sâmbătă, 22 martie 2014

Scurt bilanț al lucrurilor măsurabile

În 5 ani de viață publică, 8 luni am fost europarlamentar, 2 ani ministru și 2 ani consilier prezidențial. Am realizat următoarele lucruri măsurabile (cele mai importante 20 de lucuri):

0) Scor în alegeri de trei ori mai mare decât cel al partidului.
1) Legea educației
2) Finanțarea școlilor în baza costului standard: 10 000 de copii anual salvați de la abandon școlar.
3) Reintroducerea învățământului profesional (www.alegetidrumul.ro) (30 000 de copii îl urmează).
4) Clasa pregătitoare: 60 000 de copii anual în plus frecventează școala și eliberarea de locuri în grădinițe.
5) Reforma cercetării: alocarea banilor de cercetare pe bază de competiție cu evaluare internațională.
6) Laserul de la Măgurele (ELI).
7) Bacalaureatul și examenul de intrare la liceu corecte.
8) Clasificarea universităților și ierarhizarea programelor de studii.
9) 600 de microbuze școlare și 200 de milioane de Euro investiții în școli și redemararea programului de construcții a 250 de grădinițe.
10) Programe școlare moderne pentru grădiniță și clasa pregătitoare.
11) Reîncadrarea a 30 000 de educatoare și învățătoare pe post de profesor pentru învățământul preșcolar/primar.
12) Codul studiilor doctorale.
13) Legislație împotriva plagiatului și a încălcării eticii în universități.
14) Criterii minimale corecte pentru a deveni profesor/conferențiar universitar.
15) Reforma învățării pe tot parcursul vieții (nefinalizată în mandatul meu).
16) Codul etic în școli (nefinalizat în mandatul meu).
17) Pentru prima data un salt semnificativ în rezultatele la testele PISA (2012 față de 2009). Nu mai suntem ultimii în Europa.
18) Programul Școala Altfel.
19) Introducerea oratoriei și dezbaterii ca disciplină opțională.
20) Ora de lectură.

Nimic nu ar fi fost posibil fără sprijinul politic din partea lui Traian Băsescu și al lui Emil Boc, fără conceptele gândite de Mircea Miclea și fără colaboratorii mei (și o extraordinară echipă de inspectori școlari). Nu vreau să-i numesc pe colaboratorii mei cei mai apropiați pentru că le-aș face rău: acest guvern i-ar lua la ochi cu siguranță și le-ar bloca viitorul profesional. Ei știu că-i prețuiesc enorm și că vom face echipă în continuare.


joi, 20 martie 2014

Un copy-paste interesant

Recent am citit un alt text excelent, aici, despre sisteme de vot, din care reproduc, cu copy-paste mai jos. 

I remember one time when I worked for NEC Research Institute and we had to vote to decide who, among about a dozen candidates, to hire. There were several camps, each favoring a different candidate who excelled in one way or another. There were also many mediocre candidates – nonentities – whom nobody particularly wanted. Arguments grew impassioned.
So then our boss, who definitely was several watts shy of being the brightest bulb in the box, said "we have to be fair about this. Let's vote." And he right then (apparently) independently reinvented the Borda count system and told us all to provide our Borda votes (preference orderings) – by secret ballot of course, since he'd read in some managerial handbook that secret ballots were better. Then he'd add them up. There were one or two attendees who immediately objected that "strategic voting" would foul that up. My boss, of course, wasn't going to listen to a bunch of whining nerds about that.

Well, of course, since everybody there was an arrogant pushy scientist, everybody quickly figured out that the thing to do was to rank your favorite first, then artificially rank all of his perceived major rivals artificially last. Finally, by the rules of the Borda system, the non-entities had to be ranked somewhere in the middle. (Of course, you could honestly rank all the top candidates top, but that would be like having one-tenth of a strategic vote, unacceptably weak. Nobody could afford to be that stupid and ineffectual. Plus, there was no public embarrassment about submitting lies in your ballot, since everybody's ballot was secret.) Then, my boss made a great show of closing his eyes and shuffling all the ballots... then opened them and added them up... and golly... that was odd... the most-favored candidates all seemed to be ones that had been dismissed as nonentities before... they must have a good deal more support than he'd realized... hmm... the result-order really seems quite illogical and random... but after all, this clearly IS the most fair possible voting system, so we have to concede that Mr. Putz really is the truly most-favored candidate, unexpected though he may be... ok, meeting over, thanks for all your input, folks.

NEC Research Institute eventually collapsed and nearly all its scientists were fired. This particular meeting, in its small way, was one contribution to its downfall. (The parent company NEC still survives, thanks to a bailout by the Japanese government.)


AS A PICTURE: if the 3 good candidates are A,B,C then the strategic votes are:
A > nonentities > B > C (cast by about 1/3 of the voters)
C > nonentities > A > B (cast by about 1/3 of the voters)
B > nonentities > C > A (cast by about 1/3 of the voters)
total:  A,B, and C each get an average score of about N/3, whereas the nonentities get,    on average, a score of about N/2. So a nonentity always wins and the 3 good candidates  always are ranked below average. In this kind of scenario Borda actually performs worse  than plurality voting.

luni, 3 martie 2014

Argumentele pentru care Ponta trebuie să-și depună mandatul

Argumentele sunt de două tipuri: politice și juridice. Cele politice sunt interpretabile, cele juridice sunt clare. Așa că mă voi limita la o interpretare a spiritului Constituției României.

1) Constituția dă președintelui României statutul de „cel mai legitim ales”. Pentru că este cel mai legitim ales are și prerogativele de putere adecvate. Între altele Constituția acordă președintelui posibilitatea alegerii unui premier care să pună în practică politici utile României și care să aibă și șanse maxime de a obține sprijinul parlamentar necesar. A fost cazul cu Emil Boc în decembrie 2009 și MRU în 2012.

2) Constituția stabilește, prin spiritul ei, faptul că marja președintelui în a alege premierul (pentru a evita alegerea discreționară!) este dată de rezultatul alegerilor parlamentare. Președintele este aproape obligat ca în procesul de desemnare al unui premier să se supună voinței electoratului DACĂ electoratul a desemnat un câștigător cu peste 50% la alegerile parlamentare. Chiar dacă Constituția vorbește despre „partidul care a obținut peste 50%”, atunci când o alianță politică a obținut peste 50% și își manifestă și dorința să guverneze, marja președintelui este redusă. Este exact ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2012: Ponta a fost învestit ca premier USL, a cărui validare în Parlament urma să fie o formalitate având în vedere rezultatul alegerilor.

3) Astăzi suntem în situația în care nu există o legitimitate electorală a formațiunii care îl susține pe premier. Singurul care are legitimitate electorală acum este Președintele României. Ne întoarcem așadar în situația în care el are obligația de a desemna un premier pentru că, în fapt, premierul nu mai respectă voința electoratului pentru că nu a menținut USL.

Așadar: Ponta ar trebui să-și depună mandatul iar președintele să numească un premier. Desigur, dacă Ponta nu va face acest lucru președintele poate cere Curții Constituționale să judece un conflict constituțional între președinte și guvern. 
PS: sintetic, Elenina Nicuț îmi sugerează că suntem în situația în care mandatarul driblează mandantul. E precum mandatarul care trebuie să cumpere un apartament în Primăverii dar, cu aceiași bani, cumpără un apartament în Ferentari.