Sarbatori fericite

Va doresc tuturor sarbatori fericite, liniste, lumina si intelepciune.

Observ ca spiritele se incing pe blog, uneori dincolo de limita decentei. Asa cum am facut-o si pina acum, voi sterge mesajele care contin cuvinte de insulta. Constat cu o oarecare mahnire incapacitatea multor comentatori de a se alinia la standardul de decenta pe care am incercat sa il exprim pe acest blog. Atacurile lor nejustificate nu ma afecteaza pe mine, care m-am obisnuit cu viata publica. Ii derajeaza pe cei dragi mie, carora le cer scuze pentru ca uneori sufera datorita expunerii mele mediatice .

Audiere şi viitor

Audierea de astăzi a fost destul de lejeră pentru că deputaţii şi senatorii din comisie au considerat că mi-am făcut datoria bine data trecută... Nu e nimic mai mult de spus decât ceea ce s-a spus în fluxul MEDIAFAX. Se pare că presa a fost şi foarte interesată de maşinile mele. Mai interesată decât sunt eu! M-a bucurat votul unor deputaţi PSD şi PNL pe care îi apreciam. Imediat după audiere am coborât la sala grupuului parlamentar unde am avut un grup de colindători de la casa de copii din Oneşti-Bacău. M-au emoţionat aceşti copii.

Trebuie să fim realişti. Anul care vine va fi foarte greu dar vă asigur că îl vom trece cu bine. Va trebui să găsim resurse într-un an de criză şi să facem reformă în acelaşi timp. Dacă la finalul mandatului meu principiile cu care intru în minister se vor fi împământenit acolo va fi un mare câştig.

Desemnare

Aşa cum se ştie astăzi am fost desemnat de premierul Emil Boc pentru funcţia de Ministru al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Se pare că marţi vor fi audierile din Parlament. E puţin probabil să mai postez până atunci. Mulţumesc celor care m-au sprijinit cât şi celor care m-au criticat. Greul acum începe cu adevărat, aşteptările în domeniile educaţiei, cercetării, sportului şi tineretului sunt enorme. Sper să reuşesc să îndeplinesc cât mai multe dintre ele.

În ceea ce priveşte bugetul, putem discuta despre acesta atunci când avem primul proiect de buget finalizat, ceea ce acum nu este cazul. Cunosc necesităţile bugetare ale educaţiei şi cercetării, cunosc şi lipsurile cu care se confruntă sportul şi domeniul tineretului. Voi lupta pentru ca aceste necesităţi să fie cât mai bine satisfăcute. Anul care vine nu este uşor, cred însă că vom reuşi să trecem cu bine. Pe de altă parte, dificultăţile economice ale unui an nu justifică stagnarea reformelor. Lipsa de performanţă a sistemului de educaţie şi de cercetare este una dintre cauzele crizei şi de aceea cred că asigurarea necesităţilor imediate este tot atât de importantă precum continuarea reformei.

PS pentru presă: în urma inadvertenţelor apărute în presă: nu sunt europarlamentar. Am fost. Nu sunt doctorand. Am fost până acum 10 ani când mi-am susţinut doctoratul.

PPS: am schimbat numele blogului, lucru care nu îmi schimbă opinia despre darwinism.

Scurt comentariu despre guvern: UPDATE

Stiu ca multi cititori ai acestui blog se asteapta sa vorbesc despre componenta guvernului, in special despre domeniul educatiei si cercetarii. Tot asa cum am spus ca voi vorbi despre legea educatiei atunci cind ea va fi promulgata (lucru care nici astazi nu s-a produs) voi discuta despre guvern atunci cind vom avea un guvern votat in parlament. Pana atunci, sa profitam de zapada de afara. E unul dintre putinele lucruri imaculate din Romania. Pacat ca e de scurta durata.

PS: Vad in presa interpretari de genul "candidatura lui Funeriu nu a fost validata de Colegil Director PDL". Fals: in Colegiul Director a intrat la vot o lista pe care numele meu nu figura. Rezultatul votului pe domeniul educatiei a fost de 34 pentru propunerea facuta la 32 impotriva.

Când au început Traian Băsescu şi PDL să preia cu adevărat iniţiativa

Scriam acum vreo două luni că Trian Băsescu, impunînd (cu ocazia demiterii lui Nica) PSD un comportament normal şi instituţional, a reuşit să facă PSD-ul Knock Out. Logica argumentaţiei spunea că PSD, fiind un partid care este obişnuit să navigheze în ape tulburi, nu va reuşi să se adapteze unui comportament transparent şi corect din punct de vedere instituţional. Punerea PSD şi a candidatului său în faţa oglinzii revelatoare a adevărului a arătat că acest partid se bazează pe trucarea adevărului, pe minciună, lipsă de transparenţă şi, ceea ce e şi mai grav, pe necunoaştere.

Mai spuneam atunci că dacă Traian Băsescu a demonstrat că poate să domine PSD, PDL avea, începând din acel moment şansa să o demonstreze. Modul în care s-a mişcat PDL în turul doi ne-a demonstrat că PDL are resursele organizatorice necesare să conducă România. PDL, aşa cum îl percep eu acum, este un bun amestec de experienţă politică, cadre noi bine integrate şi mult, foarte mult entuziasm. Stabilitatea organizatorică, de multe ori criticată de adversari, ne-a adus în această poziţie dominantă. Modul în care vom consolida organizatoric PDL şi modul în care vom reuşi să ne lărgim baza de susţinere va condiţiona evoluţia pe termen lung a PDL. Am reţinut o frază cheie pe care a spus-o Valeriu Stoica la o dezbatere: diferite partide au câştigat alegerile în ultimii 20 de ani în România dar niciun partid nu a câştigat guvernarea. Cred că PDL este acum primul partid din România care poate câştiga şi guvernarea. Cu exact aceleaşi ingrediente care ne-au dus la câştigarea alegerilor: perseverenţă, multă muncă şi nu în ultimul rând, oricât de populist ar suna, apropierea de oameni.

Când a început coaliţia pro-Geoană să piardă

Am observat, la multi oameni care au obţinut mai tot ce şi-au dorit în viaţă, o căutare a estetismului în orice gest. O justificare estetică a unor vanităţi, uneori mărunte. Nu sunt convins că un trabuc tăiat cu o foarfecă de aur e mai savuros ca unul rupt cu dinţii. Nu sunt convins că un coniac băut într-un pahar de 1000 de Euro pe un iaht plin cu invitaţi faimoşi aduce mai multe plăceri papilelor decât acelaşi coniac băut cu prietenii la pescuit de exemplu. Uneori însă, căutarea excesivă a estetismului în vanitate poate costa scump. Poate costa îndepărtarea prietenilor, îndepărtarea de micile plăceri ale vieţii de zi cu zi sau, mai grav, poate costa scufundarea iahtului.

Cred că un astfel de gest l-a costat soarta alegerilor pe Dl. Patriciu. În ziua în care Crin Antonescu a anunţat susţinerea pentru Mircea Geoană Dl. Patriciu a ieşit pe televiziuni spunând, printre altele, că are ceva personal cu Traian Băsescu. Când toată lumea se aştepta ca Dl. Patriciu să spună că îi impută lui Traian Băsescu noaptea petrecută în arest, Dl. Patriciu spune că sursa conflictului personal cu Traian Băsescu este lovitura aplicată de acesta unui... copil. Am imaginat ceea ce va urma şi am văzut în faţa ochilor un Patriciu care vrea cu orice preţ să spună naţiunii şi lui Traian Băsescu: "eu sunt cel care îţi dă ultima lovitură, mortală". În acel moment cred că a început să se schimbe dinamica votului. Pentru că cei pe care Traian Băsescu îi acuza permanent, Voiculescu, Vântu, Patriciu, începeau să aibă şi o figură. Cred că vanitatea de a arăta cine este cel care aplică ultima lovitură, evident coroborată cu evidenta nepregătire a lui Mircea Geoană, a dus la inversarea opţiunilor şi câştigarea unui nou mandat de către Traian Băsescu. Acesta este şi motivul pentru care în prima mea intervenţie publică de după alegeri, de luni 7 decembrie, am exprimat certitudinea mea că PDL îşi va gestiona victoria cu modestie, ocupându-se imediat de treburile ţării şi mai puţin cu băutul de şampanie. Pentru că noi ştim că sunt atât de multe de făcut.

Sunt un capsunar!

Tot mai multi membri PSD, inclusiv lideri precum Nastase, sunt revoltati de votul diasporei. Plevusca de partid ii tine isonul. In viziunea PSD diaspora, care habar nu are ce e in Romania, l-a facut presedinte pe Basescu, luand decizia gresita. Asadar, spun ei, pe viitor trebuie invatata minte aceasta diaspora nesimtita, iar votul ei trebuie sa aiba o greutate mai mica. Pentru Nastase ei sunt o clasa inferioara, ei sunt constructorii din Spania, femeile de serviciu din Italia, care pentru o spaga de 5 Euro se deplaseaza 100 de km pana la sectia de votare sa puna stampila pe Basescu. Ei, capsunarii, au tradat Romania lui Iliescu si s-au dus sa-si caute norocul aiurea. Nu merita dreptul la vot! Iata, astazi ma declar si eu un capsunar.

Traian Basescu a fost facut presedinte de fiecare vot care i-a fost acordat. Din Vaslui, Timisoara, Constanta, Roma sau Dabuleni. Astazi abia vedem cat de sincera a fost dorinta lui Geoana de coeziune. Din fericire aceasta dorinta nu mai conteaza acum. Acum coeziunea natiunii se poate consolida in jurul unor mari santiere, precum educatia, sanatatea, justitia, modernizarea statului. Care nu trebuie sa intirzie nicio secunda.

PS: multi din PSD au remarcat ca de mai multe ori le-am demolat argumentele politicianiste prin date reci. Au incercat sa faca ieri pe televiziuni acelasi lucru: dupa calculele lor 3000 de votanti la o sectie de vot deschisa 14 ore cu 5 cabine de vot inseama un vot la 12 secunde. Fals tovarasi.Inseamna un vot la 84 de secunde, adica un vot la 1 minut si jumatate. Mie la o sectie speciala mi-a luat 40 de secunde sa votez.

România de azi: rezultate, tensiuni şi perspective

Rezultatele alegerilor prezidenţiale sunt clare. Decepţia lui Mircea Geoană, a PSD şi a PNL este enormă. Decepţia susţinătorilor lor este cel puţin tot atât de mare. Castigarea alegerilor de catre Traian Basescu distruge hatisul de interese intre oamenii care au tinut Romania in loc foarte multi ani.

Intr-adevar, cel mai important lucru acum este coalizarea natiunii. Atat Traian Basescu cat si Mircea Geoana au propus un proiect de coeziune. Mircea Geoana a propus o coeziune in jurul a doua partide si a unui om, un fel de "deus ex machina", Klaus Johannis. Traian Basescu a propus un proiect de coeziune in jurul unui proiect: reforma statului si consolidarea democratiei. A castigat proiectul de coeziune in jurul reformei statului, iniţiat de Traian Băsescu şi susţinut de PDL. Alegerile prezidenţiale au arătat că adevărata majoritate din Romania de astazi este majoriatatea in jurul proiectului de reforma a statului, proiect asumat de PDL şi Traian Băsescu. Aceasta trebuie să fie şi majoritatea guvernamentală, obligatoriu de dreapta.

Astăzi (dar şi săptămâna trecută) au fost momente extrem de tensionate pe scena publică. Frustrarea învinşilor dublată de oboseala tuturor a dus la situaţii cel puţin ciudate. Victoria este şi o reparaţie morală pentru umilinţele fără număr pe care am fost obligaţi să le suportăm la unele televiziuni. Eu însumi am trecut astăzi prin două experienţe despre care încă mă întreb dacă au fost adevărate sau am visat în picioare. Pentru prima dată am luat în consideraţie posibilitatea de a depune plângere în justiţie împotriva unor chestiuni care nu credeam că se pot întâmpla în România.

Mulţumesc tuturor susţinătorilor. A fost un sprijin moral important. Acum, la muncă!

Rezultatul real al alegerilor prezidenţiale din România

După centralizarea tuturor secţiilor de votare din ţară cât şi a majorităţii secţiilor de votare din străinătate (mai sunt 47 de sectii din diaspora) Traian Băsescu are un avans de 60 301 de voturi. Deci Traian Băsescu a câştigat alegerile. Aud că BEC a centralizat deja 74% dintre voturi şi Traian Băsescu are un avans 50.6-49.4.

UPDATE 6:13 am: Hrebenciuc iese pe Realitatea TV şi da din colţ în colţ, nu prezintă decât pe fugă rezultate parţiale, la 80% din voturi numărate. Vorbeşte despre iregularităţi (!) şi despre o întîlnire cu PNL pentru a decide acţiuni politice ulterioare.

UPDATE 6:50 am Pentru sceptici: numărătoarea PDL a fost făcută pe baza PROCESELOR VERBALE şi nu pe baza estimărilor. Realitatea TV a început să dea rezultatele finale pe judeţe. Astfel la jud. Braşov şi jud. Cluj datele nostre sunt EXACT cele date de Realitatea TV (30 334 voturi mai multe pentru Traian Băsescu la Braşov şi 88 135 voturi în plus la Cluj). Deci nu aveţi niciun motiv de dubiu.

14 Intrebari catre Romani

Am vazut aceste intrebari pe net. Ca raspuns la intrebarea Traiti Bine? Le postez si pe blogul meu.

1) Ce maşină aveaţi în noiembrie 2004? Ce maşină aveţi în noiembrie 2009?

2) Cu ce vă duceaţi la muncă în 2004? Cu ce mergeţi la serviciu în 2009?

3) Cîte maşini străine şi-au cumpărat românii între 2004-2009? (sînt aproape sigur că de peste 10 ori mai multe decît în primii 15 ani scurşi de la revoluţie)

4) Cîte maşini străine vedeaţi în Bucureşti în 2004? Cîte acum? (Eu în 2004 făceam un sfert de oră pînă la serviciu, acum fac o oră jumătate fiindcă a crescut enorm numărul de maşini, repet, majoritatea străine)

5) Cîţi tineri dintre cunoscuţii dvs. stăteau cu chirie în 2004? Cîţi dintre ei stau acum în casa lor, luată în rate?

6) Cîte concedii v-aţi făcut în străinătate în perioada 1989-2004? Cîte concedii v-aţi făcut în străinătate în perioada 2004-2009?

7) Unde anume (Londra, Paris, Madrid, Milano) v-aţi făcut concediile între 2004-2009? Unde (Paralia Katerini, Chişinău, Velico Tîrnovo) pînă în 2004?

8) La cîte stele vă făceaţi concediile pînă în 2004? La cîte stele după 2004?

9) De cîte ori aţi vizitat ţări din Europa vestică între 1989-2004? De cîte ori după?

10) De cîte ori mîncaţi la restaurant pînă în 2004? De cîte ori mîncaţi la restaurant din 2004?

11) Cîte lucruri de firmă aveaţi în garderobă în 2004? Cîte acum?

12) Ce televizor aveaţi în 2004? Ce televizor aveţi acum?

13) Aveaţi aer condiţionat şi termopane în 2004? Acum aveţi?

14) Ce salariu – în euro – aveaţi în 2004? (atunci un euro era vreo 40.000 de lei) Ce salariu în euro aveţi acum? (Salariul mediu a crescut de cîteva ori în euro)

De ce a plecat Johannis?

Imediat ce dezbaterea a luat sfârşit Johannis a plecat, vizibil supărat. În locul lui Johannis foarte supărat aş fi şi eu. Pentru că astăzi a înţeles, şi el şi Crin Antonescu că s-au asociat cu un om slab. Foarte slab. Care alaltăieri declara despre Sorin Ovidiu Vântu că este un om malefic iar ieri mergea la el la miezul nopţii pentru că era tensionat şi dorea să se relaxeze. Care era total neinformat cu privire la chestiuni fundamentale privitor la statul pe care vrea să-l conducă. Care era şovăielnic şi slab pregătit. Cred că Klaus Johannis ar da dovadă că este un adevărat om de stat dacă ar spune franc ceea ce crede despre prestaţia lui Geoană. Pentru că un adevărat om de stat îşi serveşte naţiunea şi nu şeful.

PS: Azi am înţeles şi eu şi mulţi alţii de ce Geoană refuza dezbaterile.

Stăpânul meu de Ziua Naţională: Cristian Herbei

Cristian Herbei: un băiat sfios, foarte bun la fotbal şi alergare. Singurul care era mai rapid ca mine. Un băiat care locuia în satul Stejar, şi cu care mergeam uneori acasă după şcoală. Un băiat blând, cald şi care împărţea cu mine oul fiert pe care părinţii săi îl puneau la pachet pentru pauza mare la şcoala generală din Săvârşin. Pe scurt, primul meu coleg de bancă.

De ziua naţională am vizitat monumentul dedicat morţilor de la Revoluţie. Modul meu de a îi onora pe ei a fost să citesc, unul câte unul, numele celor morţi la Revoluţie. Am fost şocat să văd numele lui Cristian Herbei printre ele.

Ajuns în birou, am primit un SMS de la un proaspăt fost liberal care mă anunţa că el va merge la un protest în Piaţa Universităţii. Intuind încărcătura politică a acestui moment precum şi riscurile asociate cu acesta am şovăit să merg. Foarte repede însă mi-am ascultat conştiinţa şi am făcut exact ceea ce simţeam în acel moment. Era un minim de ce puteam eu face după ce am aflat că primul meu coleg de bancă a murit la Revoluţie.

Aş vrea să am talentul să pot să redau în cuvinte ceea ce am simţit când prezenţa mea acolo a fost intrepretată în fel şi chip pe televiziuni. Dacă aş avea acel talent cred că toate ecranele pe care s-ar afişa textul meu de azi ar avea o culoare unică: negrul. Mi-ar fi plăcut să fiu lăsat în pace, să mă reculeg în legea mea, în loc să fiu vânat de cameramani şi fotografi care trebuiau să găsească oameni de la PDL în piaţă.

PS: aş dori ca cei care pot să înţeleagă că această postare nu este un mesaj politic şi nici o acuză nedreaptă adusă canalelor media să nu o comenteze în subsolul acestui text. Luaţi-vă timpul unui eventual comentariu pentru a reflecta ce fel de ţară îşi doreau cei care au murit acum 20 de ani. Şi a reflecta la ceea ce am făcut sau nu pentru aceasta până acum.

PPS: surprinzător, astăzi este ziua în care am avut recordul de accesări pe blog, mai multe chiar ca atunci când am fost nominalizat ca Ministru al Educaţiei. Oare de ce?

Mistificarea mistificărilor

Am crescut 11 ani în Timişoara. De la 6 la 17 ani. M-am simţit agresat în fiinţa mea de român de trei ori în viaţă. Prima dată la mineriade. Atunci decisesem să mă pregătesc să lupt pe termen lung. A doua oară când, în Japonia fiind, mi-a sărit în ochi diferenţa dintre şansa educaţională care li se oferă copiilor din ţările avansate faţă de copiii din România. Şi am decis să încerc să schimb ceva în acest sens. A treia oară acum. Când singurul lucru care lipsea tabloului a fost prezenţa lui Ion Iliescu în balconul Operei din Timişoara.

Este cu atât mai umilitoare pentru noi scena din Timişoara cu cât ea a fost concepută în laboratoarele echipei de campanie americane a lui Mircea Geoană. Care a încercat să exploateze o triplă încărcătură emoţională: Timişoara, Ziua Naţională şi 20 de ani de la Revoluţie. Au încercat să exploateze acest lucru mizând pe faptul că dacă vor fi proteste spiritul pacificator al lui Geoană va fi astfel subliniat. Un calcul, rece, matematic corect, dar făcut de nişte suflete care nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă a fi român. Spre deosebire de cei care au făcut aceste calcule eu cred că noi avem un capital emoţional mult mai bogat. Care sper nu va lăsa cea mai mare mistificare din istoria de după 1989 să se producă.

PS: aud că cei care sunt viteji pe la Realitatea TV şi Antena 3 au ieşit prin uşa din spate a Operei. De câte ori a procedat aşa Traian Băsescu când a avut de tratat grupuri ostile?