joi, 25 iulie 2013

Confuzia Măriei și a pălăriei

S-au făcut, din prima zi, o serie de afirmații despre Partidul Mișcarea Populară cărora trebuie să le răspund viguros. Nu cu țâfnă, nu cu aroganță, nu cu patimă. Nu cu afirmații haioase și glumițe ieftine. Și nici măcar cu certitudini livrate pe nemestecate. Aș vrea ca aceste răspunsuri să fie înțelese ca perspectiva unui om care caută împreună cu colegii săi mecanismul prin care să aducem pozitivism în viața publică din România și prin care să învingem tăvălugul USL-ist. Acest tăvălug, dacă nu este stopat, va zdrobi România. Am totuși o certitudine: aceea că sunt de acord cu toți cei care spun că „nu poți face lucruri mari cu oameni mici” (citatul original pe facebook-ul Elenei Udrea).

Să o luăm metodic, punct cu punct:
  • S-a afirmat că „cei care au fondat PMP sunt debutanți fără notorietate și în consecință nu vor avea succes”.

Da, așa este, nu au o mare notorietate. Majoritatea (Tomac, Ciuparu, Petrescu, Papahagi) sunt figuri noi care au realizări semnificative dar nu au avut funcții cu expunere majoră. „Notorietatea” e o chestie ciudată. Câți oameni pot să recite acum, pe nerăsuflate, 5 miniștri din actualul guvern? Eu cu greu pot. Și Emil Boc, și Mona Muscă, și Teodor Stolojan au fost, la început, fără notorietate. Dar pas cu pas au evoluat, iar lumea a apreciat exact acest lucru: faptul că, expuși atenției publice, au crescut încetul cu încetul pentru că au generat încredere. Eu nu văd cum poți să faci „un altfel de partid” fără figuri noi, iar ei sunt noi. Da, în ceea ce-i privește „noi” nu înseamnă „fără experiență”. Ei sunt NOI în funcții de conducere într-un partid. Iată demonstrația că este, PÂNĂ ACUM, un „altfel de partid”:

  1. ce partid „vechi” ar fi mizat pe o echipă de conducere cu o notorietate scăzută, compensată însă de seriozitate maximă? Iată prima probă că este „un altfel de partid”.
  2. Să nu uităm că „noile partide”, ca PLD și APR au mizat pe oameni cu notorietate (Stolojan și Meleșcanu). Dar aceste partide și-au atins maximum de potențial în jurul lui 5-8% după care s-au contopit cu partide mai mari (PD respectiv PNL). Ele au fost vehicule rapide și cu durată de viață scăzută. Vocația tandemului Fundația Mișcarea Populară/Partidul Mișcarea Populară este pe termen lung, deci se investește în oameni serioși care sunt la început de carieră.
Fiind un proiect pe termen lung, întrebarea corectă este „cât sunt de adecvați?” nu „ce notorietate au?”. Așadar, lipsa actuală de notorietate a liderilor nu este o problemă, ci mai degrabă o oportunitate de creștere. Oportunitate pe care niciunul nu are dreptul să o rateze. Cunoscându-i bine sunt convins că nu o vor rata pentru că au o calitate rară în politica din România: sunt oameni foarte serioși.
  • S-a afirmat că toți sunt la fel ca ceilalți politicieni pentru că au mai făcut politică. Și au o mare problemă pentru că provin din PDL. S-au spus chiar vorbe tari: traseiști. Resping cu tărie acest lucru.
Da: au mai făcut politică. Puțin timp ce-i drept. Da, provin din PDL dar să fim puțin mai profunzi în analiză: trecând peste faptul că niciun om nu poate fi acuzat în același timp și de lipsă de experiență și de prea multă experiență, faptul că au mai fost implicați în politică arată că sunt perseverenți și dornici de a-și apăra ideile în spațiul public. Și nu e nimic rău în asta. Este însă inacceptabilă logica „toți politicienii sunt la fel”. Ei bine, nu sunt: de exemplu nu e totuna să fii fost profesor la Yale (Ciuparu), să ai doctorat la Sorbona (Baconschi, Papahagi), sau să-ți plagiezi teza de doctorat sub „conducerea” lui Năstase. Onest fiind, poți să-i pui pe cei 4 (Ciuparu, Baconschi, Papahagi, Ponta) în aceeași oală? Categoric nu. 
Altă întrebare cu răspuns evident: aveau Tomac, Ciuparu, Baconschi, Papahagi sau Petrescu o platformă (sau măcar o estradă) pe care să se urce și să se exprime în numele PDL? Nu. Nici măcar când eram ministru PDL în funcție nimeni nu s-a gândit să mă invite să vorbesc într-o conferință de presă de la partid. A, stai, era să uit. S-a întâmplat. Dar o singura dată și atunci, un genial și versatil purtător de cuvânt al PDL, mă tot bruia spunându-mi „scurt Daniel, scurt, nu mai da mesaje tari, eu trebuie să ies în evidență, așa-i în politică”. Și îmi dădea ghionturi să ies din cadru... Iată, noi am avut curajul să le dăm acestor oameni o platformă de pe care să se exprime. Și nu doar pe blog ;) . Judecați-i după ceea ce vor spune și după ceea ce vor face. Nu-i judecați în funcție de fricile trecutului sau de propria dumneavoastră teamă, firească, de eșec. Vorba unui clasic în viață: „să fie judecați pe bune și pe valoare”.



Unii zic că sunt traseiști. Nimic mai fals: pentru a simplifica, să facem o analogie.

Sunt mai multe moduri de a merge cu mașina:
  • sunt oameni cumpără o mașină. Ei sunt onești. Analogia este cu cei care sunt membri, onești, de partid.
  • sunt oameni care fură (și adesea revopsesc) o mașină. Ei sunt hoți. Analogia este cu cei care, pentru a avea funcții, cumpără sau „preiau” un partid.
  • Sunt oameni care fac autostopul. Ei sunt oportuniști. Analogia este cu cei care se înscriu în partide după cum bate vântul.
  • sunt oameni care construiesc/inventează o mașină. Ei sunt constructori/inventatori. Analogia este cu cei care construiesc un partid nou.
  • sunt oameni care, fiind într-o mașină, se prostituează. Ei sunt traseiști. Analogia este cu cei care, pentru bani sau funcții, schimbă partidul.
Privind din satelit putem spune că toți sunt „pasageri în mașini”. Dar ei sunt foarte diferiți în realitate. Exact așa este și cu politicienii. Numai dacă suntem superficiali sau rău intenționați nu facem diferența între un politician care merge la un partid la putere pentru funcții și un politician care se înhamă la construcția unui nou partid. Să nu uităm: „non idem est si duo dicunt idem”. Nu cred că vreunul dintre cei cinci a făcut acest pas din oportunism. Este extrem de greu să construiești un partid de la zero. 

Care este problema că „provin din PDL”? Este un dublu-standard strigător la cer. Nu spunem că sunt traseiști cei care au fost în PCR dar îi acuzăm de traseism pe cei care, în mod evident animați de idealuri au intrat în PDL crezând că îl pot ameliora? (au făcut Tomac, Baconschi, Ciuparu, Papahagi sau Petrescu bani în PDL??) Ei nu sunt cei care în timpul săptămânii din Parlament „susțineau” de ochii lumii  Guvernul iar sâmbăta și duminica, la ei în județ, se desolidarizau de Guvern. Ei nu sunt cei care în situații dificile nu ieșeau pe televiziuni, ci îi lăsau pe cei tineri să se expună. Știți cine nu a făcut asta niciodată? Emil Boc. De aceea eu spun și voi spune: respect Emil Boc! Ei sunt cei care au văzut că oamenii de valoare din PDL nu ajung în funcții de decizie. Pentru că mecanismele de selecție, pregătire și promovare sunt fie inexistente fie defecte. Și atunci au hotărât, fără ură față de trecut, să-și construiască propria lor casă. Asta e bine, nu e rău.
  • S-a afirmat că toți acești oameni sunt „oamenii lui Băsescu”.
Da, sunt oameni pe care într-un moment sau altul Traian Băsescu i-a susținut. Dar nu a făcut-o pentru a servi o clientelă ci a făcut-o pentru că acești oameni erau buni în serviciul României. De când exact este o problemă să fii susținut de un președinte de țară? Să o spunem clar: e o onoare ca un președinte de țară să-ți încredințeze o demnitate publică sau să te susțină în exercitarea ei. Puțină lume știe că Baconschi a inițiat, la Paris, laserul de la Măgurele, la Vatican vizita papei în România, la Ministerul de Externe o serie de linii esențiale ale politicii externe din România. Puțină lume știe rolul jucat de Tomac în consolidarea rolului nostru în Republica Moldova și în acea zonă. Puțină lume știe ce reforme esențiale a făcut Ciuparu la cercetare și, mai ales, puțină lume știe că fără munca echipei coordonate de Ciuparu și ale relațiilor sale externe, niciodată nu am fi avut proiectul ELI în România. Iar ELI nu este nimic altceva decât cel mai mare proiect de cercetare din istoria României... Papahagi are, într-adevăr de confirmat dacă și când va avea o funcție publică, iar mandatul lui Petrescu la MDRT a fost prea scurt pentru a face un bilanț realist, dar premisele erau foarte bune.

Să continuăm. Iată, mai jos, argumente care demonstrează că este logic să fii de partea lui Traian Băsescu:

A condamnat Băsescu regimul comunist? Da. E ceva rău în a susține cu tărie un om care a făcut acest lucru? Nu, dacă nu cumva ești un fost profitor al regimului comunist. Cine s-a opus acelei condamnări? Vadim, Voiculescu și o mare parte din PSD. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da.

A finalizat Băsescu aderarea la Uniunea Europeană și a reușit să facă România să conteze la masa deciziilor în UE? Da. A imprimat Băsescu parcursul nostru atlantist într-un mod ireversibil? Da. E ceva rău în a susține acest lucru? Nu, dacă nu ești un om care se uită spre est. Cine se opune acestei direcții? Voiculescu și PNL care-i este vasal. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da.

A impulsionat Băsescu reforma justiției? Da. E ceva rău în a susține că Justiția trebuie să funcționeze independent? Nu, dacă nu ești cu mari probleme în Justiție. Cine se opune acestei direcții? Penalii. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da. 

A impulsionat Băsescu, prin gesturile sale politice și prin Comisiile prezidențiale, reforme salutate de Uniunea Europeană în educație, piața muncii, agricultură? Da. E ceva rău în a susține modernizările din aceste domenii? Nu. Cine se opune acestei direcții? Cei care au interese ilegitime în educație și sănătate, cei care promovează munca la negru, cei care vor o Românie captivă sărăciei, lipsei de educație și cei care vor ca românii să fie dependenți. Este, prin urmare, în interesul României să-i fii partener lui Traian Băsescu? Da.

Este Traian Băsescu un lider responsabil? Da. Printre puținii. E ceva rău în asta? Nu, dacă nu cumva ești tu însuți un penibil politician în loc să fii om de stat sau dacă nu cumva ești un iresponsabil. Eventual vesel. Este, prin urmare, în interesul României să aderi la responsabilitatea lui Traian Băsescu? Da.

Este Traian Băsescu un foarte mare politician? Da. Până și dușmanii săi de moarte recunosc acest lucru. Este logic să fii lângă un mare politician? Da.

Mai sunt multe exemple. Dar, din toate acestea, reise clar că Traian Băsescu este locomotiva modernizării României. Iar cei ce i se opun sunt cei care vor să fure România. De aceea asumarea cu franchețe a agendei lui Traian Băsescu denotă că ești de partea celor care aderă la valorile atlantiste și europene, eliberat de trecutul comunist, că ești de partea celor care vor o Justiție liberă, că ești de partea celor care vor o educație, o sănătate, o agricultură modernă. Că ești de partea celor care vor o Românie activă nu una leneșă, că ești de partea celor care vor România cu fruntea sus și nu cu mâna întinsă. Și da, îți asumi să stai drept, neclintit și fără teamă în fața ferocității cu care te atacă toxicii vieții publice din România. Pe scurt, îți asumi lupta cea dreaptă. Asta e un semn de bine, nu de rău.

Așadar, iată doar o serie de argumente care-mi par suficient de grele să rupă pojghița subțire a atacurilor facile și nemeritate ale adversarilor la adresa Partidului Mișcarea Populară. Sau a maximaliștilor onești și bine intenționați, dar poate insuficient ancorați în realitatea politicii. Dar, până la urmă, și ceea ce spun eu, și ceea ce spun ei nu este decât retorică. Un partid se construiește acolo jos, lângă și pentru oameni. Asta va fi adevărata reușită a lui Tomac, Baconschi, Ciuparu, Petrescu și Papahagi: apropierea de oameni prin credibilitatea proiectului, nu doar câștigarea de voturi prin spoială vândută bine la televizor.

PS: această postare nu este un drept la replică la articolul dnei Ioana Ene Dogioiu cu titlu similar (vezi aici). E doar o replică la titlul articolului.

duminică, 21 iulie 2013

Ucigătorul domn Cristoiu

Eram destul de surprins că anumite gânduri pe care le expuneam pe blog, pe teme altele decât educaționale, erau preluate de o parte semnificativă a presei. Unii erau chiar amuzanți, căutând interpretări sofisticate, de genul „Traian Băsescu a reînceput războiul cu Ponta, pentru că Lăzăroiu și Funeriu îl atacă pe Ponta pe blog”. Nimic mai fals. Nu încercam decât să fac niște exerciții de logică simplă și de bun-simț despre ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie scena politică din România.  Eu personal nu am niciun război cu Ponta, vreau un singur lucru: să guverneze bine și să impulsioneze aplicarea Legii educației, ceea ce-i spune și Comisia Europeană.

Ei bine, tocmai ce luasem și eu elan în a teoretiza și analiza evoluțiile politice, că trooosc, vine Ion Cristoiu și ne dă un editorial -în ultima conversație cu el am înțeles că de fapt nu e editorial ci proză politică- ucigător pentru cei raționali și care ne trezește puțin la realitate. Editorialul este aici. Pe scurt, el spune că pentru a avea succes în politică trebuie să generezi emoție mai mult decât logică. Dar, într-un mod foarte subtil (nu știu dacă voluntar sau nu, dar nu cred că lasă prea multe lucruri la voia întâmplării) editorialul său ne mai spune ceva foarte important. Ghici ghicitoarea mea ce?

sâmbătă, 20 iulie 2013

Dreapta, quo vadis? Cu cinism și onestitate

Pornind de la afirmația dlui Horațiu Pepine că aș fi „cinic” și de la invitația sa de a-mi dubla cinismul respectiv cu onestitatea aferentă, vă propun să facem un scurt exercițiu de logică pe partea dreaptă a eșichierului politic.

Ceea ce urmează nu este expresia unei certitudini de-ale mele ci mai degrabă o invitație la reflecție și găsirea, împreună, a unui cadru rațional de acțiune. Nu pretind că asta este soluția ci propun un element de răspuns la întrebarea „dreapta, quo vadis?”, pornind de la două evenimente de actualitate: adeziunea domnului Predoiu la PDL și fondarea anunțată a Partidului Mișcarea Populară.

Mă refer la pasajul de mai jos din textul domnului Pepine:


Dar mărturia d-lui Funeriu se distinge poate mai ales prin cinismul ei. «Nu-i nicio ruşine să vrei un loc pe liste», spune fostul ministru care renunţă îndrăzneţ la orice idealism şi la ultima rămăşiţă a unei sfieli moştenite prin educaţia tradiţională. Nu-i nicio ruşine să expui dorinţe comune, să vrei pentru tine confort şi avantaje, să vrei o leafă mai bună ca a altora, perspectiva unui credit avantajos chiar dacă nu ai niciun merit deosebit. Este omeneşte să vrei în virtutea faptului că exişti şi a celui că te-ai înscris în partide ca să poţi obţine mai uşor lucrurile dorite. Tipul acesta de sinceritate care aruncă peste bord toată vorbăria moralizantă despre meritocraţie care a ţinut capul de afiş tocmai «pe partea dreaptă a eşichierului politic», este într-o oarecare măsură impudică şi tocmai de aceea cinică.


Așadar, dl Pepine consideră îndrăzneață afirmația că „Nu-i nicio rușine să vrei un loc pe liste”, altfel spus că ar putea fi surprinzătoare afirmația unui om politic, oarecare, care ar spune „vreau puterea”.

Eu consider că este firesc ca un om politic să dorească puterea. Ceea ce este esențial pentru România însă, este ca MECANISMELE care duc la cucerirea puterii într-un partid să fie mecanisme bazate pe merit și pe selectarea celor care pot face bine României în momentul în care vor accede la „putere”. Ce ar trebui să fie, până la urmă, partidele? Nimic altceva decât mașinării de selecție a proiectelor și oamenilor de calitate. Așadar, este firesc pentru oamenii politici să-și exprime dorința de putere, dar este rolul organizațiilor politice să promoveze oamenii pe baza valorii lor. 

De aceea afirmația domnului Pepine: „Tipul acesta de sinceritate care aruncă peste bord toată vorbăria moralizantă despre meritocraţie care a ţinut capul de afiş tocmai «pe partea dreaptă a eşichierului politic», este într-o oarecare măsură impudică şi tocmai de aceea cinică.” este inexactă, pentru că pornește de la premisa că, PRIN DEFINIȚIE, structurile de partid care „te pun pe listă” sunt viciate. În acest moment, dacă te uiți la modul feudal după care funcționează partidele, trebuie să-i dăm dreptate domnului Pepine, dar a accepta această stare de fapt ne-ar face vinovați cu adevărat. Ceea ce vreau să-i spun dlui Pepine este că eu nu accept această stare de fapt și nici nu am sugerat că aș accepta-o. Dimpotrivă, încă din 2009 atrăgeam atenția asupra ei (chiar în prima postare pe acest blog, vezi aici) și am făcut-o și public în PDL.

Întrebarea este ce facem mai departe? Sunt două răspunsuri posibile:

a) încercăm să modernizăm un partid existent sau
b) facem un partid nou, care să fie de la bun început clădit pe mecanisme corecte.

Domnul Predoiu, un om de mare valoare, a ales prima variantă. Mulți actuali și foști colegi de-ai mei, cărora m-am alăturat și eu, am ales-o pe a doua. Ce se poate întâmpla de acum înainte?

În ceea ce-i privește pe dl Predoiu și PDL-ul, o spun pentru a treia oară: principala problemă a PDL nu este lipsa oamenilor de calitate în sânul PDL, ci lipsa mecanismelor care să le dea puterea acestor oameni de calitate. De aceea dl Predoiu are două căi posibile: 
  • fie este pus în vitrina PDL și plimbat din televiziune în televiziune ca „noua față a PDL” dar fără influență reală asupra mersului lucrurilor în PDL, 
  • fie încearcă să pună în practică exact acele mecanisme clare, caz în care se va izbi de o mare rezistență. 
Fără să o afirme atât de explicit, cam asta sugerau că vor să facă cei din grupul „reformiștilor” și, în mare parte, cei din grupul dnei Udrea. Reformiștii au eșuat pentru că în afară de Monica Macovei niciunul din acel grup nu putea să pună pe masa PDL certitudinea unor realizări trecute majore, altele decât comentarii pe facebook sau blog. Iar un activ de partid, pentru a te urma, vrea să vadă că poți să faci ceva nu că poți să teoretizezi ceva. Dna Udrea a pierdut, la mustață, pentru că joncțiunea cu „reformiștii” nu s-a făcut în mod optim și pentru că, în pofida rezultatelor sale reale, activul PDL era încă sub teroarea campaniilor negative ale televiziunilor ostile. (A propos, doar politicienii slabi sunt impresionați de campanii negative de presă). Așadar, revenind la dl. Predoiu: dacă acceptă rolul de „bun de pus în vitrină” va fi o decepție iar PDL va rămâne cu aceleași tare. Dacă se înhamă la stabilirea mecanismelor clare de selecție, promovare și răsplată în PDL atunci există șansa modernizării sale. Eu sunt sceptic, dar aș vrea să mă înșel. Dl Predoiu va avea de răspuns la provocări dificile, cărora „reformiștii” nu au reușit să le răspundă cu succes. Repet, sunt sceptic că va reuși, dar îi doresc mult succes.

În ceea ce privește Partidul Mișcarea Populară, eu cred că are o mare șansă, dar cu condiția, sine qua non, să dea încredere membrilor săi că mecanismele de resurse umane din partid răsplătesc valoarea. De aceea rolul Fundației Mișcarea Populară este esențial: tocmai pentru că este normal ca în partid să se ducă lupte de putere, Fundația trebuie să vegheze că REGULILE acestei lupte pentru putere, repet, firești într-un partid, sunt corecte, încurajează valoarea, sunt transparente, la vedere și stabile în timp. Dacă va face acest lucru, tandemul Partidul Mișcarea Populară și Fundația Mișcarea Populară este o uriașă șansă pentru România. De eșuat poate să eșueze dacă va merge pe replicarea acelor mecanisme viciate și acelor politici de resurse umane falimentare care au dus la pierderea încrederii în partidele existente. Având în vedere cum a început, sunt optimist. Cred că programul, statutul și oamenii care încep să se contureaze, precum și mecanismele care încep să se așeze oarecum firesc și fără forțări sau orgolii sunt tot atâtea elemente care îmi dau speranță. Dar aceste lucruri trebuie să intre în cotidian, trebuie să fie ADN-ul partidului pentru că, chiar dacă începutul este excelent, de casa ta trebuie să ai grijă zilnic.

În ceea ce privește „unirea dreptei”, ACUM, eu cred că este o dorință a oamenilor slabi, care au dubii că ar putea atinge pragul la europarlamentare. Forță politică reală ai atunci când unești structuri corect construite, populate cu oameni de calitate și cu obiective clare. Ce să unești din dreapta acum? Un partid de 13% cu mecanisme viciate și în chinurile unei incerte reașezări interne luat împreună cu două-trei partidulețe care, din păcate, în loc să meargă în sus au făcut fâs la sol? Ar fi o bătaie de joc la adresa inteligenței oamenilor „de dreapta”.

Cred că Partidul Mișcarea Populară poate să fie un model de succes. Cred că Partidul Mișcarea Populară VA FI dreapta din România. Cred că va fi partidul care va strânge împreună electoratul de dreapta, nu structura care va strânge împreună „liderii” dreptei. Pentru că de aceea a eșuat ARD: a încercat să-i unească pe „liderii” dreptei pentru salvarea unor funcții, nu să unească electoratul de dreapta. Mai cred că dacă PDL reușește să se însănătoșească, deși mă îndoiesc că poate, atunci vom putea măcar să discutăm. Dar asta peste mult timp, când PDL va reuși să demonstreze că însănătoșirea va fi consolidată, pentru că orice alăturare acum unei structuri defecte (chiar dacă populată și cu oameni OK) ar gripa și Mișcarea Populară. Ceea ce ar fi un preț prea mare, chiar și dacă asta ar aduce 2-3 procente suplimentare.

vineri, 19 iulie 2013

Disperarea ca motivație politică

Comentatorii politici de astăzi consumă multă energie pentru a ne explica ce anume se ascunde în spatele mișcărilor, aparent haotice, ale unui număr semnificativ de oameni de pe „partea dreaptă” a eșichierului politic. 

Brusc, de vreo 3 luni, politicieni expirați și letargici în ultimii 4 ani redevin activi. Au puncte de vedere. Tineri despre care nimeni nu-și amintește că-i votase pe o listă de europarlamentari acum 4 ani, apar pe la televizor. Da, erau cam timorați și cu costume de Obor acum 4 ani, acum sunt rași, tunși, frezați, spălați pe cap, cu costume de Bruxelles. Dau verdicte: „asta este european, asta nu”, „Europa vrea așa și nu vrea așa”. Mari intelectuali și personalități intră în melodrame politice de genul autosuspendare-amenințarea cu demisia-înscriere și nu prea în alte partide, etc. Unii, foarte vocali și energici timp de 4 ani brusc devin împăciuitori. Cei mai tari sunt foștii parlamentari care nu au intrat în noul Parlament: fac sluj în fața șefului de partid. Din tot acest talmeș-balmeș comportamental, unii comentatori politici trag concluzii filozofice, de tipul: „Traian Băsescu are un plan și își pune oamenii în toate partidele de dreapta”, etc. 

În realitate se întâmplă altceva: toți cei care se agită atât de mult sunt cei care sunt disperați să mai prindă un loc de europarlamentar. Toată agitația acestor oameni este pentru asta. Vă spun asta din propria-mi experiență: sunt unul dintre puținii care au fost și europarlamentar și ministru. E mult mai dureros să pierzi postul de europarlamentar decât pe cel de ministru, și nu neaparat din cauza condițiilor financiare. Parlamentul European este un loc civilizat, aseptic, unde ai totuși impresia că ești important. La minister e greu și ești permanent lovit din toate părțile. Nu știu dacă trebuie condamnați politicienii care se fâțîie din stânga-n dreapta pentru un loc pe liste. Știu însă că este penibil să te fâțîi pretinzând că faci balet. Este penibil să pretinzi că te fâțîi în numele unor mari principii când de fapt principiul care te guvernează este strict legat de leafa, statutul și secretara de la Parlamentul European. Și eventual creditul la noua locuință. Spuneți oameni buni de ce-o faceți, să nu mai facă jurnaliștii tot felul de scenarii. Și vă rog, nu veniți cu poezia „e important pentru România să-mi continui proiectele la Parlamentul European”. Pentru că, de obicei, fie nu ați avut proiecte fie continuarea lor nu e importantă. Nu-i nicio rușine să vrei un loc pe liste. Atenție însă la promisiuni minicinoase ale liderului de partid: vă spune un om căruia un mare lider politic de astăzi i-a spus, în 2009: „sub cuvântul meu de onoare, nu-ți fă nicio grijă, vei avea un loc eligibil, ești un om de mare valoare”. Și nu am avut.


miercuri, 17 iulie 2013

Un excelent interviu

Vreau să atrag atenția asupra unui interviu cu Mircea Miclea, briliant ca de obicei.

Pentru a n-șpea oară vreau să subliniez că Mircea Miclea este arhitectul întregului concept de reformă început cu Pactul pentru Educație. Desigur, am participat (și nu tocmai periferic) dar părintele întregului concept este Mircea Miclea. De aceea m-am simțit un pic stânjenit când dna Pora tot spunea în acest interviu că „Funeriu a făcut și a dres”.

Pentru că m-a citat în contextul discuției despre salarizarea în funcție de performanță, trebuie să dau o explicație.

„Băsescu şi Funeriu nu au fost astfel de lideri?
Băsescu ar fi avut curajul, dar nu putea pentru că nu era parte a Executivului. Funeriu a fost parte a Executivului, dar nu a avut curaj.”

Așa este, în contextul lui 2010 (-25% salarii), 2011 și începutul lui 2012, nu am reușit să alocăm bani suplimentari pentru școlile bune. Ca ministru al educației de atunci îmi asum, desigur, acest fapt. De aceea spun, tot timpul, că fără sprijinul PDL nu aș fi făcut mare lucru dar, cu sprijinul total al PDL, aș fi făcut de 10 ori mai mult. Nimeni, în acele momente, nu voia să audă de așa ceva. 

Astea sunt limitele politicului. Soluția este ca o sută de oameni ca Mircea Miclea să iasă și să lupte în arena politicii pentru ca atunci când un om ca Mircea Miclea ajunge la putere el să fie sprijinit de alți 99 de oameni ca Mircea Miclea. Iar când pleacă din postul de ministru locul să-i fie luat de un alt Mircea Miclea. Dar asta cere mult mai mult decât expertiza tehnică și conceptuală. Asta cere să ai disponibilitatea să te lupți cu toată mizeria politicii din România de azi. Și puțini oameni de calitate o fac. Îi înțeleg. Mai ține cineva minte mizeriile pe care a trebuit să le îndire Mircea Miclea când era ministru?

sâmbătă, 13 iulie 2013

Demnitatea profesorilor

USL promitea că redă demnitatea profesorilor. Iată cum au făcut-o, în patru pași:

1) Au pus câțiva plagiatori miniștri care au mărit salariile profesorilor (ultima e ironie)
2) Au pus un sindicalist-xerox ministru (asta nu e ironie, e realitate)
3) Scandalul șpăgilor la bacalaureat a dat, desigur, multă demnitate suplimentară profesorilor (asta e ironie)
4) Au refuzat să dea promovările învățătorilor (realitate)

Bravo. Dragi profesori, votați USL și vizionați liniștiți în cancelarii odele aduse USL de televiziuni.



joi, 11 iulie 2013

Curs de populism și minciună cu Ecaterina Andronescu: admiterea la facultate

Ecaterina Andronescu se agită pe toate televiziunile cu ultima „ei” idee, pe care noi o puseserăm deja în practică: să se dea admitere la facultate! Subliniez că noi (OM semnat de dl Baba) am introdus, prin Legea educației și legislația subsecventă, examenul de admitere la facultate și la liceu. Tot așa cum am introdus și învățământul profesional. Această ieșire arată disperarea doamnei Andronescu de a dovedi că ea face agenda educației din România, când, de fapt, toată lumea încercă să găsească o cale elegantă să o scoată din scenă.


Colecționara de funcții publice (președinta asociației fanilor Suzanei Gâdea (cred), președinta asociației foștilor lideri de sindicat comuniști (crede), senator, ministru, rector, președinte al Senatului universitar, vicepreședinte PSD, președinta Consiliului Național al Rectorilor) simte că timpul ei a trecut: tocmai a fost dată jos de la Consiliul Național al Rectorilor. Pricopie nu mai ascultă de ea, dar cea mai grea lovitură o va primi de la Costoiu. Care îi spune „da mamițico” pe față dar face tot cum crede el. Ponta abia așteaptă să scape de ea.

De ce, așadar, acestă propunere este mârșavă?

1) Pentru că Legea educației exact asta prevede: ministrul poate decide, prin simplu Ordin al ministrului, să se dea examen la facultate. Noi am introdus în 2012 examenul la facultate (OM semnat de dl. Baba). Iar Guvernul Ponta a schimbat asta! Deci în aprilie Guvernul Ponta spune: „universitățile pot să nu dea examen la facultate” după care, în iulie, Guvernul Ponta spune „să se dea examen”. Curată mârșăvie politică. Dacă Andronescu crede că trebuie dat examen la facultate, de ce nu a făcut asta când a fost ministru (de trei ori!!!)? Noi am făcut-o. Este mârșăvie? Este.

Conluzie: pentru a demonstra că ea dă azimutul în educație, face tam tam pe o chestiune care poate fi rezolvată simplu, chiar și mâine, prin ordin de ministru. Dar Ecaterina Andronescu vrea neaparat să lase o dâră în Legea educației.

2) Propunerea este mârșavă pentru că vrea să scadă presiunea pe bacalaureat, astfel încât la anul, să poată să dea diploma de bacalaureat la toată lumea, spre satisfacția electorală a PSD. Este mârșăvie? Este.

3) Ceea ce face Andronescu este mai grav decât un plagiat: deconstruiește pe spinarea elevilor ceea ce am făcut noi pentru ca, un an după aceea, din interese politicianiste, să refacă ceea ce tocmai a distrus. Este asta mârșăvie? Este.

4) Dar domna Andronescu este mândră: poporul o iubește, pentru că, zice ea, „sindicatele sunt de acord”. Să mă ierte Dumnezeu, dar ce au a face sindicatele cu admiterea la facultate? Chiar nimeni nu observă cât de defectă e gândirea? Deci „vreau examen la facultate pentru elevi iar sindicatele (pe cine reprezintă ele???) sunt de acord”. Jesus!!!

Doamna Andronescu, încetați să vă faceți de râs doar din vanitatea de a vă lega numele de ceva anume în învățământul românesc! Admirați-vă în liniște cele 20 000 de diplome de excelență pe care le-ați primit de la toate asociațiile și academiile-fantomă, mergeți și la iarbă-verde, admirați natura, frumusețile țării, vă rog, faceți și altceva decât să stați în platourile de televiziune. Soarele verii e mult mai plăcut decât reflectoarele televiziunilor. Veți avea surpriza să constatați că învățământul românesc va funcționa mult mai bine fără dumneavoastră, veți avea surpriza că există și alte lucruri frumoase în viață decât să atingi performanța de a vorbi și dormi în același timp... Nimeni nu vă cere să vă retrageți definitiv, ne-am obișnuit prea mult să vă vedem la televizor de 7 ori pe zi, dar măcar așa, o lună de vacanță, nu ne dați și nouă? Pliiiiz.

PS: traducere, pentru jurnaliști, a ceea ce a spus Andronescu astăzi:

„după ce l-am înjurat pe nebunul de Funeriu și ai lui că au introdus examenul la facultate acum doi ani, eu susțin ideea examenelor la facultate iar sindicatele sunt de acord”

PPS: Ce spune Legea educației: 

Art. 142
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii in institutiile de invatamant superior de stat si particulare din Romania. 
(2) Fiecare institutie de invatamant superior elaboreaza si aplica propriul regulament de organizare a admiterii in programele de studii oferite. Acest regulament se elaboreaza conform metodologiei-cadru prevazute la alin. (1). 
(3) Conditiile de admitere, inclusiv cifrele de scolarizare trebuie facute publice in fiecare an, de catre universitate, cu cel putin 6 luni inainte de sustinerea concursului de admitere. 

marți, 9 iulie 2013

Conferință de presă imaginară despre cazul Bolintineanu

„Bună ziua, tema conferinței de presă de astăzi este organizarea bacalaureatului de către Guvern. 

Lucrurile s-au desfășurat cam așa: am început încă de acum doi ani înjurându-l pe Funeriu pentru camerele de luat vederi. Pentru că am calculat noi că dacă dăm bacalaureatul la toată lumea câștigăm vreo 2 milioane de voturi.

Atunci când am ajuns la guvernare aveam o problemă: lumea a apreciat bacalaureatul lui Funeriu dar trebuia totuși să creștem și rata de promovare cumva, că doar am promis în campania electorală. De aceea le-am spus să dea subiectele ușoare de tot și să pună camerele de luat vederi și către perete.

Le-am spus celor din comisii să consume multă apă (din fondul de protocol). Dar ei nu m-au înțeles prea bine și au consumat și niște fructe. Bun, erau interzise, dar asta e. Vorbisem și cu Stroe și cu alții, știți voi cine, să fie liniște. Și aici s-a rupt filmul. I-au prins pe cei cu fructele, care mi-au zis: nene, nu se poate, de ce am mai muncit să câștigăm alegerile dacă tot nu ne putem face de cap?

Am zis și eu vreo două-trei de-am rupt gura târgului. Mi-au spus sociologii că acum e momentul meu și că trebuie să le spun părinților că eu sunt de partea copiilor, nu cum erau ăia ai lui Băsescu, care-i trimiteau pe copii să învețe. Și uite așa, vă declar cu mâna pe inimă, 

„LA BOLINTINEANU A FOST HARABABURĂ”. Bun, eu sunt șeful dar asta nu se pune.

Am găsit vinovații: purtătorul de cuvânt al poliției și ministrul educației. Nemernicii nu au știut să comunice. Ce l-a luat pe ăla de la poliție să se trezescă spunând adevărul? Dar ministrul ăla de la educație? De ce s-a dus să fie luat la întrebări  de fetele alea de la Realitatea? Trebuia să spună: „eu nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale”. Punct. 

Ambii să învețe de la mine: nu fac nimic de un an în afară de comunicare. Sunt expert. Comunicare! Ăsta e job-descripșionul meu.

Băieți: dacă mai vreți în Guvernul MEU de-acum să faceți comunicare. Hai, gata. Pa. Mersi.”

Istoria recentă a bacalaureatului și un posibil semnal de alarmă

Am organizat bacalaureatul în cele mai vitregi condiții în 2010 și 2011. Fără probleme majore. În 2012, chiar dacă erau la guvernare de câteva luni, cei din USL nu au reușit să distrugă ceea ce am pus la punct. Deci sistemul era „brici”. Bacalaureatul 2013 va rămâne un bacalaureat fraudat. Care a fost situația, văzută din interior, în 2010 și 2011?

În 2010 sindicatele amenințau cu greva. Le-am propus să asigure serviciu minim iar eu să le iau în seamă o serie de revendicări. Nu au vrut. I-am dat afară din birou și Minister și am organizat impecabil bacalaureatul. A fost meritul echipei de inspectori și o rușine pentru sindicate. Pentru prima dată s-a văzut că sindicatele din educație nu valorează doi bani dacă ești ferm cu ele.

În 2011 a fost primul bacalaureat cu camere de luat vederi. Revoluția. Din nou inspectorii au organizat impecabil bacalaureatul. Nicio fisură. Dar muncă 24/24. Țineți minte isteria colectivă anti-Funeriu. Dar tot a mers ușor și fără incidente.

În 2012 am pus totul la punct dar a venit USL la guvernare, cu o lună înainte. Nu au schimbat nimic și a mers foarte bine.

2013 a fost, în schimb, dezastru. Ponta mă face cu ou și cu oțet pe mine. Eu sunt reponsabil. Da, așa e. Dacă nu făceam nimic în 2010 și 2011 mergea șpaga nenicule, nestingherită. Cică sunt sadicul căruia îi place să vadă elevi picați. Pe situl guvernului Ponta vorbește despre mine mai mult decât a făcut-o Boc.

Oare de ce?

Dacă la Peciu Nou din Timiș (cunosc bine comuna) rezultatele sunt pe bune, e excelent. Dar poate ar merita o verificare. http://www.tion.ro/clasare-surpriza-in-topul-liceelor-din-timis-nedumeriri-legate-de-promovabilitatea-elevilor-din-peciu-nou/1311779


duminică, 7 iulie 2013

Rezultatele la bac

Îmi imaginez deja ziua rezultatelor la bac: ecranele televizoarelor pline de „Breaking News”, isterici și isterice prin studiouri care vor împroșca cu venin pe cine se nimerește. Mai jos o analiză a rezultatelor din 2013 și a elementelor care le influențează:

1) În 2009 dna Andronescu NU a înscris niciun copil în învățământul profesional. Dacă acești copii, care ar fi trebuit să meargă în învățământul profesional, au intrat în examenul de bacalaureat, s-ar putea să avem un procent mai mic de promovare.

2) Înțeleg că numărul celor care au intrat în examenul de bacalaureat este mai mic decât în alți ani. La număr egal de elevi care obțin diploma de bacalaureat procentul va fi mai mare, deci atenție mare la comparații. S-ar putea să fie același număr de elevi care au trecut cu succes ca în anii precedenți, dar ei să reprezinte un procent mai mare.

3) Dificultatea subiectelor poate influența rezultatele. Aștept o analiză riguroasă a subiectelor.

4) Dimensiunea fraudelor: ea este greu de estimat. Cazurile celebre par să indice o relaxare a standardelor de intransigență în fața fraudelor, dar nu trebuie să ne lăsăm influențați de strigătele din studiourile de televiziune și să analizăm la rece.

vineri, 5 iulie 2013

Bolintineanu: demonstrația că USL girează rețelele de colectare a șpăgii din educație

Miza cazului Bolintineanu este uriașă: destructurarea rețelelor de tip cvasi-mafiot de colectare a banilor pe traseul părinți-elevi-profesori-inspectori/sindicate-partide. În 2010 am început destructurarea acestor rețele, iar în 2011 am dat lovitura de grație acestor rețele. Odată cu începerea guvernării USL, acestea au început să se restructureze și acum par să înflorească. Așa se explică intervențiile politice menite să stingă scandalurile pe care le vedem. Aceste rețele nu pot funcționa fără acordul, fie și tacit, al structurilor guvernamentale.

miercuri, 3 iulie 2013

Subiectele pentru probele de astăzi: sistemul este vulnerabil

În josul paginii prima problemă de matematică a examenului de bacalaureat. Nu dau tot subiectul pentru a nu ruina proba în totalitate.

Subiectul nostru de astăzi este decența. Din păcate niciun politician nu a trecut bacalaureatul decenței în acest an. De aceea politicienii de astăzi sunt vulnerabili. Pot fi învinși dacă îi atacăm cu armele decenței. Și ale logicii. 

Ponta face shopping în Macao. Nu cumva să fie întrebat de ce l-a înjurat pe Funeriu pentru camerele de luat vederi dar acum îl somează pe Pricopie să le mențină. Uite Victor, dacă vrei să știi ce trebuie să faci în educație pentru ca să te laude Comisia Europeană, poți să mă suni. Oricând, că e coabitare.
A, am uitat: ai spus în Germania, ca să dea bine, că vrei să introduci învățământul profesional după modelul dual german și în România. Domnu' Ponta! Învățământul profesional dual EXISTĂ în România. Eu l-am introdus. Și are succes, firmele germane din România sunt principalul partener. Dacă spuneai că avem deja acest învățământ, și știu că cineva te-a informat despre asta înainte de a pleca în Germania, România era mai atractivă pentru firmele germane. Dar ai preferat să lași impresia românilor că tu l-ai introdus. Bravo. 
Vezi la 
Dacă îți place situl, spune-le celor de la Ministerul Educației să nu mai cheltuiască bani pentru nu știu ce firmă de partid să facă un nou site. www.profesional.ro e luat deja.

Andronescu luptă de o viață pentru a impune mediocritatea, motiv pentru care, o săptămână pe an, este mama răniților care pică bacalaureatul. Și după ce a fost de trei ori ministru fără să facă nimic concret pentru corectitudinea la bacalaureat, face ceea ce știe mai bine: propuneri fanteziste. Dar pe care, când ajunge minstru, nu le pune în aplicare.

Pricopie, săpat de Andronescu pentru că nu-i răspunde la comenzi așa cum credea aceasta, stă sub asediu și rezistă greu la presiune. Dar rezisă. Un om, altfel articulat, are dificultăți după 14 ore de muncă (adică ora 22 pentru un om care a început lucrul la ora 8) să facă acordul corect. Un sfat pentru presă: luați discursurile lui Ponta și veți fi uimiți de greșelile lui. Dar nu le spune nimeni. Un sfat pentru Pricopie: relaaax man, oricum cât vei fi ministru vor avea prietenii grijă să se afle inclusiv că ai zgriat mobila la 3 ani și, ca atare, ești un oribil vandal. Și încă nu am pus eu toate tunurile pe el. Vreo 4-5 au simțit ce înseamnă asta anul trecut. Nu pentru că-mi place, a făcut destule greșeli, dar am promis că nu voi critica miniștrii în funcție cât timp nu sunt plagiatori sau hoți.

Turcan, bine intenționată altfel, propune să se repete proba de limba română în toată țara pentru că, cică, subiectele ar fi fost cunoscute public înainte de examen. Și pentru că a fost găsită o directore șpăgoaică la Bolintineanu, în București. Raluca m-a susținut și ajutat pentru Legea educației, a fost unul dintre politicienii care au înțeles miza. Îi mulțumesc. Dar acum a greșit. Așadar din cauza lui Bolintineanu ;) să facă bine cei din Satu Mare să repete proba. Logic. Dacă mă suna ar fi aflat că e mai ușor să găsești apa vie decât subiectele de la bac. E utilă opoziția pentru cei care sunt de bună credință, au timp să învețe meserie. Dacă vor. Și eu cred că Raluca vrea și poate. Ai numărul meu, sună-mă oricând, promit să te ajut pentru că eu cred că ai un viitor în politică. Acuși PDL lansează strategia pe educație, am auzit. Sfat: pune acolo o singură frază: „Strategia PDL pentru educație este să apere Legea educației naționale”. Mergi tu la televizor, mai trimite-o și pe Oana Badea, cât mai e în PDL, că nu știu să mai fie cineva prin PDL care să știe cu ce se mănâncă educația. Cam bate vântul...

Hopaaaa, Blaga NU e de acord cu Turcan (nu de Raluca spunea că e fâță?). Spune că avem nevoie de tractoriști. Uită să spună că am reintrodus învățământul profesional (în guvernarea PDL) dar spune chiar că am fost un ministru bun. După ce, împreună cu prietenii, a făcut tot ce a putut să mă dea jos de la minister. În noaptea când s-a decis Guvernul Ungureanu a spus, preț de câteva ore, că este esențial să plec pentru ca Guvernul Ungureanu să treacă în Parlament. Poate dacă eram acolo câțiva dintre cei care am trecut de vreo 12 moțiuni, o mai treceam și pe asta. A, era să uit. Când Alin Popoviciu a cerut să fiu dat afară din partid n-a zis că, fiind un ministru bun, poate eram util pentru modernizarea PDL. Nu-i bai, mi-am dat eu demisia, dar să știi Vasile că oricât de inconsecvent ai fi, eu nu pot să uit ce-am trăit împreună în noaptea în care am bătut PSD-ul în noiembrie 2008. Și mai eram vreo 2-3 în sediul PDL după ce sondajele ne dădeau perdanți. Așa sunt eu, uit când oamenii sunt incorecți cu mine dar țin minte lucrurile frumoase. Aș fi nefericit altfel și nu am de gând să fiu un om nefericit. Nu din cauza ta, oricum.

Tolontan spune „respect Funeriu”. Eu îi spun: mulțumesc Tolo. Cum rămâne cu campania împotriva abuzurilor sexuale din sport? O mai faci? Eu cred că ar fi foarte bine.

Antena 3 găsește vinovatul pentru tot ceea ce e rău în învățământ: F U N E R I U. Cică eu am eliminat examenul la liceu. Aiurea. Eu am reintrodus prin Legea educației un examen corect, care să evalueze trecutul elevului, prezentul său și potențialul pentru viitor. Dar, așa cum e corect, el se va aplica începând cu cei care au intrat clasa a V-a după ce a intrat în vigoare Legea educației.

Un meseriaș tare de tot, de prin presă, spune că rețeaua Funeriu a sabotat bacul 2013. Doar o minte bolnavă poate crede că un fost ministru al educației ar sabota sistemul pe care l-a condus. E vorba despre copii, domnule Pieleanu. Știți ce arată ceea ce spuneți? Că în locul meu chiar ai fi făcut asta! Și mai e ceva: înțeleg că faci strategii pentru politicienii de la putere. Să înțeleg că le propui astfel de strategii de pârjolire a pământului doar pentru a acapara mai multă putere? Dacă un calcul reptilian spune că trebuie să faci o mârșăvie pentru a câștiga adepți faci acea mârșăvie? Tu și ai tăi-da. Eu și ai mei-nu.

O masă amorfă de jurnaliști care habar nu au despre subiect își dau cu presupusul. Sublim spectacol al absurdului și isteriei. Îmi sună telefonul pentru a intra în direct. Cele mai tari sunt telefoanele care încep așa: „vă rugăăăăăăm să intrați în direct, vă lăsăm să vorbiți cât vreți și vă lăsăm să dați cât vreți în Pricopie, sigur îl terminăm în seara asta! Să spuneți că trebuie să se repete bacularomână”. Păi nu, nu trebuie. Trebuie să fiți voi onești.

Foști colegi de partid mă sună cu 2 minute înainte de a intra în emisiuni: „Daniel, repede, intru într-o emisiune. Ce să spun despre bac?”. Simplu: urează-le succes copiilor și promite că înainte de următoarea emisiune te vei pregăti, să știi ce ai de spus. Te ajut dacă vrei și dacă este despre educație. Dar cu o zi înainte, să ai timp să înveți, nu așa, la plesneală, cu 2 minute înainte. A, am uitat. Așa era și când eram la guvernare. Vezi, de aceea am pierdut guvernarea. Pentru că tu și alții ca tine mergeați la televizor nepregătiți. După care acuzați guvernul că nu comunică bine. Dar măcar tu ai sunat, alții nici măcar. Vai de ei.

Crin tace. Nu-l interesează educația. De fapt nu-l interesează nimic. Cred că nici președinția. Gașca și-a făcut plinul, poate acum să se odihnească la soare. Crin face Constituții, educația e mizilic pentru el. Teme mari. Gașca să fie mulțumită, fotoliul confortabil, discursul spumos.

MRU spune ceva corect pe facebook, din Turcia. Bun și asta. Neamțu, a cărui cale o înțeleg din ce în ce mai puțin, dar care a apărat întotdeauna corect reforma, nu văd să se manifeste. Vlaston scrie onest și corect. Victorios, cu sclipire-n ochi, câte-un feisbuchist obsesiv jubilează: „e pliiiiin feisbucul de comentarii împotriva USL pe bac”. Și plină strada de votanți USL, spun eu naiv.

Nu mai am răbdare să-i iau la rost pe toți, norocul celor pe care i-am uitat. 

Așa pe ultima sută, mi-a venit o idee. Despre fetișul politicii din România ultimilor ani, celebra Fata Morgana a politicii, UNIFICAREA DREPTEI. Se pare că „dreapta” e toată pentru un bacalaureat corect și stânga pentru unul fraudat. Ați văzut ce simplu e să unifici dreapta? Gata, am unit-o în 30 de secunde. Cu bacul. Și pentru că tocmai am fost în Banat, „tot așa mă bate gândul” (merită să vedeți clipul)...

Voi, politicienii, v-ați dat măsura. Vă rog, după examenul de azi, credeți că puteți tăcea? În semn de respect pentru educația din România, fac apel la politicieni să tacă azi între orele 14 și 15. Rog televiziunile să nu mă sune între 14 și 15. Și rog politicienii să se gândească la ce au făcut pentru educația din România.

PS: e târziu și nu am mai corectat textul. Hai, la treabă hienele de la Antena 3 poate aveți norocul să găsiți vreo greșeală să aveți și voi un subiect de știre.

Problema 1: Ana și Bogdan au împreună 2 pere. Ana are același număr de pere ca Bogdan. Câte pere are fiecare? Barem: 6 puncte.

luni, 1 iulie 2013

Despre puțină fericire

Astăzi a fost o zi obișnuită din viața mea publică. Intervenție televizată la RTV despre evaluarea națională (în care am spus exact ceea ce am scris pe blog). În platou erau, surprizăăăă, dna Andronescu și, ta-daaaam, dna Rogalski. Am mai fost la lansarea filialei Mișcarea Populară Caraș-Severin. A fost și o conferință de presă (unde nu au lipsit clasicele întrebări: „va fi Traian Băsescu locomotiva Mișcării Populare?”, „ce părere aveți despre Constituția lui Crin și regionalizarea lui Dragnea?”, „cum vă simțiți în „Frunzăverde-land?”, etc.

Uneori este foarte dificil să-ți explici ție însuți de ce, într-o duminică frumoasă de vară, când oamenii normali stau la terasă cu prietenii, tu îți pierzi vremea explicând cum stau lucrurile cu evaluarea națională. Explicând cui? Principalului responsabil al aplatizării ierarhiilor. Principalului responsabil al răsturnării valorilor din România. Doamnei Andronescu. Plus celei care are explicații de dat, conform multor părinți, despre de industria meditațiilor la limba română de la Școala Centrală și din București în general (dna Rogalski).

Sau mai rău, pentru că cele două măcar sunt femei, cum poți să-ți pierzi vremea vorbind despre Dragnea și Crin? Da, uneori chiar te întrebi ce anume te ține activ în această luptă cu mlaștina politicii din România?

Spre norocul meu am primit astăzi un răspuns. De la un domn, pe care nu-l cunosc, dar care mi-a scris textul de mai jos. Pentru un asemenea E-mail merită să te lupți cu 100 de Dragnea și 100 de Crini la un loc.


  • Sunt cateva saptamani de cand mi-am propus sa va trimit acest mesaj, dar agitatia cotidiana m-a oprit pana acum.
    Sunt parinte. Cristina are 6 ani si jumatate, iar Radu, patru ani si jumatate. Acum mai bine de un an, cand fetita mea era la gradinita si a aparut necesitatea clasei pregatitoare la scoala, am fost unul dintre parintii confuzi, complet debusolati, care nu stiau ce sa faca. Fetita mea mergea la gradinita, noi eram multumiti, ea era fericita. Cand am aflat ca trebuie sa mearga la scoala, pentru grupa zero, am fost suparati. Am trecut prin evaluari, prin chinurile cauzate de faptul ca nu stiam cum, unde, in ce fel. De la gradinita ni se dadeau informatii contradictorii, presa specula mai mult decat informa, la scolile din zona nimeni nu stia nimic concret. Am fost nevoit sa ajung pana la Ministerul Educatiei, la o conferinta de presa, pentru a afla informatii corecte.
    Intr-un final insa, am inscris fata la scoala, la clasa zero. Si a trecut un an. Unul in care, fetita mea a invatat sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca. Anul s-a terminat, la serbare a fost laudata, mi-au fost inmanate materialele didactice lucrate in acest an, diplomele obtinute la concursurile avute in scoala. Dupa un de "clasa zero", pe langa tot ce a invatat, cea mai mare realizare, o consider dragostea enorma pe care copilul meu a dobandit-o pentru scoala! Fiecare seara in care mergea singurica la culcare, pentru a se putea trezi odihnita a doua zi pentru scoala, fiecare dimineata in care ochii mei obositi abia se puteau deschide, in timp ce copilul meu statea la marginea patului meu, dupa ce singura se trezea si imi spunea :"tati, e ora de mers la scoala!"....
    Astazi dimineata s-a trezit....E duminica, e vacanta....Am gasit-o la marginea patului meu..."Tati, am visat ca a inceput scoala...Putem sa mergem la scoala ??!"
    La gradinita a fost frumos. Dar niciodata, nu am simtit ca e altceva decat, un loc de joaca. La scoala, imi vad copilul fermecat de miracolul cunoasterii. Fericit de fiecare descoperire, de fiecare lucru nou pe care il invata. Bucuroasa de fiecare zi. Si, pentru fericirea copilului meu, va multumesc. Si imi cer iertare, pentru toate gandurile nepotrivite avute in urma cu un an.
    Cu respect, un parinte fericit.