miercuri, 27 februarie 2013

USL distruge cu metodă și sistem viitorul copiilor României


Ieri ministrul educației a demonstrat că tinde să devină o clonă a predecesoarei sale și că adoptă o gândire despre educație proprie altui secol. Greșește, dar are posibilitatea să se corecteze.

Ce înseamnă în practică eliminarea de către USL a examenelor transdisciplinare și, implicit, a unei învățări transdisciplinare (care urmau să intre treptat în funcțiune)?
În termeni simpli înseamnă că USL a luat copiilor șansa de a se conecta la realitate. Și mai înseamnă cel puțin două lucruri. Foarte grave, ambele.

În primul rând, elevii vor avea în programă materii al căror conținut, că e atractiv sau nu, că e învățat sau nu, nu contează. Materii a căror însușire nu se verifică prin examen. Oricât de atractivă va fi programa de biologie sau fizică, ea nefiind testată, elevii nu și-o vor însuși. Se va crea o ”programă paralelă”, copiii vor învăța doar la materiile din care ”se dă examen”. Ei vor deveni mici ”roboței de rezolvat probleme”, fără legătură cu realitatea. Școala trebuie să descătușeze gândirea, nu să o pună în cămașa de forță a rețetelor rigide de rezolvat probleme pentru examen. Generații întregi de copii vor fi condamnate la inadecvare și inadaptare.

În al doilea rând, eliminând examenele transdisciplinare, se elimină implicit și învățarea transdisciplinară. Elevii nu vor înțelege că, de exemplu, cristalinul din ochi (biologie) este, de fapt, o lentilă biconvexă (fizică); vor învăța despre perși (istorie) fără să știe dacă ei au de-a face cu Perșani sau cu Iranul (geografie), vor învăța despre electricitate și sarcină electrică (fizică) fără să înțeleagă exact ce sunt electronii și protonii (chimie). Sau viceversa, când vor învăța despre atomi și electroni la chimie, nu vor face automat legătura cu electricitatea, pe care o învață la fizică.


Data viitoare când copilul dumneavoastră vă va întreba ”de ce trebuie să învăț niște lucruri care nu-mi servesc la nimic?” aveți, de-acum, un răspuns simplu: ”pentru că familia noastră a votat cu USL”.



Același răspuns îl puteți da și la întrebarea: ”de ce în universitatea mea toată lumea copiază lucrarea de licență?” sau, la întrebarea ”de ce nu mai avem meseriași de calitate?”. În schimb, cei care vă guvernează acum vor fi mulțumiți, pentru că preferă să-i țină pe părinți și pe profesori într-o zonă de confort călduță, dar care distruge generații întregi de copii.

Dacă vreți să știți în ce măsură este corectă sau nu opțiunea pentru o programă școlară care să conțină o parte de predare/învățare transdisciplinară, puneți-vă în următoarele situații:

Când rezolvați o problemă din viața de zi cu zi, vă întrebați oare dacă ați învățat să găsiți soluția corectă la matematică, fizică ori chimie sau pur și simplu o rezolvați îmbinând inteligent fragmente din fiecare materie învățată la școală?

Pus în fața unei situații noi, cine are capacitate mai mare de a reacționa adecvat? O  persoană pentru care istoria este o înșiruire de date, iar fizica o înșiruire de formule sau o persoană care are o viziune integrată asupra lucrurilor?

Știți de ce elevii români se plasează atât de prost la testele PISA? Tocmai din motivele expuse mai sus.
Pentru că nu înțeleg aceste lucruri simple, pentru că mintea lor este închistată, pentru că trăiesc în primitivismul trecutului lor gri și urât, acești oameni vă distrug copiii. Au ambiția să le transfere copiilor dumneavoastră reumatismele lor intelectuale. Cereți-le să vă pună la dispoziție un singur studiu care să demonstreze că au dreptate. Nu vor reuși.

E adevărat însă că progresul în orice domeniu necesită determinare, necesită efort de sincronizare cu realitatea și luptă perpetuă cu prejudecățile. Dar ei nu sunt capabili de acest lucru. Nu e oare mai dulce comoditatea? Nu e mai bine să lâncezim în confortul nostru de zi cu zi, în care facem azi ce am făcut și ieri, și alaltăieri, și acum 30 de ani?

P.S.  Aud că declarațiile inițiale se nuanțează și că de fapt s-ar dori doar amânarea termenului începând cu care să se predea și transdisciplinar. Sunt convins că este doar un dublu limbaj. Când ești ministru, contează faptele înaintea vorbelor. Ministrul poate ușor să mă contrazică și să afirme simplu și direct că îmbrățișează viziunea modernă a educației, bazată pe comunicarea dintre domenii și nu pe separarea dintre ele, că va cere ca programele școlare să fie elaborate cu un pronunțat conținut transdisciplinar, dar că nu poate acest lucru decât începând cu data pe care o consideră el fezabilă. La nivel de legislație e simplu: se poate proroga un termen.


joi, 14 februarie 2013

Câte școli s-au închis în România. Bilanțul miniștrilor

Astăzi vreau să demontez un alt neadevăr legat de sistemul de învățământ: apocalipsa școlilor închise. E vandabil pentru presă: când spunem școli închise ne imaginăm copii care fac zeci de kilometri pe jos, în zăpadă, viscol și ger pentru că ”nemernicul de ministru le-a închis școala”. Și acest lucru, dacă ar fi adevărat, ar fi, într-adevăr, groaznic. Subiect facil pentru presă și pentru opoziție.

Numai că realitatea este alta.


Școlile se închid (sau se deschid), prin decizia primăriei cu avizul conform al inspectoratului. Școlile nu se închid prin decizia ministrului.
Școlile se închid pentru că nu mai sunt copii, nu pentru că e nemernic primarul.

Școlile se mai închid, de multe ori, pentru că primarul a rezolvat renovarea unei școli de centru de comună. A rezolvat transportul și închide școlile cu puțini copii, dărăpănate. Și bine face.

Ipocriți sunt politicienii. Care nu spun adevărul, ci vi-l ascund. Iată adevărul:

1)      Ce înseamnă că ”se închide o școală”?

O școală (”unitate de învățământ”) este o persoană juridică care are mai multe clădiri. Astăzi sunt în România 6542 școli cu personalitate juridică. În foarte multe cazuri, mai ales în mediul rural, clădirile pot fi la distanțe semnificative unele de altele, caz în care aceastea se numesc ”structuri arondate”. Astăzi sunt în România 13918 structuri arondate școlilor cu personalitate juridică. Putem avea de exemplu ”Școala din comuna X”, care are personalitatea juridică, cu ”structura arondată din satul Y”. Copiii din satul Y sunt înscriși la ”Școala din comuna X”, dar fizic merg la clădirea din satul Y. Profesorii structurii arondate din satul Y sunt  angajați ai persoanei juridice ”Școala din comuna X”. 

Terminologia ”s-a închis o școală” denotă, prin abuz de limbaj, fie închiderea efectivă a unei clădiri (în termeni tehnici ”desființarea unei structuri arondate”) fie unirea administrativă a două școli, fără ca vreo clădire să fie fizic închisă, ceea ce în termeni tehnici se numește ”comasare administrativă”. În fapt se desființează personalitatea juridică a unei școli prin fuziune cu alta, exact cum două firme ar putea să fuzioneze.

2)      De ce se ”desființează structuri arondate” și câte astfel de clădiri s-au închis în ultimii ani?

De regulă pentru că nu mai sunt copii, iar primarul a rezolvat transportul. Dacă nu s-ar închide aceste clădiri copiii ar învăța în clădiri insalubre, cu personal didactic de obicei necalificat și probabil la simultan. Prin transportul elevilor la școala de centru de comună, copiii ajung într-o clădire renovată, nu mai învață la simultan, iar cadrele didactice sunt calificate.

Trei miniștri au inaugurat ultimii 6 ani școlari. Din 2007 s-au închis 1781 structuri arondate, adică clădiri, astfel: 

C. Adomniței (326 de clădiri închise în 2007 și 2008), 
E. Andronescu (776 de clădiri închise în 2009 și 2012)
D. Funeriu (679 de clădiri închise în 2010 și 2011).


Câți copii învățau în clădirile închise (repet, adesea vetuste)? În covârșitoarea majoritate a clădirilor închise învățau mai puțin de 15 de elevi.

Concluzie: ministrul cu cel mai mare număr de școli închise la activ este Ecaterina Andronescu, cu 776 de clădiri închise. NU CRITIC ACEST LUCRU. Școlile unde nu mai sunt elevi trebuie închise. Critic însă demagogia perfidă a celor care plâng la televizor, scriu în programe de guvernare că ”redeschid școli”, îi fac cu ou și cu oțet pe alții, iar atunci când sunt miniștri fac exact același lucru. Politicieni ai USL, nu-i mai mințiți pe părinți!

3)      De ce se ”comasează” școli?

Repet, comasarea administrativă NU înseamnă că elevii nu mai au acces într-o clădire anume.
Elevii merg în aceleași săli de clasă, au aceiași profesori, pe scurt, elevii nu simt nicio diferență. 

Se comasează școli de obicei pentru că nu se justifică să plătești doi directori, două secretare, doi contabili, doi sau patru directori adjuncți, pe scurt două rânduri de personal administrativ. 

Închiderea structurilor arondate NU aduce economii la buget pentru că statul finanțează numărul de elevi și nu numărul de clădiri. Chiar dacă se închide o structură cu 10 elevi, banii aferenți vor merge la noua lor școală deci nu sunt economii. Închizând o școală cu 10 copii și transportând acești copii la școli mai bune este crescută oportunitatea educațională a elevilor. 

Se fac economii dacă se desființează personalitatea juridică a unei școli prin comasare de minim 2 posturi de conducere.

Fiind o măsură pur administrativă de raționalizare a costurilor, de ce urlă politicienii și sindicatele când se fac comasări? 

Simplu: pentru că sunt mai puține posturi pentru clientela de partid sau de sindicat. Mai puțini directori, mai puține secretare etc. Să vedem și aici câte ”comasări” au la activ miniștrii: 

C. Adomniței (76 comasări în 2007 și 2008), 
E. Andronescu (427 de comasări în 2009 și 2012) și
D. Funeriu (1031 de comasări în 2010 și 2011). 


Un calcul foarte sumar ne spune că la 1031 de școli comasate în mandatul meu s-au economisit anual, FĂRĂ CA ELEVII SĂ FIE AFECTAȚI, minimum 85 de milioane de lei, adică dublu față de cât a costat mobilierului pentru clasa pregătitoare, și echivalentul unei creșteri de 175 de lei a salariului lunar al fiecărui învățător

Îmi asum sută la sută economia de 85 de milioane de lei pe care am realizat-o reducând funcțiile de conducere din învățământ. Am avut tăria să spun NU clientelei de partid. Cine mai are curajul să o facă?

Concluzie: încă o dată ați fost mințiți de către politicienii care plâng la televizor sau de către sindicaliștii în solda USL. Voi decideți: vreți să plătiți din taxe și impozite salariile directorilor inutili numiți politic sau preferați să plătiți manuale, rechizite sau mobilier școlar?

PS: Îi dedic această postare domnului Academician Eugen Simion. Îi fac această dedicație pentru că domnul Academician îmi reproșa în discuții personale că închid școli. Știa Dsa că Spiru Haret deschidea școli în fiecare sat. Și bine făcea pentru că pe vremea lui Spiru Haret satele nu erau depopulate. Populația satelor creștea exploziv, de la an la an. Sau poate pentru că acum 100 de ani nu erau mașini și drumuri asfaltate? Aș fi vrut să-l văd pe domnul Academician, dacă este interesat de învățământ, înfierând plagiatele politicienilor. Nu a făcut-o. S-a dat la fund.