vă, individual, modernizarea. Sunt primul care ştie cât de ingrată este poziţia asumării puterii. Înainte să îmi asum această poziţie, aceiaşi care astăzi spun că nu am nici măcar bacalaureatul, vorbeau despre mine ca despre un savant şcolit la marile universităţi ale lumii. Da, poziţia asumării conducerii este ingrată. Dar asumarea conducerii de către elite este unica noastră soluţie. Legea educaţiei naţionale dă elitelor posibilitatea să conducă universităţile.
Mesajul meu către elite este simplu: cuceriţi universităţile României. Dacă nu o faceţi, veţi fi primii care veţi suferi.
Dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, aţi decis că Mircea Dumitru este omul potrivit să conducă Univeristatea din Bucureşti în următorii ani, eu nu pot decât să ţin cont de opţiunea dumneavoastră şi să-i înmânez, în baza prerogativelor cu care am fost învestit, domnului Mircea Dumitru, ordinul de ministru de confirmare a funcţiei de rector.

Doamnelor şi Domnilor Senatori,

Mandatul domnului rector Dumitru nu va fi unul simplu, obstacolele pe care le va avea de înfruntat nu vor fi nici puţine, nici facile. Sunt convins că senatul pe care îl reprezentaţi îl va sprijini pentru a duce universitatea şi mai sus.
Stimaţi membri ai senatului Universităţii din Bucureşti, doresc să vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru că vă implicaţi. Văd multe feţe noi, multe împreună cu care am militat în trecut, pentru modernizarea universităţilor. Acum v-aţi asumat conducerea şi vă mulţumesc. Sunt convins că îl veţi sprijini pe domnul rector pe drumul universităţii înspre excelenţă. Acest drum către excelenţă, care în lumea universitară nu se încheie niciodată, vă pune de-acum înainte în faţa unor alte decizii majore, pe care le veţi lua individual sau colectiv.

Sunt convins că veţi alege să-i sprijiniţi pe cei care publică mai puţin, însă publică în reviste pe care le citeşte o lume întreagă şi nu pe cei care publică articole multe în reviste de mâna a doua, cu o circulaţie periferică.

Sunt convins că îl veţi sprijini pentru că veţi alege să pregătiţi tineri în domenii de care România are nevoie şi nu veţi alege să păstraţi specializări fără viitor doar pentru confortul unora.

Sunt convins că îl veţi sprijini pentru ca universitatea să-i promoveze şi să-i selecteze pe cei mai valoroşi tineri ai României şi nu veţi alege calea uşoară a promovărilor tovărăşeşti.

Sunt convins că noul senat nu va mai accepta să se amâne concursuri, cu argumente evident subţiri, dar bine formalizate juridic, doar pentru că riscă să nu câştige concursul cei doriţi de o structură sau alta. Sunt convins că veţi alege să-i învăţaţi pe studenţi calea dificilă, dar plină de satisfacţii a creaţiei originale şi nu calea facilă a culturii copy-paste. Sunt convins că îl veţi sprijini pe domnul rector Dumitru să păstreze Universitatea din Bucureşti ca un spaţiu deschis, un spaţiu al ideilor, un spaţiu efervescent al schimbului de idei şi al democraţiei.

Doresc să vă mulţumesc anticipat pentru aceste lucruri şi să vă spun că ori de câte ori doriţi, voi veni în faţa dumneavoastră să discutăm opţiuni pentru viitorul dumneavoastră. Daţi-mi voie în final să îi mulţumesc încă o dată domnului rector Ioan Pânzaru, să îl felicit pe domnul rector Mircea Dumitru şi să vă urez tuturor Sărbători Frumoase şi un an nou fericit!"

Comentarii

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

A beautiful mind : cum sa iei premiul Nobel cu un articol de 28 de randuri