vineri, 25 octombrie 2013

Din nou despre dreapta și fuziuni. De data asta cu siguranță, încredere și forță

Sesizez o serie de mișcări interesante în ultimele zile. Sunt încrezător: direcția și majoritatea actorilor au totul pentru a reuși. Suntem în momentul selecției echipei care are trei obiective politice și unul administrativ:

1) să doboare USL demonstrând românilor că au fost mințiți, furați și sărăciți
2) să câștige alegerile din 2014 și 2016
3) să guverneze corect
4) să câștige încă un rând de alegeri.

E posibil așa ceva? Da, dar depinde de echipa cu care se pornește la drum. De aceea cred că e important, vorba lui Papahagi, un „început bun”. Mai jos câteva repere pentru un „început bun”, cu scopul de a evita ambiguități. Dar și cu scopul de a-i proteja, profilactic, de disconfortul expunerii publice a goliciunii lor pe unii desperados ai propriei lor agende. Cred că e important de clarificat, pentru că aud din ce în ce mai des oameni care se auto-definesc ca „băsiști” dar nu țin minte să fi făcut ceva concret în afară de a fi profitat de victoriile lui Traian Băsescu. A propos: nu țin minte ca Traian Băsescu să se fi definit ca altceva decât... Traian Băsescu.
  • A fi de dreapta înseamnă să muncești. Nu să abuzezi de munca altora.
  • A fi de dreapta înseamnă să ai caracter. Nu să faci strategii de salvare personală.
  • A fi băsist înseamnă să-ți asumi ridicarea steagului și împlântarea lui în inima câmpului advers. Nu a sta pitit și a face calcule meschine, pe care în fața oglinzii le consideri ca fiind „strategii”.
  • A fi băsist înseamnă a fi făcut ceva măsurabil. Nu doar texte, ca singurul efect măsurabil al trecerii tale prin viața politică.
  • A fi băsist înseamnă să tragi echipa după tine, nu să o critici inutil din motiv că altfel nu „te preia presa”.
  • A fi băsist înseamnă să-ți asuma lucruri corecte, tranșante chiar dacă sunt impopulare. Nu a lovi în cei care și le asumă cu scopul de a le lua locul.
  • A fi băsist înseamnă să-ți respecți partenerii. Nu a considera că doar prin augusta ta prezență ai făcut destul.
  • A fi băsist înseamnă a fi direct. Nu a fi atât de contorsionat în gândire și sinuos în parcurs încât să-ți fie greu să te justifici până și în fața oglinzii.
  • A fi băsist înseamnă a-ți asuma leadership. Nu a da din colț în colț doar pentru că leadership-ul respectiv generează și obligații, nu numai avantaje.
Responsabilitatea este enormă, de aceea am spus că mutările politice care urmează trebuie să aibă ca numitor comun generozitatea față de cei care au încredere în noi. Cred că e datoria noastră, a celor în care „poporul reformist” își mai pune încă speranțele, să-i propulsăm numai pe cei care au cele nouă puncte de mai sus în ADN-ul lor. Nu e loc pentru egocentrism. E loc numai pentru performanță.

joi, 17 octombrie 2013

Despre pact. Dovada foto că încălcarea pactului de către Ponta omoară, zilnic, oameni

Tema lunii, anului și probabil a actualului ciclu electoral este „pactul”. În politică este fundamental să-ți respecți cuvântul dat. Pentru că operezi cu viețile a milioane de oameni. Orice pact politic în care se angajează un lider este garanția, pentru milioane de cetățeni, că un anume lucru se va întâmpla. De aceea este de nepermis să nu respecți un pact politic.

Există însă un pact care este infinit mai important decât orice pact politic. Este pactul cu viața cetățenilor țării tale. Pentru orice minte sănătoasă este limpede că singura reglementare viabilă în România este „zero alcool la volan”. Orice altă portiță deschisă înspre posibilitatea de a conduce cu alcool în sânge va ucide oameni. Dr. Victor Viorel a semnat, în iunie, un PACT. Pactul pentru zero alcool la volan. Cu Hakkinen de față. Cu presa, deci în fața românilor. După ce o firmă de casă i-a prezentat un sondaj care arăta că poate câștiga puncte în electoratul PSD dacă ar lăsa oamenii care au băut la volan, dr. Victor Viorel a devenit brusc avocatul „drink and drive”. Adică avocatul acelor inconștienți care vă omoară copiii, mamele și tații pentru că sunt lăsați la volan după ce au băut. Luați de aici exemplu despre ce se va întâmpla. Așadar dr. Victor Viorel și-a călcat în picioare cuvântul dat în fața lumii întregi și a decis să-i lase pe șosea pe cei care au băut. Iresponsabilitate veselă? Nu, crimă cu premeditare.


 Deasupra umărului stâng al lui Hakkinen se vede o parte din semnătura lui dr. Victor Viorel


În rândul de sus, a VIII-a căsuță (click pe foto, ultima semnătură), se vede semnătura lui dr. Victor Viorel. Ponta.

miercuri, 9 octombrie 2013

Puțin despre educație. Educația caracterelor „de dreapta”, pe blog

M-am tot abținut dar mi-e greu să nu o spun celor care afirmă „eu, X, Y, Z și puțin alții l-am susținut și îl susținem pe Băsescu” : mai ușor cu pianul pe scări. 


E ca în bancul în care puricele de pe coama leului îi spune gazelei: „tu auzi ce răget avem”? Și s-ar și aștepta ca gazelei să-i fie frică de un biet purice.



E cam invers și vă propun o trezire la realitate, oricând preferabilă exercițiului auto-admirativ în oglindă: majoritatea dintre „noi” am fost din punct de vedere politic propulsați de Traian Băsescu. Nu Traian Băsescu s-a urcat pe soclul făcut de „noi”. Unii dintre „noi” odată puși pe o funcție de către Traian Băsescu am reușit să și facem ceva măsurabil. Alții nu. Reforma justiției nu este a lui Macovei și/sau Predoiu. Este a lui Băsescu. Macovei și Predoiu au meritul anduranței, expertizei și a faptului că au ținut ritmul. Ceea ce nu e puțin deloc.

Reforma educației, cât este ea, nu este a lui Miclea/Funeriu, ci a lui Băsescu. Miclea a gândit-o, eu am pus în practică cât am putut.



Boc a fost eroic, dar tandemul cu Traian Băsescu a scos țara din criză. Până acum, Boc a fost singurul care a demonstrat că politic poate, chiar dacă guvernarea sa a fost torpilată în primul rând de oameni din interior care aveau ca unică construcție politică personală criticarea (sau chiar demolarea) propriul guvern, pentru că nimeni nu-i băga în seamă când criticau USL. Iar pe Boc nici nu l-am auzit prea des bătându-se cu pumnul în piept că l-ar „susține pe Traian Băsescu”. Elena Udrea, și ea, a demonstrat că poate câștiga, oricât de atacată ar fi fost. Dar nu știu mulți alții.

Grație lui Traian Băsescu am putut, pe lângă galoanele noastre profesionale, măcar puțin, să ne adăugăm și epitetul „reformatori”.

Legitimați-vă fraților prin ceea ce ați realizat, că ați avut timp în anii ăștia, nu prin faptul că ați fost la un moment dat propulsați de Traian Băsescu și că sperați să trăiți o viață politică din asta.

Ieri de exemplu, ce senzație a prevalat? Că are Traian Băsescu nevoie de „susținători” sau că „dreapta” are nevoie să fie susținută de el? Eu zic că a doua variantă.

Așa că la treabă băieți, nu la stat cu mâna întinsă, la pândit mișcări politice previzibile doar doar mai pică vreo funcție. Atributul dreptei este acțiunea nu așteptarea „strategică”. Atributul dreptei este de a aduce plusvaloare prin contribuție proprie nu prin vampirizarea energiei altora. Știu că puteți, uniți, dar totul e să și vreți altceva decât salavarea funcțiilor. Pentru unii bag mâna în foc că vor. Alții au demonstrat că vor doar funcții și poziționări șmechere. Nu ține. Vai de cei care nu fac diferența între cele două categorii.

marți, 1 octombrie 2013

Despre încredere sau cum poate lua dreapta voturi?

De multă vreme susțin că, de fapt, criză de încredere din România este mai gravă decât orice criză economică. Fără a intra în fondul „cazului Arșinel” (click aici) -pe care nu-l stăpânesc- REZULTATUL acestui „caz” (real sau nu) a dus la scăderea încrederii oamenilor în faptul că organele lor vor fi folosite judicios post-mortem.

Este doar un exemplu al modului sistematic în care prin comportamentele sociale iresponsabile ale unora ezarticulează orice sistem cât de cât funcțional care se bazează pe încredere. În cazul de față fie medicii dacă au greșit, fie „denunțătorii” dacă au făcut acest denunț fără a fi siguri.

De aceea susțin că dacă vrem să schimbăm ceva fundamental în România asta trebuie să facem, zi de zi: să creștem gradul de încredere în societate. De aceea reforma justiției și a educației sunt esențiale.

Dacă USL, la ora actuală nu face decât să dinamiteze și ultimele urme de încredere din societate, „dreapta” politică, sub diversele ei forme, nu face nimic semnificativ pentru a crește acest grad de încredere. Or, tocmai acesta este mecanismul „unificării dreptei” pe care îl susține Fundația Mișcarea Populară: promovarea oamenilor și mecanismelor în care oamenii să aibă încredere. Astfel ei vor dobândi încredere că implicându-se pot să-și amelioreze viața. Odată acest lucru realizat voturile vor veni firesc. 

Dar, desigur, aceste concepte sunt limbi străine pentru oamenii din partide (sunt totuși 5-6 care înțeleg asta) care persistă să utilizeze aceleași căi bătătorite ale eșecului previzibil. Tristă perspectivă, mediocre personaje, mohorâtă vreme. Măcar știm care e soluția. Așteptăm doritorii de a o pune în practică. În Fundația Mișcarea Populară.