Despre paternitate, invidie, ridicol politic și chimie

Luni începe săptămâna în care copiii vor derula activități extrașcolare și care a avut mult succes anul trecut, când era numită „Școala Altfel”. E un lucru bun, un lucru luminos pentru copii. Sunt foarte bucuros că ceea ce s-a derulat cu succes anul trecut a fost păstrat și acest an. Un alt lucru corect pe care l-am făcut însă cred că e vina mea că nu am vorbit destul despre el.

Nu vreau ca aceste lucruri bune pentru copii să fie umbrite de disputele politicienilor. Dar nici nu pot să las să treacă netaxate mizeriile acelorași politicieni. 

Cât de mic și chinuit de complexe de inferioritate trebuie să fii încât să nu recunoști că pruncii altuia sunt frumoși și inteligenți? Cât de meschin și lipsit de generozitate, cât de ros de invidie trebuie să fii să nu recunoști când altcineva a făcut un lucru bun? Ce ADN de plagiator primitiv trebuie să ai pentru a lua un program, numit, sugestiv și generos, „Școala Altfel” și să-l derulezi, identic până la virgulă, schimbându-i denumirea în „Să știi mai multe, să fii mai bun!” (sună a limbă de lemn venită drept din cavernele comunismului sindicalist, marca Suzana Gâdea (vezi CV aici)). Pentru că asta a făcut Ecaterina Andronescu: a preluat un program validat de realitate (Școala Altfel), nu a suportat că el poartă semnătura altcuiva și, pur și simplu, i-a schimbat numele. Expresia ultimă a formei fără fond. E ca și cum eu aș fi schimbat numele programului „Cornul și laptele” cu ceva de genul „Să te hrănești mai bine, să crești mai mare”. Penibil nu? Din păcate exact aceste motive adică: complexe de inferioritate, suflet meschin, ADN de plagiator, obsesia funcțiilor și invidia primitivă, evident, deghizate savant sub aparențe serafice, duc la distrugerea sistematică a coerenței sistemului de educație din România de către cei care nu pot adormi liniștiți dacă nu au apărut la televizor seara ca salvatori ai învățământului românesc. În această linie, aștept cu nerăbdare momentul în care Victor Ponta se va lăuda cu introducerea clasei pregătitoare.

Care este realitatea despre acest proiect de succes? Ideea a venit in urma unei vizite a aparatului ministerului la "Transylvania College" din Cluj, una dintre scolile private de succes. Secretarul de stat Oana Badea mi-a propus-o. Eu am susținut-o puternic și am aprobat-o. E adevărat, am avut o rezistență uriașă din partea „sistemului”. Am avut și critici, părinți care spuneau că profesorii nu fac nimic, etc. Da: în aceste cazuri, părinții să facă bine să pună presiune pe profesori și pe directori să facă ceea ce trebuie. Iar argumente de genul „știți, nu mă pun eu cu profesorul  pentru că risc să-i dea note mici copilului meu” nu sunt argumente pe care să le accept. Vehicularea acestui tip de argumente arată că în România avem un uriaș deficit democratic, în speță ne lipsește „democrația participativă” care ar trebui să fie un cenzor la adresa oricărei administrații, de la școală, la primărie, poliție, etc.

Vreau să povestesc cum am ajuns, de la 21 de ani încolo, să nu mai am nici cel mai mic sentiment de invidie în nicio circumstanță. Poate servește și asta celor care mă citesc să aibă o viață puțin mai relaxată. 

Era în octombrie 1992, eram tânăr stagiar în laboratorul viitorului meu conducător de doctorat, Jean-Marie Lehn. La prima discuție cu profesorul Lehn discutăm despre subiectul meu și îmi spune, în final „înainte de a începe în laborator ar trebui să citești ce a făcut Paul Baxter”. Umplut de mândria de a fi primit un subiect de cercetare trăznet, fug la bibliotecă și caut tot ce-a făcut numitul Paul Baxter. Surpriză: după 3 zile de căutări nu găsesc nimic relevant și nici nu știam cum să-i spun profesorului asta. Nu voiam să par neputincios „din prima”. Merg pe la 8-9 seara în laborator, decis să-i trag de limbă pe alți membri, mai experimentați, ei echipei lui Lehn. În sala laboratorului unde luam cafeaua apare, la un moment dat, un tip cu o bicicletă (eram la etajul 7!) în spinare care părea că abia se trezise. Se uită la mine cu un aer jovial și îmi spune: 

-You are the new guy in the lab, huh? Daniel is your name, right?
-Yes (zic eu timorat de ciudățenia situației).
-Well, my name is Baxter, Paul Baxter, și îmi întinde cea mai generoasă mână pe care am primit-o întinsă vreo dată).
-... (perplexitate)
-Want to share a kebap and some tea with me?
-...(foame și jenă)

Bref, Paul Baxter lucra chiar în același laborator cu mine. Și începem o discuție despre chimie, moment în care înțeleg exact de ce îmi spusese Lehn „să citesc ce a făcut Paul Baxter” și nu „să vorbesc cu Paul Baxter”. 
Primul motiv era că Paul tocmai terminase de redactat o extraordinară lucrare științifică (vezi aici) care avea să revoluționeze un întreg domeniu al chimiei. Iar acea lucrare avea relevanță pentru cercetarea mea. În momentul în care Paul mi-a prezentat geniala sa descoperire (împărțind cu el kebap-ul pe care-l adusese și ceaiul de mentă) am simțit o invidie de nestăvilit. Acel tip de invidie care te face nefericit, care te schimonosește și te urmărește ani întregi. Spre norocul meu, grație probabil personalității lui Paul, acea invidie a dispărut în 10 secunde. A fost ultima dată în viață când am simțit acel sentiment urât. Pus în fața personalității cu totul speciale a lui Paul, a netei sale superiorități (avea 11 ani mai mult) mi-am dat seama că soluția fericirii este să te bucuri de succesul celui care e lângă tine, nu să-l invidiezi. Să profiți de succesul său pentru a deveni tu însuți mai bun. Să-ți crești capitalul uman, nu să-l irosești urând. Și uite-așa am procedat de la 21 de ani și, slavă Domnului, acum pot să spun că am trăit jumătate din viață fără a cunoaște ce este invidia. Vă recomand să încercați. Merită!

Al doilea motiv pentru care trebuia „să citesc” și nu „să vorbesc” cu Paul Baxter aveam să-l aflu în timp: Paul venea la laborator după ora 20, pleca înainte de ora 11 dimineața și era un fel de geniu adesea închis în sine. Mă alesese ca unul dintre puținii oameni cu care vorbea firesc și deschis. Norocul meu.
Azi, îi spun doar atât: thanks Paul. You made me a better man. 

Doresc fiecarei persoane publice din România un Paul Baxter în viața sa.

UPDATE: un număr surprinzător de oameni mi-au scris că toată lumea încă vorbește despre „Școala Altfel” și că programul este foarte apreciat. Voi ce credeți? Sondaj în dreapta sus. La comentarii puteți adăuga sugestii sau să-mi spuneți ce activități ați derulat.

Comentarii

  1. Mihaela Birsan29 martie 2013, 06:12

    :))Chiar i-au schimbat numele???Interesant, pentru ca educatoarele copiilor mei mi-au spus sa ma pregatesc pentru ,,Scoala altfel".Deja s-a intiparit in mintea tuturor .

    RăspundețiȘtergere
  2. Aceia care isi vor depasi lenea intelectuala si vor medita asupra intimplarii au sansa sa iasa din mintea de lemn. Invidia si ura sunt dentimente care ne incearca uneori pe toti, dar daca ne debarasam de ele e mult mai mult decit decit o detzintoxicare.E de discutat daca scoala altfel era sintagma cea mai potrivita, fiecare din noi e altfel decit ceilalti.Ce cred ca ne trebuie noua e sa reintram in normal.Si invatamintului cu atit mai mult. Singurele mele legaturi cu invatamintul au fost ca am trecut prin el, tata a fost invatator cu scoala normala absolvita in 1930 la Cimpulung Muscel si cind era fata mea eleva in clasa 2-a am predat la doua clase lectii introductive la limba engleza. De aceea am pentru meseria de dascal un deosebit respect. Si imi doresc mult sa fie scoasa de sub influenta tembelismului politic.Asta chiar daca acum nepotii mei invata in alta tara.

    RăspundețiȘtergere
  3. am avut placuta surpriza sa aflu ca dirigintele fiului meu din clasa a XII-a a pretuit numele si "functia" saptamanii"scoala altfel" si chiar a comentat ca e pacat ca anul acesta i-au schimbat numele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiti cind se intimpla asta? Cind ai o mentalitate de a lucra in echipa pentru un BINE mai mare ca tine, un BINE pe care iti dai seama ca nu poti sa-l faci singur.

    Tot ce face invidia e sa te erodeze, sa te paralizeze, sa te otraveasca. In schimb, atunci cind comuti pe un "learning mode" ii vezi pe cei din jurul tau ca resurse valoroase de a creste si tu mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  5. "In sufletele alese, invidia se transforma in dorinta de a intrece, dand nastere la fapte mari. in sufletele meschine, invidia se transforma in ura" - Balzac. cand invidia dispare in 10 secunde, e clar pe unde se situeaza omul...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Va exprimati mai coerent cand masurati viteza pumnului lui basescu spre capul copilului, serios...

    RăspundețiȘtergere
  7. Doina Radulescu29 martie 2013, 11:53

    Domnule Funeriu,am spus-o,am scris si voi continua s-o fac:intre domnia voastra si acualii guvernanti este o falie temporala uriasa,Nu e deloc vorba de necunoastere,neincredere,sau mai stiu eu ce situatie profund umana,nu,este vorba de nivel de dezvoltare,intelectuala si morala,extrem de diferit,ca si cum dvs.ati fi in decolul 21,in timp ce ei n-au iesit inca din secolul 18;si ma tem ca au cu ei,prizonieri al unei capcane a vremurilor,o cohorta de romani.Nu stiu,desi ma gandesc adesea,cum am putea sa-i aducem in vremea noastra,ce i-ar putea determina sa evolueze,rapid si consistent..Poate aveti vreo formula chimica,ceva,contra rautatii,prostiei si amoralitatii???!

    RăspundețiȘtergere
  8. "Scoala altfel" a fost o initiativa exceptionala. Oricat i-ar schimba unii numele, ea va ramane asa in memoria colectiva. Cel mai important este ca va ramane in memoria copiilor si ca si ei vor gandi intr-o zi "altfel". Am auzit de tot felul de activitati desfasurate in aceasta perioada a anului trecut si mi se pare extraordinar ca muzeele, parcurile si toate locurile unde copiii visau sa mearga au fost pline de ei. Programarile pentru Muzeul Antipa si pentru fabrica de ciocolata Heidi Pantelimon au depasit programul acestora. Cand am sunat la Observatorul Astronomic pentru a face o programare la o observare a cerului in timpul noptii, domnul de acolo mi-a spus ca "saptamana altfel :) este foarte aglomerata, dar ca vor primi pe toti cei doritori". Doar cerul innorat nu a tinut cu doritorii. As spune ca nu a fost doar o saptamana luminoasa, ci a fost o saptamana a copilariei. Toata admiratia pentru doamna Oana Badea si pentru aceasta idee ca si pentru mintea deschisa a ministrului de atunci.

    RăspundețiȘtergere
  9. Trebuia sa ramai chimist mai departe. Politica nu ti se potriveste. Eventual trebuia sa mergi vreo 3 ani la tara, in vreo scoala de saraci cu primari indolenti, cum am fost eu, si ai fi inteles ce inseamna educatia.

    Aici nu poti face nimic. Eventual, poti incerca sa faci, ca Ratiu, vreo uniune, asociatie, etc. a romanilor din universitati, laboratoare, firme private de cercetare si a managerilor romani de la mari companii. Si sa incercati din strainatate, poate incercand si la Bruxelles, sa fortati schimbari in tara.

    Dar slabe sanse, romanii nu sunt solidari si nici patrioti. Iar Vestul sta de vorba cu Ponta si guvernul lui de plagiatori si hoti. N-ar trebui sa stea de vorba cu ei. Vestul e si ei o gasca de banditi cu interesele lor in Romania. Ii cunosc bine, sunt doar altfel de borfasi.

    RăspundețiȘtergere
  10. de acord cu argumentul schimbarii numelui. pe de alta parte, for the record, va propun sa sa punem un pic lucrurile in ordinea lor:

    http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/2011/05/din-ciclul-romania-pe-bune-scoala.html

    otherwise, cool!... B|

    mai am una, mai tare:

    http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/2011/01/len-2011-vs-pact-2007-no-comment.html

    chipintaci! B|

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu comentez lucrurile bune pe care le-ati facut,sau au fost facute,cit ati fost ministru.Am sa comentez unul care, din punctul meu de vedere, va descalifica.
    In orasul Salonta Jud. Bihor in anul 2011/2012 ati aprobat separarea scolilor pe criterii etnice.Din 1903 exista dovezi privind invatamintul.Scolile generale si Liceul Arany Janos au avut clase cu predare si in limba romana si in limba maghiara.S-a putut trai impreuna, in conditii civilizate.Din 2011/2012 numele Liceului Arany Janos a fost preluat de scoala in care se preda exclusiv in limba maghiara.Vechiul liceu a devenit Colegiul National Dacia,cu predare exclusiv in limba romana.Din bugetul local Scoala Arany Janos a primit 3 Miliarede lei,iar Colegiul Dacia 400 Milioane.La Colegiul Dacia au devenit sali de clasa fostele magazii din anii !965-1970.Orasul are 170,04 km patrati.Micii gladiatori trebuie sa-l strabata de la un capat la altul,pentru a ajunge fiecare la scoala care-l intereseaza.Si ati aprobat cele de mai sus pentru a satisface capriciile unui primar sovin.El a dorit separarea copiilor,ca garantie ca in viitor romanii inferiori ungurilor, nu-i vor strica pe cei din urma!!!Prin masura aceasta spera ca in viitor sa evite casatoriile mixte.A mai dorit separarea scolilor pentru a nu fi nevoit sa recunoasca,,,Salonta ca pamint romanesc"!?!La finalul anului 2011 acelasi primar a cumparat un joc pe calculator,, TOLDI".Pentru ca Primaria Salonta nu mai avea bani,a primit din partea guvernului 50000 lei.Pentru ceea ce ati facut meritati un spit undeva,nu un post de consilier la Cotroceni.Cred ca toti sinteti la fel.De aceea nu performati in domeniul privat si preferati sa capusati bugetul statului.Romanului obisnuit i-i mai ramane o singura solutie-PARUL_.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ar fi frumos daca s-ar introduce in programul elevilor o ora de "Biblioteca" pe saptamana. Celor mici "Zana povestilor" le citeste povesti iar cei mari citesc ce vor ei.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Oldies and Goldies

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Cum să iei două Nobeluri fără bac, scriind și articole științifice greșite? Și să mai și mergi din arest direct la balul președintelui SUA

Cum e cu latinitatea Limbii Române (text scris de tata, adică de Ionel Funeriu)

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Adevărul despre aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România