Despre vinurile de Corcova: o degustare

Acest text este scris de dl. Mihai Vasile, posesor al blogului http://berbecutio.blogspot.ro/ și posesorul paginii de fb https://www.facebook.com/mihai.vasile?fref=ts

Am discutat cu el pe facebook despre vinurile de Corcova, eu nefiind un expert. El, simpatic, mi-a promis că va face o degustare și că va întocmi un „raport”, pe care-l găsiți mai jos. Enjoy. 
Bonus: se pare că dl. Mihai Vasile se lasă de fumat. Felicitări!

Istoria Pinot Noir-ului romanesc se sfarseste inainte de a incepe, chiar si in epoca moderna, unde chimia si inoxul au inlocuit budanele si obiceiurile artizanale. Sunt doar cateva exceptii in ultimii 15 ani care au iesit din mediocritate, ceea ce inseamna foarte putin, la 25 de ani de la incheierea capitolului comunist care a dus la pierzanie viticultura romaneasca. Soiul este unul foarte pretentios, castigandu-si locul in primele patru rosii ale planetei prin rezultatele exceptionale oferite in Burgundia. In Romania se cultiva pe arii relativ extinse, daca luam in considerare ca producatorii trec cu vederea auto-mutatiile frecvente si asemanarile (doar) de aspect, categorisindu-si de pilda Burgundul Mare drept Pinot. Corcova considera ca este cel mai bun vin al lor, din moment ce este si cel mai scump, costand nu mai putin de 75 de lei pe site-ul cramei (printre cele mai simpatice si complete din bransa),  unde gasim cele doua medalii obtinute, recomandari de servire si asociere cu preparate culinare, informatii despre procesul de productie, etc. In ciuda pretului piperat, stocul de 4200 de sticle este terminat. 

Note de degustare: culoarea este un rosu rubiniu intens, tanar si carnos, intr-o nuanta sensibil mai intunecata decat majoritatea Pinot-urilor clasice. Olfactiv ne duce cu gandul la fructe rosii de padure, frunze uscate, coacaze albastre, cu un subton de piper verde si un fin praf de vanilie ce invaluie partitura. Mai degraba auster decat savuros, mai mult frantuzist decat romanesc. Gustativ ar trebui sa analizam in primul rand parametrii tehnici: foarte sec, aciditate vioaie, integrata in ansamblu, consistenta medie, specifica soiului, dar taninuri usor uscate, dand senzatii prafoase in final. Retronazal apar arome din seturile nobile, aducand a fan uscat, grajd, piele tabacita, totul la o amplitudine notabila. In loc de a reinventa teoria raportului calitate/pret si pozitionarea pe piata romaneasca, voi face o recomandare neutra: incercati-l macar o data si decideti daca merita cumparat si in viitor. In opinia mea se situeaza in jur de 86 de puncte din 100, pe o scala imprumutata de la marii critici internationali care incepe de la 40-50 de puncte cu un pahar de apa, sau motorina, pana la 100 care in general reprezinta un vin pe care il bei o data in viata. Din cele peste 2000 de vinuri incercate in ultimii trei ani, cel mai mare punctaj a fost 95, o data pentru un vin de 20 de EUR, altadata pentru unul de 250 EUR, din Spania, respectiv Franta. Exista si afara discrepante, insa cu atat mai putin in Romania pretul reflecta calitatea vinului. O ultima recomandare: nu scapati acest film, daca sunteti pasionati de vinuri, in special de Pinot Noir. 
Trecand la urmatorul vin am marit usor temperatura, trecand de la 14-15 grade spre 18-20, interval la care face referire binecunoscutul concept "temperatura camerei".  De asemenea am testat in paralel omologul de peste deal, Petrovaselo Cab si Merlot, pentru o mai buna evaluare. Totul s-a desfasurat “in orb”  (asa cum ar trebui facut cu orice vin pentru o evaluare pertinenta), nestiind care cum sunt, iar secretul a fost dezavluit abia dupa ce am tras concluziile: 84 de puncte Corcova si 87+ PetroVaselo, ambele 2009. Diferenta este la alcoolul care este mai bine ascuns in Petrovaselo, nasul cam ierbos in sens negativ de la Corcova. Odata cu trecerea timpului componentele se vor imbunatati, dar cred ca 2008 a fost un an mai bun, cu toate ca a fost mai aproape de data nasterii viei. Fata de alti producatori romani care aspira la varf, e de bun augur ca lemnul in care s-a cizelat vinul nu numai ca nu a adus note vulgare, e chiar insesizabil. Alte diferente: aciditatea vinului de Dealul Racoveanu e cam sus in acelasi peisaj cu densitatea mai joasa. Dupa inca o ora de stat in decanter (peste cele doua initiale), valorile se apropie, insa pretul nu, castigatorul fiind si mai ieftin cu ~25%. 
 Tipicitatea Syrah-ului este data de caracterul condimentat, tusele de smoala/asfalt sau gudron dar si fructuozitatea intensa. Cele mai bune rezultate sunt in Valea Ronului si in Australia – aici avand denumirea de Shiraz. In Romania nu este cultivat pe suprafete extinse, ca deh, nu da de la 20 de tone in sus la hectar, ca Feteasca Regala.  Cel de la Corcova este din recolta 2010, are un “nas” de vin de clasa, chiar daca nu se incadreaza fidel tiparele amintite mai sus. Merge pe fruct mai degraba decat pe condimente, dar partea de smoala-gudron exista. La o temperatura mai inalta - 21 de grade - apare o impresie de paprika, ghimbir sau de boia, atat in miros cat si in gust, alaturi de o superba dulceata de visine. In gust este extra-sec, lipsa zaharului aducand si cateva inflexiuni amare. Are o structura buna, carnoasa, amplitudinea te cuprinde, iar postul scurtat de aciditate are o calitate subtila: naste rapid imboldul pentru urmatoarea gura. Foarte reusit, 87 de puncte.

P.S. De sezon va recomand rose-ul 2013, abia aparut. E foarte reusit si anul acesta, dupa ce vintage-ul 2012 a castigat Centura Roz. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

A beautiful mind : cum sa iei premiul Nobel cu un articol de 28 de randuri

S-a dat drumul la bani; bonus: o înregistrare foarte relevantă

Adevărul despre clasa pregătitoare