joi, 25 iulie 2013

Confuzia Măriei și a pălăriei

S-au făcut, din prima zi, o serie de afirmații despre Partidul Mișcarea Populară cărora trebuie să le răspund viguros. Nu cu țâfnă, nu cu aroganță, nu cu patimă. Nu cu afirmații haioase și glumițe ieftine. Și nici măcar cu certitudini livrate pe nemestecate. Aș vrea ca aceste răspunsuri să fie înțelese ca perspectiva unui om care caută împreună cu colegii săi mecanismul prin care să aducem pozitivism în viața publică din România și prin care să învingem tăvălugul USL-ist. Acest tăvălug, dacă nu este stopat, va zdrobi România. Am totuși o certitudine: aceea că sunt de acord cu toți cei care spun că „nu poți face lucruri mari cu oameni mici” (citatul original pe facebook-ul Elenei Udrea).

Să o luăm metodic, punct cu punct:
  • S-a afirmat că „cei care au fondat PMP sunt debutanți fără notorietate și în consecință nu vor avea succes”.

Da, așa este, nu au o mare notorietate. Majoritatea (Tomac, Ciuparu, Petrescu, Papahagi) sunt figuri noi care au realizări semnificative dar nu au avut funcții cu expunere majoră. „Notorietatea” e o chestie ciudată. Câți oameni pot să recite acum, pe nerăsuflate, 5 miniștri din actualul guvern? Eu cu greu pot. Și Emil Boc, și Mona Muscă, și Teodor Stolojan au fost, la început, fără notorietate. Dar pas cu pas au evoluat, iar lumea a apreciat exact acest lucru: faptul că, expuși atenției publice, au crescut încetul cu încetul pentru că au generat încredere. Eu nu văd cum poți să faci „un altfel de partid” fără figuri noi, iar ei sunt noi. Da, în ceea ce-i privește „noi” nu înseamnă „fără experiență”. Ei sunt NOI în funcții de conducere într-un partid. Iată demonstrația că este, PÂNĂ ACUM, un „altfel de partid”:

  1. ce partid „vechi” ar fi mizat pe o echipă de conducere cu o notorietate scăzută, compensată însă de seriozitate maximă? Iată prima probă că este „un altfel de partid”.
  2. Să nu uităm că „noile partide”, ca PLD și APR au mizat pe oameni cu notorietate (Stolojan și Meleșcanu). Dar aceste partide și-au atins maximum de potențial în jurul lui 5-8% după care s-au contopit cu partide mai mari (PD respectiv PNL). Ele au fost vehicule rapide și cu durată de viață scăzută. Vocația tandemului Fundația Mișcarea Populară/Partidul Mișcarea Populară este pe termen lung, deci se investește în oameni serioși care sunt la început de carieră.
Fiind un proiect pe termen lung, întrebarea corectă este „cât sunt de adecvați?” nu „ce notorietate au?”. Așadar, lipsa actuală de notorietate a liderilor nu este o problemă, ci mai degrabă o oportunitate de creștere. Oportunitate pe care niciunul nu are dreptul să o rateze. Cunoscându-i bine sunt convins că nu o vor rata pentru că au o calitate rară în politica din România: sunt oameni foarte serioși.
  • S-a afirmat că toți sunt la fel ca ceilalți politicieni pentru că au mai făcut politică. Și au o mare problemă pentru că provin din PDL. S-au spus chiar vorbe tari: traseiști. Resping cu tărie acest lucru.
Da: au mai făcut politică. Puțin timp ce-i drept. Da, provin din PDL dar să fim puțin mai profunzi în analiză: trecând peste faptul că niciun om nu poate fi acuzat în același timp și de lipsă de experiență și de prea multă experiență, faptul că au mai fost implicați în politică arată că sunt perseverenți și dornici de a-și apăra ideile în spațiul public. Și nu e nimic rău în asta. Este însă inacceptabilă logica „toți politicienii sunt la fel”. Ei bine, nu sunt: de exemplu nu e totuna să fii fost profesor la Yale (Ciuparu), să ai doctorat la Sorbona (Baconschi, Papahagi), sau să-ți plagiezi teza de doctorat sub „conducerea” lui Năstase. Onest fiind, poți să-i pui pe cei 4 (Ciuparu, Baconschi, Papahagi, Ponta) în aceeași oală? Categoric nu. 
Altă întrebare cu răspuns evident: aveau Tomac, Ciuparu, Baconschi, Papahagi sau Petrescu o platformă (sau măcar o estradă) pe care să se urce și să se exprime în numele PDL? Nu. Nici măcar când eram ministru PDL în funcție nimeni nu s-a gândit să mă invite să vorbesc într-o conferință de presă de la partid. A, stai, era să uit. S-a întâmplat. Dar o singura dată și atunci, un genial și versatil purtător de cuvânt al PDL, mă tot bruia spunându-mi „scurt Daniel, scurt, nu mai da mesaje tari, eu trebuie să ies în evidență, așa-i în politică”. Și îmi dădea ghionturi să ies din cadru... Iată, noi am avut curajul să le dăm acestor oameni o platformă de pe care să se exprime. Și nu doar pe blog ;) . Judecați-i după ceea ce vor spune și după ceea ce vor face. Nu-i judecați în funcție de fricile trecutului sau de propria dumneavoastră teamă, firească, de eșec. Vorba unui clasic în viață: „să fie judecați pe bune și pe valoare”.



Unii zic că sunt traseiști. Nimic mai fals: pentru a simplifica, să facem o analogie.

Sunt mai multe moduri de a merge cu mașina:
  • sunt oameni cumpără o mașină. Ei sunt onești. Analogia este cu cei care sunt membri, onești, de partid.
  • sunt oameni care fură (și adesea revopsesc) o mașină. Ei sunt hoți. Analogia este cu cei care, pentru a avea funcții, cumpără sau „preiau” un partid.
  • Sunt oameni care fac autostopul. Ei sunt oportuniști. Analogia este cu cei care se înscriu în partide după cum bate vântul.
  • sunt oameni care construiesc/inventează o mașină. Ei sunt constructori/inventatori. Analogia este cu cei care construiesc un partid nou.
  • sunt oameni care, fiind într-o mașină, se prostituează. Ei sunt traseiști. Analogia este cu cei care, pentru bani sau funcții, schimbă partidul.
Privind din satelit putem spune că toți sunt „pasageri în mașini”. Dar ei sunt foarte diferiți în realitate. Exact așa este și cu politicienii. Numai dacă suntem superficiali sau rău intenționați nu facem diferența între un politician care merge la un partid la putere pentru funcții și un politician care se înhamă la construcția unui nou partid. Să nu uităm: „non idem est si duo dicunt idem”. Nu cred că vreunul dintre cei cinci a făcut acest pas din oportunism. Este extrem de greu să construiești un partid de la zero. 

Care este problema că „provin din PDL”? Este un dublu-standard strigător la cer. Nu spunem că sunt traseiști cei care au fost în PCR dar îi acuzăm de traseism pe cei care, în mod evident animați de idealuri au intrat în PDL crezând că îl pot ameliora? (au făcut Tomac, Baconschi, Ciuparu, Papahagi sau Petrescu bani în PDL??) Ei nu sunt cei care în timpul săptămânii din Parlament „susțineau” de ochii lumii  Guvernul iar sâmbăta și duminica, la ei în județ, se desolidarizau de Guvern. Ei nu sunt cei care în situații dificile nu ieșeau pe televiziuni, ci îi lăsau pe cei tineri să se expună. Știți cine nu a făcut asta niciodată? Emil Boc. De aceea eu spun și voi spune: respect Emil Boc! Ei sunt cei care au văzut că oamenii de valoare din PDL nu ajung în funcții de decizie. Pentru că mecanismele de selecție, pregătire și promovare sunt fie inexistente fie defecte. Și atunci au hotărât, fără ură față de trecut, să-și construiască propria lor casă. Asta e bine, nu e rău.
  • S-a afirmat că toți acești oameni sunt „oamenii lui Băsescu”.
Da, sunt oameni pe care într-un moment sau altul Traian Băsescu i-a susținut. Dar nu a făcut-o pentru a servi o clientelă ci a făcut-o pentru că acești oameni erau buni în serviciul României. De când exact este o problemă să fii susținut de un președinte de țară? Să o spunem clar: e o onoare ca un președinte de țară să-ți încredințeze o demnitate publică sau să te susțină în exercitarea ei. Puțină lume știe că Baconschi a inițiat, la Paris, laserul de la Măgurele, la Vatican vizita papei în România, la Ministerul de Externe o serie de linii esențiale ale politicii externe din România. Puțină lume știe rolul jucat de Tomac în consolidarea rolului nostru în Republica Moldova și în acea zonă. Puțină lume știe ce reforme esențiale a făcut Ciuparu la cercetare și, mai ales, puțină lume știe că fără munca echipei coordonate de Ciuparu și ale relațiilor sale externe, niciodată nu am fi avut proiectul ELI în România. Iar ELI nu este nimic altceva decât cel mai mare proiect de cercetare din istoria României... Papahagi are, într-adevăr de confirmat dacă și când va avea o funcție publică, iar mandatul lui Petrescu la MDRT a fost prea scurt pentru a face un bilanț realist, dar premisele erau foarte bune.

Să continuăm. Iată, mai jos, argumente care demonstrează că este logic să fii de partea lui Traian Băsescu:

A condamnat Băsescu regimul comunist? Da. E ceva rău în a susține cu tărie un om care a făcut acest lucru? Nu, dacă nu cumva ești un fost profitor al regimului comunist. Cine s-a opus acelei condamnări? Vadim, Voiculescu și o mare parte din PSD. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da.

A finalizat Băsescu aderarea la Uniunea Europeană și a reușit să facă România să conteze la masa deciziilor în UE? Da. A imprimat Băsescu parcursul nostru atlantist într-un mod ireversibil? Da. E ceva rău în a susține acest lucru? Nu, dacă nu ești un om care se uită spre est. Cine se opune acestei direcții? Voiculescu și PNL care-i este vasal. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da.

A impulsionat Băsescu reforma justiției? Da. E ceva rău în a susține că Justiția trebuie să funcționeze independent? Nu, dacă nu ești cu mari probleme în Justiție. Cine se opune acestei direcții? Penalii. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da. 

A impulsionat Băsescu, prin gesturile sale politice și prin Comisiile prezidențiale, reforme salutate de Uniunea Europeană în educație, piața muncii, agricultură? Da. E ceva rău în a susține modernizările din aceste domenii? Nu. Cine se opune acestei direcții? Cei care au interese ilegitime în educație și sănătate, cei care promovează munca la negru, cei care vor o Românie captivă sărăciei, lipsei de educație și cei care vor ca românii să fie dependenți. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da.

Este Traian Băsescu un lider responsabil? Da. Printre puținii. E ceva rău în asta? Nu, dacă nu cumva ești tu însuți un penibil politician în loc să fii om de stat sau dacă nu cumva ești un iresponsabil. Eventual vesel. Este, prin urmare, în interesul României să aderi la responsabilitatea lui Traian Băsescu? Da.

Este Traian Băsescu un foarte mare politician? Da. Până și dușmanii săi de moarte recunosc acest lucru. Este logic să fii lângă un mare politician? Da.

Mai sunt multe exemple. Dar, din toate acestea, reise clar că Traian Băsescu este locomotiva modernizării României. Iar cei ce i se opun sunt cei care vor să fure România. De aceea asumarea cu franchețe a agendei lui Traian Băsescu denotă că ești de partea celor care aderă la valorile atlantiste și europene, eliberat de trecutul comunist, că ești de partea celor care vor o Justiție liberă, că ești de partea celor care vor o educație, o sănătate, o agricultură modernă. Că ești de partea celor care vor o Românie activă nu una leneșă, că ești de partea celor care vor România cu fruntea sus și nu cu mâna întinsă. Și da, îți asumi să stai drept, neclintit și fără teamă în fața ferocității cu care te atacă toxicii vieții publice din România. Pe scurt, îți asumi lupta cea dreaptă. Asta e un semn de bine, nu de rău.

Așadar, iată doar o serie de argumente care-mi par suficient de grele să rupă pojghița subțire a atacurilor facile și nemeritate ale adversarilor la adresa Partidului Mișcarea Populară. Sau a maximaliștilor onești și bine intenționați, dar poate insuficient ancorați în realitatea politicii. Dar, până la urmă, și ceea ce spun eu, și ceea ce spun ei nu este decât retorică. Un partid se construiește acolo jos, lângă și pentru oameni. Asta va fi adevărata reușită a lui Tomac, Baconschi, Ciuparu, Petrescu și Papahagi: apropierea de oameni prin credibilitatea proiectului, nu doar câștigarea de voturi prin spoială vândută bine la televizor.

PS: această postare nu este un drept la replică la articolul dnei Ioana Ene Dogioiu cu titlu similar (vezi aici). E doar o replică la titlul articolului.

2 comentarii:

  1. 1. Vedeți ca purtătorul ăla de cuvânt care va inghionta o sa va fie coleg.
    2. Condamnarea comunismului de către Traian Basescu a fost doar o mișcare de imagine aducatoare de voturi. Erau mult mai mulți pași acolo care, după circul din Parlament, nu au mai fost atinsi. Drept dovada, respingerea înființarii unui muzeu al comunismului nu a smuls nici cea mai mică reacție de la președinție.
    3. Lansarea PMP a avut drept tema principala atacul la PDL. Si este logic sa fie așa, atâta vreme cât PMP tinteste electoratul PDL, dar, mai ales, structurile de partid ale PDL. Fara ele, nu are nicio șansa la un scor onorabil la europarlamentare.
    4. In ceea ce privește garantul independentei justiției (TB), acest lucru a murit odată cu compromisul numirii procurorilor. Tu iei aia, io iau ailalta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Oportunismul celor din PMP se vede in graba teribila de a înființa partidul având ca scop principal nu opoziție la USL, ci captarea a cât mai multe structuri PDL si participarea la europarlamentare.
    Oportunismul se va vedea la constituirea listelor pentru europene.
    Apropo, domnule Funeriu, EBA va fi pe listele PMP? Dar Mircea Andrei, care atat de "elegant" v-a predat primarii argeseni? Si încă o întrebare, dacă este posibil: excludeti o alianță cu PSD? Dacă ea se va realiza, demisionati din toate funcțiile publice si politice?

    RăspundețiȘtergere