Amintiri din comunism

Aveam 8 ani și sora mea 6. Stăm la o coadă, la pâine, trimiși de bunica noastră care nu putea să se deplaseze. Era o coadă d-aia nasoală, dezorganizată. Trei-patru pe rând, cu împins și călcat pe picioare. Nu era sigur că este pâine pentru toată lumea. Repede o vecină ne vede și, voinicește, spune tuturor: „copiii trebuie lăsați în față”. De rușine lumea, mai cu strâmbat din nas, ne lasă. Pe drumul către tejghea vecina ne întreabă la ureche: „voi câte pâini luați”? „Două, spun eu”. Repede și pe furiș răspunde: „luați 4, două și pentru mine”, și-mi furișează zece lei în palmă. 
Cumpăr patru pâini. Două dintre ele arse rău de tot. Ies, victorios, din îmbulzeală. Vecina după mine. Îmi smulge, rapid, cele două pâini nearse din mână și restul de 5 lei și pleacă. Rămân, interzis dar și decis ca la prima ocazie să plec „în occident”. Mi-am dat seama atunci că am fost dezumanizați de comunism și că normalitatea nu va veni în curând peste noi.

E bine, e rău că tinerii noștri nu mai știu ce e comunismul? În afară de schimbările, majore, pe care le vedem ne-am schimbat noi în interiorul nostru? Astăzi, oare, mai sunt astfel de oameni haini? 

Comentarii

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Desi eram entuziasmat la inceputul articolului de o lectie ce va urma, imi pare rau sa va spun, dar am primit o lectie proasta. O morala cum ca e bine sa pleci, ca "in occident" e mai bine.

    Inteleg si apreciez curajul dumneavoastra din '88 ... insa acel context nu mai este valabil, lumea are acum libertatea de a alege, iar sfatul dumneavoastra este sa incurajati lumea sa plece, sa ii lasam pe "haini" sa se jupuiasca intre ei, in loc sa ii educam, ca vorba aia, Ministru al educatiei ...

    M-as bucura enorm la un simplu raspuns format din doua litere la intrebarea urmatoare: in 2014, e mai buna bagheta frantuzeasca ca painea arsa romaneasca?

    Gabriel D - student in Franta

    RăspundețiȘtergere
  3. Gabriel D. : da. Nu dau niciun sfat nimănui. Poate doar să trăiască fericit!

    RăspundețiȘtergere
  4. in anul 1989 eram internata la Spitalul Carol Davila si sotul meu imi aducea de la o brutarie din apropriere cornuri, iaurt si ecleruri, erau foarte bune si fara coada, aveam 33 de ani si tin minte perfect, tin minte si anii 70 cand mancarea era f buna si pe toate drumurile, intr-adevar a fost mai greu in ultimii ani, erau cozi la multe produse, dar tin minte si cozile din 1992 la branza si unt , si se dadeau cu portia, , asa cum tin minte cat de greu am dus-o intre 2004 si 2012, cat de mult m-a umilit sistemul sanitar , o perioada negrea de care vreau sa uit ... imi pare rau dl Funeriu, dar nu pot sa va cred,

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

A beautiful mind : cum sa iei premiul Nobel cu un articol de 28 de randuri

S-a dat drumul la bani; bonus: o înregistrare foarte relevantă

Adevărul despre clasa pregătitoare