vineri, 25 decembrie 2009

Sarbatori fericite

Va doresc tuturor sarbatori fericite, liniste, lumina si intelepciune.
Observ ca spiritele se incing pe blog, uneori dincolo de limita decentei. Asa cum am facut-o si pina acum, voi sterge mesajele care contin cuvinte de insulta. Constat cu o oarecare mahnire incapacitatea multor comentatori de a se alinia la standardul de decenta pe care am incercat sa il exprim pe acest blog. Atacurile lor nejustificate nu ma afecteaza pe mine, care m-am obisnuit cu viata publica. Ii derajeaza pe cei dragi mie, carora le cer scuze pentru ca uneori sufera datorita expunerii mele mediatice .

marți, 22 decembrie 2009

Audiere şi viitor

Audierea de astăzi a fost destul de lejeră pentru că deputaţii şi senatorii din comisie au considerat că mi-am făcut datoria bine data trecută... Nu e nimic mai mult de spus decât ceea ce s-a spus în fluxul MEDIAFAX. Se pare că presa a fost şi foarte interesată de maşinile mele. Mai interesată decât sunt eu! M-a bucurat votul unor deputaţi PSD şi PNL pe care îi apreciam. Imediat după audiere am coborât la sala grupuului parlamentar unde am avut un grup de colindători de la casa de copii din Oneşti-Bacău. M-au emoţionat aceşti copii.

Trebuie să fim realişti. Anul care vine va fi foarte greu dar vă asigur că îl vom trece cu bine. Va trebui să găsim resurse într-un an de criză şi să facem reformă în acelaşi timp. Dacă la finalul mandatului meu principiile cu care intru în minister se vor fi împământenit acolo va fi un mare câştig.

luni, 21 decembrie 2009

Desemnare

Aşa cum se ştie astăzi am fost desemnat de premierul Emil Boc pentru funcţia de Ministru al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Se pare că marţi vor fi audierile din Parlament. E puţin probabil să mai postez până atunci. Mulţumesc celor care m-au sprijinit cât şi celor care m-au criticat. Greul acum începe cu adevărat, aşteptările în domeniile educaţiei, cercetării, sportului şi tineretului sunt enorme. Sper să reuşesc să îndeplinesc cât mai multe dintre ele.

În ceea ce priveşte bugetul, putem discuta despre acesta atunci când avem primul proiect de buget finalizat, ceea ce acum nu este cazul. Cunosc necesităţile bugetare ale educaţiei şi cercetării, cunosc şi lipsurile cu care se confruntă sportul şi domeniul tineretului. Voi lupta pentru ca aceste necesităţi să fie cât mai bine satisfăcute. Anul care vine nu este uşor, cred însă că vom reuşi să trecem cu bine. Pe de altă parte, dificultăţile economice ale unui an nu justifică stagnarea reformelor. Lipsa de performanţă a sistemului de educaţie şi de cercetare este una dintre cauzele crizei şi de aceea cred că asigurarea necesităţilor imediate este tot atât de importantă precum continuarea reformei.

PS pentru presă: în urma inadvertenţelor apărute în presă: nu sunt europarlamentar. Am fost. Nu sunt doctorand. Am fost până acum 10 ani când mi-am susţinut doctoratul.

PPS: am schimbat numele blogului, lucru care nu îmi schimbă opinia despre darwinism.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Scurt comentariu despre guvern: UPDATE

Stiu ca multi cititori ai acestui blog se asteapta sa vorbesc despre componenta guvernului, in special despre domeniul educatiei si cercetarii. Tot asa cum am spus ca voi vorbi despre legea educatiei atunci cind ea va fi promulgata (lucru care nici astazi nu s-a produs) voi discuta despre guvern atunci cind vom avea un guvern votat in parlament. Pana atunci, sa profitam de zapada de afara. E unul dintre putinele lucruri imaculate din Romania. Pacat ca e de scurta durata.

PS: Vad in presa interpretari de genul "candidatura lui Funeriu nu a fost validata de Colegil Director PDL". Fals: in Colegiul Director a intrat la vot o lista pe care numele meu nu figura. Rezultatul votului pe domeniul educatiei a fost de 34 pentru propunerea facuta la 32 impotriva.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Când au început Traian Băsescu şi PDL să preia cu adevărat iniţiativa

Scriam acum vreo două luni că Trian Băsescu, impunînd (cu ocazia demiterii lui Nica) PSD un comportament normal şi instituţional, a reuşit să facă PSD-ul Knock Out. Logica argumentaţiei spunea că PSD, fiind un partid care este obişnuit să navigheze în ape tulburi, nu va reuşi să se adapteze unui comportament transparent şi corect din punct de vedere instituţional. Punerea PSD şi a candidatului său în faţa oglinzii revelatoare a adevărului a arătat că acest partid se bazează pe trucarea adevărului, pe minciună, lipsă de transparenţă şi, ceea ce e şi mai grav, pe necunoaştere.

Mai spuneam atunci că dacă Traian Băsescu a demonstrat că poate să domine PSD, PDL avea, începând din acel moment şansa să o demonstreze. Modul în care s-a mişcat PDL în turul doi ne-a demonstrat că PDL are resursele organizatorice necesare să conducă România. PDL, aşa cum îl percep eu acum, este un bun amestec de experienţă politică, cadre noi bine integrate şi mult, foarte mult entuziasm. Stabilitatea organizatorică, de multe ori criticată de adversari, ne-a adus în această poziţie dominantă. Modul în care vom consolida organizatoric PDL şi modul în care vom reuşi să ne lărgim baza de susţinere va condiţiona evoluţia pe termen lung a PDL. Am reţinut o frază cheie pe care a spus-o Valeriu Stoica la o dezbatere: diferite partide au câştigat alegerile în ultimii 20 de ani în România dar niciun partid nu a câştigat guvernarea. Cred că PDL este acum primul partid din România care poate câştiga şi guvernarea. Cu exact aceleaşi ingrediente care ne-au dus la câştigarea alegerilor: perseverenţă, multă muncă şi nu în ultimul rând, oricât de populist ar suna, apropierea de oameni.

vineri, 11 decembrie 2009

Când a început coaliţia pro-Geoană să piardă

Am observat, la multi oameni care au obţinut mai tot ce şi-au dorit în viaţă, o căutare a estetismului în orice gest. O justificare estetică a unor vanităţi, uneori mărunte. Nu sunt convins că un trabuc tăiat cu o foarfecă de aur e mai savuros ca unul rupt cu dinţii. Nu sunt convins că un coniac băut într-un pahar de 1000 de Euro pe un iaht plin cu invitaţi faimoşi aduce mai multe plăceri papilelor decât acelaşi coniac băut cu prietenii la pescuit de exemplu. Uneori însă, căutarea excesivă a estetismului în vanitate poate costa scump. Poate costa îndepărtarea prietenilor, îndepărtarea de micile plăceri ale vieţii de zi cu zi sau, mai grav, poate costa scufundarea iahtului.

Cred că un astfel de gest l-a costat soarta alegerilor pe Dl. Patriciu. În ziua în care Crin Antonescu a anunţat susţinerea pentru Mircea Geoană Dl. Patriciu a ieşit pe televiziuni spunând, printre altele, că are ceva personal cu Traian Băsescu. Când toată lumea se aştepta ca Dl. Patriciu să spună că îi impută lui Traian Băsescu noaptea petrecută în arest, Dl. Patriciu spune că sursa conflictului personal cu Traian Băsescu este lovitura aplicată de acesta unui... copil. Am imaginat ceea ce va urma şi am văzut în faţa ochilor un Patriciu care vrea cu orice preţ să spună naţiunii şi lui Traian Băsescu: "eu sunt cel care îţi dă ultima lovitură, mortală". În acel moment cred că a început să se schimbe dinamica votului. Pentru că cei pe care Traian Băsescu îi acuza permanent, Voiculescu, Vântu, Patriciu, începeau să aibă şi o figură. Cred că vanitatea de a arăta cine este cel care aplică ultima lovitură, evident coroborată cu evidenta nepregătire a lui Mircea Geoană, a dus la inversarea opţiunilor şi câştigarea unui nou mandat de către Traian Băsescu. Acesta este şi motivul pentru care în prima mea intervenţie publică de după alegeri, de luni 7 decembrie, am exprimat certitudinea mea că PDL îşi va gestiona victoria cu modestie, ocupându-se imediat de treburile ţării şi mai puţin cu băutul de şampanie. Pentru că noi ştim că sunt atât de multe de făcut.

joi, 10 decembrie 2009

Sunt un capsunar!

Tot mai multi membri PSD, inclusiv lideri precum Nastase, sunt revoltati de votul diasporei. Plevusca de partid ii tine isonul. In viziunea PSD diaspora, care habar nu are ce e in Romania, l-a facut presedinte pe Basescu, luand decizia gresita. Asadar, spun ei, pe viitor trebuie invatata minte aceasta diaspora nesimtita, iar votul ei trebuie sa aiba o greutate mai mica. Pentru Nastase ei sunt o clasa inferioara, ei sunt constructorii din Spania, femeile de serviciu din Italia, care pentru o spaga de 5 Euro se deplaseaza 100 de km pana la sectia de votare sa puna stampila pe Basescu. Ei, capsunarii, au tradat Romania lui Iliescu si s-au dus sa-si caute norocul aiurea. Nu merita dreptul la vot! Iata, astazi ma declar si eu un capsunar.

Traian Basescu a fost facut presedinte de fiecare vot care i-a fost acordat. Din Vaslui, Timisoara, Constanta, Roma sau Dabuleni. Astazi abia vedem cat de sincera a fost dorinta lui Geoana de coeziune. Din fericire aceasta dorinta nu mai conteaza acum. Acum coeziunea natiunii se poate consolida in jurul unor mari santiere, precum educatia, sanatatea, justitia, modernizarea statului. Care nu trebuie sa intirzie nicio secunda.

PS: multi din PSD au remarcat ca de mai multe ori le-am demolat argumentele politicianiste prin date reci. Au incercat sa faca ieri pe televiziuni acelasi lucru: dupa calculele lor 3000 de votanti la o sectie de vot deschisa 14 ore cu 5 cabine de vot inseama un vot la 12 secunde. Fals tovarasi.Inseamna un vot la 84 de secunde, adica un vot la 1 minut si jumatate. Mie la o sectie speciala mi-a luat 40 de secunde sa votez.

luni, 7 decembrie 2009

România de azi: rezultate, tensiuni şi perspective

Rezultatele alegerilor prezidenţiale sunt clare. Decepţia lui Mircea Geoană, a PSD şi a PNL este enormă. Decepţia susţinătorilor lor este cel puţin tot atât de mare. Castigarea alegerilor de catre Traian Basescu distruge hatisul de interese intre oamenii care au tinut Romania in loc foarte multi ani.

Intr-adevar, cel mai important lucru acum este coalizarea natiunii. Atat Traian Basescu cat si Mircea Geoana au propus un proiect de coeziune. Mircea Geoana a propus o coeziune in jurul a doua partide si a unui om, un fel de "deus ex machina", Klaus Johannis. Traian Basescu a propus un proiect de coeziune in jurul unui proiect: reforma statului si consolidarea democratiei. A castigat proiectul de coeziune in jurul reformei statului, iniţiat de Traian Băsescu şi susţinut de PDL. Alegerile prezidenţiale au arătat că adevărata majoritate din Romania de astazi este majoriatatea in jurul proiectului de reforma a statului, proiect asumat de PDL şi Traian Băsescu. Aceasta trebuie să fie şi majoritatea guvernamentală, obligatoriu de dreapta.

Astăzi (dar şi săptămâna trecută) au fost momente extrem de tensionate pe scena publică. Frustrarea învinşilor dublată de oboseala tuturor a dus la situaţii cel puţin ciudate. Victoria este şi o reparaţie morală pentru umilinţele fără număr pe care am fost obligaţi să le suportăm la unele televiziuni. Eu însumi am trecut astăzi prin două experienţe despre care încă mă întreb dacă au fost adevărate sau am visat în picioare. Pentru prima dată am luat în consideraţie posibilitatea de a depune plângere în justiţie împotriva unor chestiuni care nu credeam că se pot întâmpla în România.

Mulţumesc tuturor susţinătorilor. A fost un sprijin moral important. Acum, la muncă!

Rezultatul real al alegerilor prezidenţiale din România

După centralizarea tuturor secţiilor de votare din ţară cât şi a majorităţii secţiilor de votare din străinătate (mai sunt 47 de sectii din diaspora) Traian Băsescu are un avans de 60 301 de voturi. Deci Traian Băsescu a câştigat alegerile. Aud că BEC a centralizat deja 74% dintre voturi şi Traian Băsescu are un avans 50.6-49.4.

UPDATE 6:13 am: Hrebenciuc iese pe Realitatea TV şi da din colţ în colţ, nu prezintă decât pe fugă rezultate parţiale, la 80% din voturi numărate. Vorbeşte despre iregularităţi (!) şi despre o întîlnire cu PNL pentru a decide acţiuni politice ulterioare.

UPDATE 6:50 am Pentru sceptici: numărătoarea PDL a fost făcută pe baza PROCESELOR VERBALE şi nu pe baza estimărilor. Realitatea TV a început să dea rezultatele finale pe judeţe. Astfel la jud. Braşov şi jud. Cluj datele nostre sunt EXACT cele date de Realitatea TV (30 334 voturi mai multe pentru Traian Băsescu la Braşov şi 88 135 voturi în plus la Cluj). Deci nu aveţi niciun motiv de dubiu.

vineri, 4 decembrie 2009

14 Intrebari catre Romani

Am vazut aceste intrebari pe net. Ca raspuns la intrebarea Traiti Bine? Le postez si pe blogul meu.

1) Ce maşină aveaţi în noiembrie 2004? Ce maşină aveţi în noiembrie 2009?

2) Cu ce vă duceaţi la muncă în 2004? Cu ce mergeţi la serviciu în 2009?

3) Cîte maşini străine şi-au cumpărat românii între 2004-2009? (sînt aproape sigur că de peste 10 ori mai multe decît în primii 15 ani scurşi de la revoluţie)

4) Cîte maşini străine vedeaţi în Bucureşti în 2004? Cîte acum? (Eu în 2004 făceam un sfert de oră pînă la serviciu, acum fac o oră jumătate fiindcă a crescut enorm numărul de maşini, repet, majoritatea străine)

5) Cîţi tineri dintre cunoscuţii dvs. stăteau cu chirie în 2004? Cîţi dintre ei stau acum în casa lor, luată în rate?

6) Cîte concedii v-aţi făcut în străinătate în perioada 1989-2004? Cîte concedii v-aţi făcut în străinătate în perioada 2004-2009?

7) Unde anume (Londra, Paris, Madrid, Milano) v-aţi făcut concediile între 2004-2009? Unde (Paralia Katerini, Chişinău, Velico Tîrnovo) pînă în 2004?

8) La cîte stele vă făceaţi concediile pînă în 2004? La cîte stele după 2004?

9) De cîte ori aţi vizitat ţări din Europa vestică între 1989-2004? De cîte ori după?

10) De cîte ori mîncaţi la restaurant pînă în 2004? De cîte ori mîncaţi la restaurant din 2004?

11) Cîte lucruri de firmă aveaţi în garderobă în 2004? Cîte acum?

12) Ce televizor aveaţi în 2004? Ce televizor aveţi acum?

13) Aveaţi aer condiţionat şi termopane în 2004? Acum aveţi?

14) Ce salariu – în euro – aveaţi în 2004? (atunci un euro era vreo 40.000 de lei) Ce salariu în euro aveţi acum? (Salariul mediu a crescut de cîteva ori în euro)

De ce a plecat Johannis?

Imediat ce dezbaterea a luat sfârşit Johannis a plecat, vizibil supărat. În locul lui Johannis foarte supărat aş fi şi eu. Pentru că astăzi a înţeles, şi el şi Crin Antonescu că s-au asociat cu un om slab. Foarte slab. Care alaltăieri declara despre Sorin Ovidiu Vântu că este un om malefic iar ieri mergea la el la miezul nopţii pentru că era tensionat şi dorea să se relaxeze. Care era total neinformat cu privire la chestiuni fundamentale privitor la statul pe care vrea să-l conducă. Care era şovăielnic şi slab pregătit. Cred că Klaus Johannis ar da dovadă că este un adevărat om de stat dacă ar spune franc ceea ce crede despre prestaţia lui Geoană. Pentru că un adevărat om de stat îşi serveşte naţiunea şi nu şeful.

PS: Azi am înţeles şi eu şi mulţi alţii de ce Geoană refuza dezbaterile.

miercuri, 2 decembrie 2009

Stăpânul meu de Ziua Naţională: Cristian Herbei

Cristian Herbei: un băiat sfios, foarte bun la fotbal şi alergare. Singurul care era mai rapid ca mine. Un băiat care locuia în satul Stejar, şi cu care mergeam uneori acasă după şcoală. Un băiat blând, cald şi care împărţea cu mine oul fiert pe care părinţii săi îl puneau la pachet pentru pauza mare la şcoala generală din Săvârşin. Pe scurt, primul meu coleg de bancă.

De ziua naţională am vizitat monumentul dedicat morţilor de la Revoluţie. Modul meu de a îi onora pe ei a fost să citesc, unul câte unul, numele celor morţi la Revoluţie. Am fost şocat să văd numele lui Cristian Herbei printre ele.

Ajuns în birou, am primit un SMS de la un proaspăt fost liberal care mă anunţa că el va merge la un protest în Piaţa Universităţii. Intuind încărcătura politică a acestui moment precum şi riscurile asociate cu acesta am şovăit să merg. Foarte repede însă mi-am ascultat conştiinţa şi am făcut exact ceea ce simţeam în acel moment. Era un minim de ce puteam eu face după ce am aflat că primul meu coleg de bancă a murit la Revoluţie.

Aş vrea să am talentul să pot să redau în cuvinte ceea ce am simţit când prezenţa mea acolo a fost intrepretată în fel şi chip pe televiziuni. Dacă aş avea acel talent cred că toate ecranele pe care s-ar afişa textul meu de azi ar avea o culoare unică: negrul. Mi-ar fi plăcut să fiu lăsat în pace, să mă reculeg în legea mea, în loc să fiu vânat de cameramani şi fotografi care trebuiau să găsească oameni de la PDL în piaţă.

PS: aş dori ca cei care pot să înţeleagă că această postare nu este un mesaj politic şi nici o acuză nedreaptă adusă canalelor media să nu o comenteze în subsolul acestui text. Luaţi-vă timpul unui eventual comentariu pentru a reflecta ce fel de ţară îşi doreau cei care au murit acum 20 de ani. Şi a reflecta la ceea ce am făcut sau nu pentru aceasta până acum.

PPS: surprinzător, astăzi este ziua în care am avut recordul de accesări pe blog, mai multe chiar ca atunci când am fost nominalizat ca Ministru al Educaţiei. Oare de ce?

marți, 1 decembrie 2009

Mistificarea mistificărilor

Am crescut 11 ani în Timişoara. De la 6 la 17 ani. M-am simţit agresat în fiinţa mea de român de trei ori în viaţă. Prima dată la mineriade. Atunci decisesem să mă pregătesc să lupt pe termen lung. A doua oară când, în Japonia fiind, mi-a sărit în ochi diferenţa dintre şansa educaţională care li se oferă copiilor din ţările avansate faţă de copiii din România. Şi am decis să încerc să schimb ceva în acest sens. A treia oară acum. Când singurul lucru care lipsea tabloului a fost prezenţa lui Ion Iliescu în balconul Operei din Timişoara.

Este cu atât mai umilitoare pentru noi scena din Timişoara cu cât ea a fost concepută în laboratoarele echipei de campanie americane a lui Mircea Geoană. Care a încercat să exploateze o triplă încărcătură emoţională: Timişoara, Ziua Naţională şi 20 de ani de la Revoluţie. Au încercat să exploateze acest lucru mizând pe faptul că dacă vor fi proteste spiritul pacificator al lui Geoană va fi astfel subliniat. Un calcul, rece, matematic corect, dar făcut de nişte suflete care nu au înţeles nimic din ceea ce înseamnă a fi român. Spre deosebire de cei care au făcut aceste calcule eu cred că noi avem un capital emoţional mult mai bogat. Care sper nu va lăsa cea mai mare mistificare din istoria de după 1989 să se producă.

PS: aud că cei care sunt viteji pe la Realitatea TV şi Antena 3 au ieşit prin uşa din spate a Operei. De câte ori a procedat aşa Traian Băsescu când a avut de tratat grupuri ostile?

luni, 30 noiembrie 2009

Informaţia cea mai importantă despre Johannis

Klaus Johannis a declarat astăzi că va solicita PSD şi PNL prelungirea perioadei legale în care să aleagă între funcţia de primar şi cea de premier. Nu aceasta este cea mai importantă informaţie. Ci aceea că Realitatea şi Antenele nu au dat ştirea, ceea ce mă face să fiu sigur că au embargo pe această ştire, cel puţin până acum.

Semnificaţia este clară pentru toată lumea. Avem de-a face aşadar cu următoarea construcţie:
  • se ia una bucată om controlabil cu sete de putere (Mircea Geoană)
  • se ia una bucată pseudo-rebel (Crin Antonescu)
  • se adaugă una bucată neamţ credibil
  • se demonizează omul de bătut timp de minim 6 luni pe toate canalele media la dispoziţie
  • se amestecă omul controlabil cu pseudo-rebelul şi cu neamţul într-o poză.
Speranţa celor care au pus la cale această construcţie este că în timpul care a mai rămas până la alegeri Românii să nu înţeleagă acest lucru. Deci echipa lui Geoană îi ia pe Români de proşti în această chestiune.

Observ din interior tot ceea ce se întâmplă acum. Nu am fost niciodată mai puternic convins de faptul că PSD trebuie învins cu orice preţ. Paradoxal, înfrângerea PSD este garanţia faptului că PNL va avea viaţă lungă. Aş mai observa un lucru: Mircea Geoană este total dependent de Johannis în acest moment. A bon entendeur salut!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Adevărul despre film

Singurul adevăr cu care toată lumea este de acord în ceea ce priveşte filmuleţul care intoxică viaţa publică în aceste zile conţine următoarele elemente:
  • un copil de 10 ani a interacţionat cu Traian Băsescu în 2004. Interacţia respectivă nu l-a speriat, nu i-a provocat teamă, el afirmînd chiar că ar vota cu Traian Băsescu dacă ar avea vârsta.
  • În 2009, acelaşi copil, de 15 ani acum, a interacţionat cu trusturile Realitatea, Antena şi ziarul Gardianul. Acum este traumatizat.
Trăgînd linie, fiecare ajunge la concluzia sa.

vineri, 27 noiembrie 2009

Mincinoşi şi falsificatori

Cred că lucrurile sunt simple:
  • PSD prin toate declaraţiile din presă dar, mai grav, prin toate demersurile făcute la Bruxelles a minat la propriu eforturile preşedintelui pentru obţinerea portofoliului agriculturii.
  • Mircea Geoană şi toţi cei din jurul său au spus că preşedintele nu are nici o trecere în cercurile occidentale.
  • Traian Băsescu nu a făcut practic nici o declaraţie publică pe acest subiect, făcând în schimb exact ceea ce trebuie să facă: a negociat extraordinar de bine, şi a fost unicul negociator pe această temă.
  • Dacian Cioloş a făcut la fel: s-a comportat exemplar şi acest lucru reiese din declaraţia lui Barroso.
Traian Băsescu a dus la capăt acest dosar împotriva multor ţări care şi-ar fi dorit acest portofoliu, dar, mai ales, împotriva unei extraordinare opoziţii interne din partea PSD. Din informaţiile mele, pentru a avea şanse să îşi păstreze portofoliul, nici Ludovic Orban şi nici PNL nu au susţinut acest demers.

Concluzie: în cele două dosare pe care le cunosc bine, educaţia şi afacerile europene, Traian Băsescu a acţionat exact cum trebuie să acţioneze un preşedinte. Şi România a avut de câştigat. PSD în schimb a lucrat împotriva intereselor naţionale. Concluziile le trageţi fiecare. Şi am presimţirea că atunci când adevărata poveste a filmului incriminat zilele astea va ieşi la suprafaţă concluziile cititorilor mei vor fi identice cu ale mele. Încet încet minciunile PSD ies la suprafa. Frica lor este că după alegeri aceste minciuni voi ieşi repede la suprafaţă.
PS: iată ce spune despre această chestiune Preşedintele Comisiei de Afaceri Europene din Parlamentul German:

Aceasta nominalizare este atat un succes personal al lui Dacian Ciolos cat si al presedintelui Romaniei Traian Basescu. Acest succes arata greutatea mare pe care presedintele Romaniei o are la Bruxelles.

PS: de când am deschis acest blog am făcut trei predicţii care s-au adeverit în timp util: ieşirea PSD de la guvernare, desemnarea lui Lucian Croitoru şi câştigarea portofoliului agriculturii pentru România. Acum o fac pe a patra în ceea ce priveşte manipularea cu filmul incriminat.

vineri, 20 noiembrie 2009

Manipularea predictibilă a PSD

Exact aşa cum am spus-o anterior, imediat după desemnarea Înaltului Reprezentant pentru Politică Externa, PSD prin vocea lui Năstase l-au acuzat pe Traian Băsescu pentru faptul că nu l-a sprijinit pe Severin pentru acest post. Severin nu a avut niciodată nici cea mai mică şansă pentru acest post pentru că nu a fost niciodată susţinut de liderii socialişti din Uniunea Europeană. Liderii PSD ştiau foarte bine acest lucru pentru că negocierea s-a dus la nivelul premierilor socialişti din Consiliul European, a căror unică propunere a fost Ashton. Traian Băsescu a procedat exact aşa cum trebuia, în aceast dosar al Comisarului European şi cred că în final mulţi vor fi surprinşi de eficacitatea demersului său.

Regret că Adrian Severin şi PSD s-au pretat la acest joc ieftin prin care au încercat să-i impresioneze pe cei care nu cunosc realitatea. E păcat că presa a preluat pe nemestecate informaţii false. E păcat că un politician cu experienţă, care ar trebui să fie un model, dă un astfel de exemplu celor mai tineri. Recunosc, mi-ar fi făcut plăcere să mă înşel atunci când am spus că Severin nu are nicio şansă. Ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Adrian Severin este caracteristic unui tip de politicieni de la noi care sunt un soi de mit neacoperit de realitate. Ca el mai sunt mulţi şi cred că de aici se trage şi relativa lipsă de modele politice din România.

joi, 19 noiembrie 2009

Europa, Francois Fillon, Jean-Claude Juncker şi România

La congresul Partidului Popular European de la Varşovia din acest an m-au impresionat două discursuri. Cel al lui Francois Fillon (premierul Franţei) şi cel al lui Jean-Claude Juncker (premierul Luxemburgului). Ambele discursuri au avut doza ideală de anvergură, idei noi, generozitate şi realism. Un plus de anvergură pentru Juncker şi un plus de precizie pentru Fillon. Am avut impresia atunci că ambele discursuri sunt mai mult decât circumstanţiale şi că de fapt ele reprezintă "une profession de foi". Fillon mi-a părut că se pregăteşte ca o alternativă la Barroso iar Juncker se poziţiona clar pentru postul de "Preşedinte UE". Admiraţia mea pentru Juncker mă face să sper că el va avea un rol proeminent în noua arhitectură UE. Aştept cu nerăbdare şi numirea "Ministrului de Externe" al UE, cărţile fiind în acest moment foarte amestecate.

Europa are nevoie de figuri noi care inspiră cetăţenii Uniunii şi nu de figuri expirate care caută sinecuri politice. Intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona este un bun moment pentru a începe o politică europeană alta decât cea a elefanţilor. Numirile esenţiale care vor avea loc probabil astăzi vor da un semnal puternic în ceea ce priveşte direcţia UE pe o bună perioadă de timp. Din punctul meu de vedere ar fi un mare păcat dacă s-ar ajunge ca cei numiţi să reprezinte "cel mai mic numitor comun". Ar fi un extraordinar semn de slăbiciune pentru UE. România are o carte importantă de jucat astăzi, nu doar prin propunerile pentru comisar cât şi prin atitudine.

PS: Un articol într-o directie similara din Spiegel Online.

marți, 17 noiembrie 2009

Interesul naţional

Atunci când comentatori politici sau oameni politici care nu sunt direct implicaţi în procesul desemnării Comisarului European din partea României se exprimă pe acest subiect, valoarea părerilor lor este în fapt valoarea unui comentariu mai mult sau mai puţin informat (în funcţie de cine emite comentariul). Aşa este şi cazul comentariului meu despre zvonul lansat de Adrian Severin privind posibila sa nominalizare ca "Ministru de Externe al UE". Am afirmat că Severin are exact zero şanse. Dacă ar fi avut o şansă oricât de mică sunt convins că ar fi avut toată susţinerea din partea României. Dar el a greşit pentru că demersurile pentru a deveni Comisar European trebuie să înceapă în România, într-un proces de coerenţă naţională. Nu pe holurile Parlamentului European.

Se pare că servirea interesului individual înaintea interesului naţional a devenit prima caracteristică a eurodeputaţilor PSD, probabil la ordinul lui Geoană. Am citit cu stupefacţie ieri un comunicat al Dacianei Sârbu, a cărei activitate şi atitudine precedentă ca europarlamentar am apreciat-o întotdeauna ca încercând să servească interesul naţional. Daciana Sârbu a declarat că "Nu mai avem nicio şansă [pentru agricultură] [...] putem primi comisia de pescuit - pentru că avem Marea Neagră".

Prin această afirmaţie se urmăreşte decredibilizarea demersurilor României în privinţa obţinerii agriculturii pentru Dacian Cioloş. Dacian Cioloş, fiind oficial desemnat, ar trebui în aceste zile susţinut nu doar de eurodeputaţii PDL ci de toţi eurodeputaţii din România. Şi de toţi cei care au o oarecare influenţă în capitalele din UE. Sper ca declaraţia Dacianei, vădit electorală, este doar pentru uz intern şi că la Bruxelles negociază intens cu cei 11 socialişti din comisia pentru agricultură o susţinere pentru Cioloş.

România are o şansă reală pentru agricultură prin Dacian Cioloş. Portofoliile nu au fost încă distribuite, Oettinger de exemplu (comisarul desemnat al Germaniei !) este zilele acestea la Bruxelles pentru a-şi face lobby pentru un portofoliu economic greu (energie). Nimeni nu poate garanta niciunei ţări un anume portofoliu în acest moment. Chiar şi portofoliul externelor se discută (d'Alema ar putea să piardă postul), e acum posibil ca Austria să-l obţină prin Gusenbauer, fostul cancelar chiar dacă cel desemnat oficial acum din partea Austriei este fostul ministru al cercetării, Hahn. De aceea toate energiile trebuie să fie acum canalizate către obţinerea agriculturii. Iar cel care reprezintă România în această negociere, Preşedintele, trebuie susţinut pe acest front indiferent de interesul electoral sau individual al unora.

vineri, 13 noiembrie 2009

Geoană nu poate organiza o dezbatere şi vrea să organizeze o ţară

Mesajul lui Mircea Geoană în această campanie este bazat pe ideea de a reuşi împreună să organizăm România. Remarc astăzi că Mircea Geoană nu este capabil nici să unească, nici să organizeze. Iată de ce:
  • Mircea Geoană îl desconsideră pe aliatul său întru dărâmarea guvernelor, Crin Antonescu, invitându-l în repetate rânduri doar pe Traian Băsescu la dezbateri;
  • când Preşedintele României acceptă invitându-l cu aceeaşi ocazie şi pe Preşedintele PNL Crin Antonescu, Mircea Geoană începe dansul ezitărilor prin secretarul general al PSD Liviu Dragnea (adică omul cu organizarea!).

Concluzia: doi candidaţi gata să dezbată cele mai importante teme (educaţia şi economia) şi un candidat în concediu. QED.

joi, 12 noiembrie 2009

Un lucru care mie imi da speranta

Cristian Tudor Popescu si Adrian Ursu si-au recunoscut ieri in direct la Realitatea TV eroarea in ceea ce priveste interpretarea gresita a unui interviu dat de Traian Basescu in 2004. Aici clipul video. Cred ca acest fapt merita subliniat mai ales in contextul foarte tensionat al acestei campanii. Asadar putem spera ca decenta sa se instaleze in spatiul public.

miercuri, 11 noiembrie 2009

UPDATE: O mistificare careia i-a cazut prada si Cristian Tudor Popescu

In urma postarii de mai jos Domnul Cristian Tudor Popescu a avut o reactie care pe mine m-a bucurat. Errare humanum est.
In această perioadă zgomotul campaniei este asurzitor. Înţeleg că o anumită zonă a presei atacă fără legătură cu realitatea. Dar nu pot să înţeleg faptul că repere ale presei din România emit judecăţi bazate pe fapte care nu s-au întâmplat. Un astfel de exemplu este editorialul de azi scris de Cristian Tudor Popescu, care nu poate fi acuzat de neseriozitate. Iată ce spune CTP:

"Mai întâi mesajul: "Zic unii şi alţii că n-am făcut nimic în politica externă a României. Uite că am făcut. Votaţi-mă pentru că am mărit ţara". Fenomenal, ca de obicei, este sângele rece cu care dl. Băsescu îşi adjudecă rezultatul unui demers politico-juridic pe care în 2004 nu dădea doi bani. Credeţi că România va pierde acest proces? "Categoric, da", îi răspundea atunci reporterului BBC dl. Băsescu, arătând că drepturile Ucrainei asupra zonei respective sunt de necontestat."

Altfel spus CTP afirmă că Traian Băsescu nu credea în victoria noastră la Haga în procesul referitor la platoul continental. O minimă documentare ar fi arătat că de fapt Traian Băsescu se referea la problema Bâstroe şi nicidecum la platoul continental. Aici se află stenograma emisiunii. Nu pot să îl bănuiesc pe CTP de rea-credinţă. Cred mai degrabă că a preluat o ştire gen Antena 3 şi a inclus-o într-un editorial.

Îl invit pe această cale pe Dl. Cristian Tudor Popescu să judece el însuşi dacă, date fiind circumstanţele, se impune o corecţie textului său. Eu cred că da.

Iată pasajul:

Traian BĂSESCU: Vedeţi că şi dumneavoastră sunteţi în confuzie? Ministrul de externe al României nu ştia ce este cu Bâstroe. Bâstroe este un canal interior al Ucrainei, acolo nu trimiţi nici fregate, nici avioane de vânătoare să tragă. Bâstroe este un canal cu care România nu are nici o treabă, este echivalentul, dacă vreţi, al canalului Dunăre-Mare Neagră, este apă interioară, România nu se poate implica pe Bâstroe, dar imaginile pe care le vedeaţi dumneavoastră la televizor erau imagini de pe braţul Chilia, din apa de frontieră româno-ucraineană. În mod categoric aici lucrurile trebuiau abordate altfel decât le-a abordat domnul Geoană şi vă pot spune că eu le-am abordat ca ministru al transporturilor. Dacă ar fi sunat la Miron Mitrea şi Miron Mitrea ar suna la Departamentul Transporturilor Navale, Direcţia Dunăre, de acolo primea un material foarte documentat, care îi arăta ce este de făcut. În primul rând, noi trebuie să negociem cu Ucraina un drept legitim al unui stat de a avea acces pe Dunăre. Deci, Ucraina are un drept legitim şi am mai văzut susţineri "BĂSESCU este pro ucrainean". Aici discutăm de faptul că noi o să pierdem la Haga. Dacă vom merge cu un proces la Haga.

Realizator: Credeţi că vom pierde la Haga?

Traian BĂSESCU: Categoric da.

Realizator: Credeţi că autorităţile României apelau la Haga dacă nu aveau anumite certitudini?

Traian BĂSESCU: Nu, dar s-au dus la Haga pentru platoul continental şi nu pentru Chilia. Iar s-a introdus o confuzie şi pentru Insula Şerpilor care trebuie tranşate acolo. Este clar, interesele economice pe platoul continental sunt cu mult prea mari, dar, la Chilia, aici avem o altă problemă de bună vecinătate. Ucraina spune, pe bună dreptate, cum am spune şi noi, dacă am fi în locul lor, vreau acces la porturile mele Reni şi Ismail, pe braţul Chilia, care este frontieră comună. Jumătate din braţul Chilia este al ucrainenilor, jumătate este al nostru. De la axul albiei, nu de la firul apei.

luni, 9 noiembrie 2009

UPDATE: Cum saboteaza Geoană România şi în chestiunea Comisarului European (III)

Obişnuiţi cu negocierile din interiorul partidelor lor, mulţi dintre cei care cred că au o şansă pentru postul de Comisar European intră în "negocieri parlalele", de obicei prin contactele lor mai mult sau mai puţin consolidate şi serioase de la Bruxelles sau alte capitale din Uniune. Algoritmul este uşor de imaginat: "domnule X, te rog dă un semnal în România că eu aş fi un bun Comisar din partea României". De cele mai multe ori semnalele sunt date în presă. Jurnalistul Y, fericit că ajunge să vorbească tocmai cu domnul X de la Bruxelles, ia de bune afirmaţiile politicianului X. Şi se lansează o zvonistică.

Aceste atitudini trebuie condamnate cu cea mai mare fermitate. Pentru că orice negociere paralelă bruiază mesajul coerent dat de preşedinte şi, ca atare, de diplomaţii din ţările UE. De aceea jocul lui Geoană, prin Severin este, nici mai mult nici mai puţin decât o desconsiderare a interesului naţional în Europa pentru o miză politică internă. Iată de ce este aşa:


Nominalizarea lui Adrian Severin pentru postul de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă are şanse zero de reuşită. Geoană, în pofida faptului că ştie exact acest lucru, afirma ca Adrian Severin are sanse reale pt obtinerea postului de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa a Uniunii Europene si solicita presedintelui Romaniei sa faca demersurile necesare. Astfel pregateste terenul pentru a ii reprosa presedintelui ca nu a obtinut acest job si a negociat conform interesului sau!

De ce nu are Severin nicio sansa?

  • Nu are caliblrul concurentilor sai: David Miliband este un foarte bun ministru al Afacerilor Externe al Marii Britanii, Massimo D'Alema a fost prim-ministru al Italiei. Severin a fost acum 10 ani timp de un an de zile ministrul Afacerilor Externe al Romaniei si a fost nevoit sa se retraga lasand inurma mai multe intrebari decat raspunsuri;
  • pozitiile sale sunt mai aproape de Moscova decat de Bruxelles (vezi exemplul flagrant în chestiunea Moldova);
  • cel mai puternic argument: Adrian Severin a criticat nepermis de indecent Comisia Europeana (presedintele Barroso, comisarii Olli Rehn, Franco Frattini si Jacques Barrot, purtatorul de cuvant Mark Gray) legat de Mecanismul de Cooperare si Verificare in domeniul justitiei. Romania si-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeana angajamente pe care inca nu le-a indeplinit. Iar Adrian Severin in loc sa incerce sa indrepte neajunsurile noastre, a preferat sa critice executivul european protejind oamenii politici corupti din Romania;
  • Presedintele Barroso nu va accepta ca un purtator de cuvant al lui Adrian Nastase sa devina membru al Comisiei Europene;
În concluzie, Mircea Geoană face exact ceea de ce România nu are nevoie în această dificilă negociere, punând interesul său electoral în faţa interesului naţional. Asta se numeşte iresponsabilitate dar pare să fie o caracteristică a lui Geoană, vezi cazul "discuţiei" cu NASA...
PS: recent David Miliband a refuzat postul de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa, D'Alema e noul favorit. Iata ce spune presa internationala aici si aici.

vineri, 6 noiembrie 2009

Stenograma audierilor din Parlament

Aici găsiţi stenograma audierii din comisia de la Parlament, le-am primit ieri. Desigur, sunt tot felul de mici greşeli de culegere, unele chiar hilare. Pe fond însă lucrurlile sunt cât de cât corecte.

miercuri, 4 noiembrie 2009

PS la Video: Audierea din Parlamentul Romaniei

Astăzi am avut parte de o experienţă extraordinară. Pe scurt, aş spune că niciodată în viaţa mea nu am primit atâtea laude în decurs de 3 ore 45 cât a durat audierea. Am avut parte de 51 de întrebări (cel puţin aşa a anunţat preşedintele comisiei), aici găsiţi înregistrarea video, cred că merită văzută. Un număr semnificativ de parlamentari PNL şi PSD au venit să se scuze că trebuie să voteze împotrivă. "Aşa e politica" mi-au spus ei. Răspunsul meu a fost că politica este exact aşa cum o fac ei şi că eu pot, desigur, să-i scuz fără să clipesc. Dar nu iertarea mea e importantă, ci părerea lor despre ei înşişi. Am avut şi o mare satisfacţie: Dl Ţopescu (PNL) s-a abţinut de la vot. Rezultatul votului a avut darul să mă motiveze şi mai mult. Sunt convins că victoria e mai aproape decât credem.

PS: Astazi Doamna Saftoiu mi-a explicat de ce nu m-a votat in comisia de educatie: pentru ca "mi-am permis aroganta de a descrie in CV-ul oficial prezentat camerei deputatilor cele doua posturi pe care le-am refuzat" (la Max Planck si la AC Immune). Brilliant!

miercuri, 28 octombrie 2009

Interviu Hotnews

AICI puteti vizualiza interviul cu Dan Tapalaga de la Hotnews. In cadrul discutiei online este imposibil sa raspunzi tuturor intrebarilor, le voi raspunde pe blog dupa audiere. Si un articol scris de Dl. Stireanu .

marți, 27 octombrie 2009

Maine la ora 11 pe Hotnews si audiere

Am fost invitat la un interviu online la Hotnews maine la ora 11. Intrebarile sunt puse online pe situl hotnews.ro iar eu le voi raspunde din redactia Hotnews. O experienta interesanta.

Am mai fost in data de 26 (ieri) la o emisiune la Antena 3 cu Dana Grecu (puteti vizualiza AICI, de la minutul 55 incolo).

Audierea de la Parlamentul Romaniei va avea loc joi la ora 10 dimineata, de catre comisiile reunite de la Senat si de la Camera. Distributia pe partide a mandatelor din suma acestor doua comisii este:

Minoritati: 2
UDMR: 4
PNL: 7
PSD: 14
PDL: 15

Total: 42

duminică, 25 octombrie 2009

Despre proceduri

Regret că nu sunt în măsură să ţin ritmul unei postări pe zi, aşa cum am facut-o de la deschiderea acestui blog. Sunt foarte multe lucruri de povestit din această nouă experienţă, o voi face într-un moment în care voi avea tihna şi timpul să şi reflectez mai profund asupra lor. Poate cea mai interesantă experienţă este navigarea permanentă între două realităţi oarecum contradictorii: pe de-o parte se întâmplă să fiu oprit pe stradă şi să mi se spună "în oameni ca dumneavoastră ne e speranţa" sau să fiu lăudat mult mai mult decât o merit iar peste câteva minute să fiu atacat cu nişte subiecte despre care niciodată nu m-aş fi aşteptat să fie subiecte de atac.

Luni Parlamentul României va decide ziua audierilor fiecărui ministru desemnat precum şi data votului de învestitură din plen. Practic tot timpul meu este acum ocupat de pregătirea audierilor din comisia de specialitate din Parlament. Având în vedere tensiunea politică sunt convins că nu va fi un lucru uşor.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Pentru presa

În urma nominalizării mele de către Premierul desemnat, Dl. Lucian Croitoru, pentru funcţia de Ministru în domeniul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au aparut o serie de mici inadvertenţe în media. Aici gasiti singurul meu CV oficial. Aici gasiti o fotografie oficiala. Vă mulţumesc.

vineri, 23 octombrie 2009

Interviu Evenimentul Zilei despre educatie



http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871372/Un-muncitor-pe-cel-mai-important-santier-al-Romaniei-Educatia/

Un baiat destept care s-a încăpăţânat să îşi facă loc în politica dominată de "băieţii deştepţi". Cam acesta este Daniel Funeriu, reputat cercetător în domeniul chimiei, care în ultima vreme a lăsat pe planul doi ştiinţa pentru ... politică.

Mai întâi a fost europarlamentar, dar apoi, din motive greu de înţeles, nu a mai încăput pe prima parte a listelor. Acum, este vicepreşedinte al comisiei prezidenţiale pentru Educaţie şi unul dintre oamenii care au pus la punct ceea ce se vrea a fi "schimbarea foii" în învăţământul românesc.

În 1988, pe când avea doar 17 ani, a plecat de unul singur din România. Lipsa de perspective l-a făcut pe un elev de liceu, olimpic internaţional la chimie, să fugă pe şest în Franţa, la Strasbourg, şi să rămână acolo. Cariera sa a progresat fulminant, iar, la numai 19 ani, a început să lucreze în laboratorul savantului Jean Marie Lehn, laureat Nobel în 1987.

Peste câţiva ani, Lehn avea să îi fie coordonator la doctoratul susţinut la Universitate Louis Pasteur, din Franţa. Terminarea doctoratului a însemnat şi transformarea "copilului necăjit din Săvârşin" - după cum chiar el se descrie - într-un om care juca la masa celor importanţi. După doctorat, a plecat din Franţa, pentru a înţelege visul american. A făcut cercetare în California, timp de trei ani, de unde a fost recrutat de un institut japonez. A plecat la celălalt pol al dezvoltării ştiinţifice, Japonia, unde au urmat alţi cinci ani de cercetare.

Călătoria sa era însă departe de a se încheia. După experienţa niponă, a ales să scrie o aplicaţie la unul dintre cele mai prestigioase granturi de cercetare oferit de Uniunea Europeană, Marie Curie Excellence, în valoare de 2 milioane de Euro. L-a câştigat în 2006 şi s-a întors în Europa, la Universitatea Tehnică din Munchen, unde şi-a fondat o echipă de cercetare.

Chimistul din politică

În 2003, s-a hotărât să revină în ţara pe care o părăsise de lungă vreme. Pe când era la metroul din Osaka, Funeriu a văzut o scenă banală: "mulţi copii japonezi, foarte bine îngirijiţi şi fericiţi şi cu un viitor asigurat de un stat care are grijă de cetăţenii săi".

Atunci şi-a adus aminte de comuna arădeană unde a copilărit, Săvârşin, şi de un alt episod, opus celui din oraşul nipon. I-au venit în minte trenurile cu turişti străini, pe lângă care el şi alţi copii fugeau, cu speranţa că le vor fi aruncate câteva dulciuri. A simţit acest lucru ca pe o umilinţă a trecutului care trebuie reparată, iar lipsa preocupării statului pentru aceşti copii l-a făcut pe Funeriu să revină în ţară. În acel an, a reluat contactele cu România, mai întâi la nivel universitar. "În scurt timp am realizat că, pentru a schimba ceva realmente, era nevoie să intru în politică; şi au mai fost doi chimişti în politică: Margaret Thatcher şi Elena Ceauşescu...", spune Funeriu într-un interviu pentru evz.ro.

Noua Educaţie, pentru resuscitarea unui sistem defect

Lăsându-l deoparte pe omul de ştiinţă Funeriu, am discutat cu vicepreşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Educaţiei şi Cercetare despre soarta sistemului educaţional din România şi soluţiile pentru un viitor mai bun.

"Există un diagnostic foarte precis al sistemul de învăţământ din România, care îl plasează pe patru coordonate. Este ineficient, inechitabil, nerelevant şi, în consecinţă, de slabă calitate", precizează Funeriu. El spune că ineficienţa este susţinută de evaluările internaţionale de la testele relevante (abilităţi de lectură, calcul numeric etc), care poziţionează elevii români în coada ierarhiei europene.

Educaţia - soluţia problemei romilor

Funeriu consideră că, în România, sunt două forme ale inechităţii în educaţie. Prima vizează accesul greoi la educaţia de calitate a elevilor de la ţară, faţă de condiţiile oferite celor din mediul urban.

"În plus, este o inechitate faţă de problema etnică. Avem o problemă cu romii, iar dacă există cineva care îşi imagineză că rezolvarea problemei rromilor este altundeva decât în educaţie, se înşală", spune fostul europarlamentar. Acesta consideră că se recomandă ca o comunitate "încă mobilă, migrantă şi cu valori diferite de ale noastre", cum este cea rromă, să fie educată altfel decât una stabilă.

Abandonul prematur şi lipsa educaţiei permanente

Statisticile arată că absolvenţii de astăzi îşi schimbă cu o mai mare frecvenţă câmpulprofesional
faţă de domeniul în care s-au format. "Dacă această schimbare a activităţii nu corespunde cu o pregătire adecvată pe tot parcursul vieţii, atunci avem o mare problemă", consideră Funeriu, care vede
drept soluţie încurajarea educaţiei permanente în România.

"Agenda Lisabona cere ca 12% dintre europeni să fie implicaţi în programe de educaţie permanentă. Deocamdată, media europeană este de 11%, iar România are doar 2%", afirmă vicepreşedintele Comisiei. El identifică drept o altă mare problemă procentul ridicat al celor care părăsesc prematur sistemul de învăţământ din România. În timp ce ţinta UE este de maximum 10%, datele arată că 24% dintre români au părăsit prematur sistemul educaţional.

INTERVIU

Şcoala capătă autonomie

Evz.ro: Consideraţi că pactul pentru educaţie este un succes?
Daniel Funeriu: Absolut, da. Totuşi, din punctul meu de vedere însemnătatea documentului a fost prea puţin explicată. În istoria României de după 1989, doar două documente au fost asumate de toate partidele: cel de la Snagov din 1995, relativ la aderarea la UE, şi pactul pentru educaţie. Mi-aş fi dorit ca acesta din urmă să fie semnalul de început al unei responsabilizări politice în sensul de "hai să ne strângem cu toţii în jurul unui proiect major: educaţia". După semnarea pactului naţional pentru educaţie a fost elaborată de Comisia Prezidenţială o strategie naţională pentru educaţie, după consultarea minuţioasă a semnatarilor pactului. Sindicatele, partidele, ONG-urile au transmis opţiunile lor de reformă. În urma centralizării documentelor, a apărut strategia naţionala pentru educaţie, semnată de sindicate, pe baza căreia s-au făcut propunerile de soluţii legislative ale comisiei. Mai departe, majoritatea propunerilor comisiei au fost incluse în noua legislaţie a sistemului de educaţie. Insist, pentru că într-o ţară ca a noastră în care multe lucruri se fac improvizat, este important să stabilim care a fost demersul acestei comisii, pentru că legile nu se fac din pix, ci în urma unui diagnostic şi a unor strategii. Nu la presiunea unui sindicat sau a unui grup de interese. Propunerile comisiei stabilesc parcursul educaţional al unui cetăţean român “de la 0 la 99 de ani”. A fost pus la punct un sistem cap - coadă, care prevede soluţii şi metode de educaţie timpurie, preuniversitară, universitară, permanentă ... absolut tot.

Care sunt soluţiile educaţionale pe care le propuneţi, ca reprezentant al Comisiei?

În primul rând, avem două schimbări majore în sistemul preuniversitar. Una vizează modul de organizare a şcolilor şi cealaltă stabileşte ce şi cum învaţă copiii şi cum sunt ei evaluaţi. La primul punct, principala opţiune este aducerea deciziei cât mai aproape de şcoală prin acordarea de drept decizional şcolii.

Cum?
Fiecare şcoală va avea un consiliu de administraţie format din o treime părinţi, o treime profesori şi o treime reprezentanţi ai comunităţii locale (consilii, primării etc). Acest consiliu de administraţie va selecta directorul. În sistemul actual, părintii au un singur reprezentant în viaţa şcolii, comunitatea locală este de asemenea subreprezentată. Altfel spus, nici unii, nici alţii nu au putere. Un efect vizat al acestei măsuri este depolitizarea şcolii. Funcţia de director nu va fi răsplata faţă de apartenenţa la un partid, pentru că un director de şcoală nu trebuie să se mai afle într-un conflict de loialitate, între partide şi elevi. Singura loialitate pe care trebuie să o aibă un director este faţă de comunitatea pe care o serveşte.

Altfel spus, şcoala va beneficia de un soi de autonomie?
Da. Pledăm pentru descentralizare. Multe decizii trebuie să fie luate la nivel de şcoală, prin consultarea părinţilor, nu la nivel naţional. Se va schimba şi modul în care va fi finanţată şcoala. Legea a fost astfel concepută încât să scurtăm drumul banului, de la finanţator la beneficiar şi să micşorăm birocraţia. Ceea ce am propus ţine seama de nevoia de a avea un sistem administrativ performant, deoarece pomparea de bani într-un sistem nefuncţional nu duce decât la consolidarea centrilor defecţi din acest sistem.

Evaluarea prin notă, o ghilotină pentru elev


Care sunt schimbările esenţiale din programa şcolară?
La ora actuală, există o inflaţie de materii şi materie, iar programa şcolară nu este făcută având în vedere interesul exclusiv al elevului, ci a celor care fac programa. Astfel, programa urmăreşte să nu defavorizeze grupurile de presiune, completarea catedrelor şi alte astfel de lucruri, dar nu şi interesul elevului.

Materia actuală supune elevul unui bombardament informaţional. Acum 40 de ani, când accesul la informaţie era dificil, rolul de a transmite aceste informaţii era, desigur, foarte important în cadrul şcolilor. Astăzi însă, cel mai bun depozitar al informaţiei este google.com. Se impune aşadar un nou rol principal: dascălul trebuie să formeze competenţe. Şcoala trebuie să se bazeze pe formarea competenţelor copilului de a utiliza informaţie, nu de a o memora. De asemenea, evaluările trebuie să aibă un rol preponderent de îndrumare, nu de ghilotină.

Cum este şi cum nu mai trebuie să fie această programă?
Reforma curriculară trebuie făcută astfel încât fiecare minut la clasă să servească la formarea unei competenţe. Evaluarea unidimensională, exclusiv prin notă, este mult prea puţin relevantă, de aceea legea prevede introducerea portofoliului educaţional. Legea prevede şi o descentralizare a programelor şcolare, astfel încât o parte din programă să fie decisă la nivelul şcolii. Deoarece nu educi în acelaşi fel un copil din Primăverii şi unul din Săvârşin. Sunt evidente cerinţe locale diferite. Haideţi să îi considerăm, în sfârşit, pe dascăli şi părinţi responsabili şi să îi lăsăm să decidă 20% din programă la nivelul şcolii. Spun asta pentru că m-am întâlnit cu peste 6.000 de profesori în acest răstimp şi am fost uimit cât de multă competenţă neexploatată există în sistemul nostru de învăţământ. A doua dimensiune a descentralizării curriculare urmăreşte ca, în cadrul unei materii, cea impusă la nivel central să fie de 75%, iar restul de 25% să fie pus la dispoziţia profesorului. Astfel, dacă profesorul are o clasă mai slabă poate face învăţământ remedial sau, dacă are o generaţie foarte bună, performanţă.

Competenţe, nu informaţie în exces

Acestea competenţe fac diferenţa între elevul român şi cel din Occident?

Copiii români care merg în străinătate ştiu mult mai multe lucruri decât colegii lor din alte ţări. Paradoxul este că aceste ţări merg mult mai bine decât România. Din experienţa mea de elev în Franţa, pot să spun că volumul de informaţie este relativ redus, dar competenţa de a utiliza informaţia, de a gândi critic este mult mai bine formată.
Ceea ce vrem să facem în România nu este ceva senzaţional, ci normal. Eu cred că cel mai mult ne lipseşte normalitatea. Nu ne-am propus să reinventăm roata: de fapt, misiunea şcolii este de a forma opt competenţe cheie. Printre acestea, capacitatea de a comunica eficient, competenţele digitale, antreprenoriale şi de expresie culturală. Vreau neapărat să atrag atenţia asupra nevoii de a forma elevul în tot ceea ce înseamnă competenţe axiologice (capacitatea de a ierarhiza, de a separa valoare de nonvaloare). Comportamentele frecvente din şcoala românească de astăzi (şpaga, copiatul, impostura academică, improvizaţia) duc la situaţii, cum bine vedem în viaţa publică din România, în care nu mai ştim unde este valoarea şi nonvaloarea.

Unde greşesc profesorii, dacă o fac?
Profesorii sunt astăzi prizonierii rigidităţii sistemului. De prea multe ori, copiii se întreabă “La ce îmi serveşte mie că învăţ asta?” Răspunsul tipic este “Vei afla tu când te faci mare”. Or acesta nu este un răspuns care trebuie acceptat. Profesorul trebuie să fie capabil să explice în ce măsura o materie şi un mod de a preda servesc la formarea uneia dintre competenţele de care vorbeam. Dacă mă întorc în timp şi îmi amintesc de sistemul francez, am fost şocat când am văzut că banalul rezumat de text este probă la bacalaureat. Iniţial, mi s-a părut hilar, dar apoi am realizat că rezumatul dezvoltă capacitatea de sinteză, de exprimare şi comunicare eficientă.

Aţi fost prin Franţa, SUA, Germania, Japonia şi aţi interacţionat cu sistemele educaţionale de acolo. Credeţi că trebuie să importăm din metodele lor?
Tentaţia de a importa soluţii de-a gata există, dar trebuie să o trecem prin filtrul experienţelor naţionale. Să luăm două exemple. În urmă cu zeci de ani, Coreea deSud
şi Singapore s-au aflat într-o situaţie economică nu chiar fericită şi au înţeles că soluţia este o educaţie de calitate. Ei au importat masiv, din Europa şi Statele Unite, dar nu au uitat să adapteze totul la caracteristicile naţionale. Iar Singapore, care în ‘60 era un stat primitiv, abia format, s-a întărit progresiv şi astăzi a devenit un tigru. Chiar zilele acestea am trăit o experienţă foarte puternică, despre care am şi scris pe blogul meu. În aceeaşi zi în care premierul şi-a asumat răspunderea pe legea educaţiei fiica mea a început şcoala în Germania. Faptul că am asistat la prima ei zi de şcoală şi că am ajuns şi la asumare în Parlamentul României câteva ore mai târziu, mi-a arătat foarte tăios distanţa pe care avem obligaţia să o parcurgem cu orice preţ. Obligaţia faţă de copiii ţării noastre.

"Bruscarea reformei poate duce la efecte inverse celor aşteptate"

Nu este prea dură, prea bruscă această schimbare pe care o propune noua legislaţie?
Soluţiile radicale sunt foarte tentate, dar trebuie să fim realişti când le punem în practică. Eu personal aş fi mers pe o variantă mai puternică, dar decizia de a pondera cele două rapoarte (cel al ministerului şi cel al Comisiei) a fost una înţeleaptă politic. Asta deoarece bruscarea reformei poate duce la efecte inverse celor aşteptate. Opţiunile trebuie susţinute de sistem, nu să se forţeze mâna până după punctul de ruptură. După ce Comisia a trimis propunerile sale, ele au fost dezbătute la Parlament. Dezbaterile sunt pe situl Camerei Deputaţilor în format video şi cred că oricine este interesat de soarta sistemului de educaţie din România ar trebui să le vizioneze. Pentru că, de fapt, în jurul educaţiei au intrat în coliziune frontală două mentalităţi total diferite asupra, de fapt, a României: una eliberată de bagajul trecutului şi una împovărată de acesta. Se vede acolo foarte clar cine reprezintă, la 20 de ani după 1989, viziunea trecutului şi viziunea viitorului. Cu toate acestea, atunci când faci o reformă cu multe măsuri drastice, e sănătos să renunţi la unele măsuri prea brutale pentru a da şansa celor mai importante să fie acceptate. Revin: din punctul meu de vedere cele mai importante măsuri de modernizare sunt cele legate de administrarea şcolilor şi de reforma programei şi a procedurilor de evaluare. Cred că era foarte bine dacă, în ceea ce priveşte reforma carierelor didactice, se mergea mai departe decât în această lege. Dar toate la timpul lor.

Până acum am vorbit de sistemul preuniversitar. Care sunt soluţiile pentru cel universitar?
Trebuie să fim conştienţi că atunci când reformezi un sistem trebuie să reformezi în principal centrii de putere ai acelui sistem. Centrii de putere ai sistemului educaţional din România, formali şi informali, se află în universităţi; mai mult, ei se află în conducerea universităţilor. Acolo este puterea sistemului educaţional, de aceea cea mai importantă reformă trebuie făcută în tot ceea ce înseamnă reforma conducerii universităţilor. În sistemul universitar, există două sisteme fundamental diferite de conducere: modul colegial şi cel corporatist. La noi
se practică primul, cu rezultatele care se văd de zeci de ani: nu avem nicio universitate în Top 500, iar oamenii din economia reală se plâng că nu primesc absolvenţi suficient de bine pregătiţi în domeniul în care s-au format. Avantajul modului colegial este legitimitatea democratică, iar dezavantajul este că atât decizia, cât şi controlul deciziei se află în aceleaşi mâini. Problema fundamentală a acestui mod de conducere este că favorizează conservarea celor care deţin conducerea şi obstrucţionează introducerea noului şi eficienţei manageriale.

Sistemul de conducere pe care noi l-am propus este cel corporatist, adoptat (sau către care tind) de cele mai performante universităţi din lume. În acest model rectorul şi managementul secundar (echipa rectorului şi decanii) sunt selectaţi prin concurs de o comisie externă universităţii. Concomitent, acest management are puteri executive sporite, dar controlul deciziei se află în mâinile Senatului universităţii. Actuala lege permite universităţilor să aleagă între cele două modele de conducere, ceea ce este un pas înainte.

Universităţile trebuie să îşi aleagă o misiune

De ce nu avem calitate în învăţământul superior?
Pentru că înainte de 1989 universităţile evoluau în afara circuitului mondial al valorilor, iar după 1989 ele nu s-au adaptat sănătos misiunii căreia trebuiau să-i facă faţă. Mulţi oameni de valoare au plecat în străinătate iar cei performanţi care au rămas au fost rapid înghiţiţi de o mare de mediocritate. Un sistem administrativ depăşit, promovarea cadrelor universitare în absenţa unor criterii validate internaţional, corupţia, nepotismul, favoritismul, finanţarea distorsionată, dominaţia găştilor universitare sunt elementele principale ale dezastrului din universităţile noastre. Nu totul este însă negru. Se vede că pe alocuri, acolo unde comunitatea academică a fost sănătos constituită, se poate face performanţă. Încep să apară semne bune, creşte numărul publicaţiilor ştiinţifice relevante internaţional de exemplu, dar aceste eforturi trebuie dublate de un cadru legislativ corect. Din punctul meu de vedere, unul dintre elementele cele mai importante în noua lege este evaluarea instituţională a universităţilor şi clasificarea lor în funcţie de misiune: universităţi vocationale, universităţi cu rol de educare, care merg până la nivel de licenţă, universităţi de educare şi cercetare - până la master şi în fine, cele mai bune vor fi preponderent de cercetare şi merg până la programe doctorale şi postdoctorale. Aşadar, fiecare universitate va trebui să îşi aleagă una dintre aceste misiuni şi pe baza unei evaluări externe, care să stabilească dacă universitatea îţi poate îndeplini misiunea aleasă, instituţia să fie finanţată corespunzător. Dacă în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar noua lege reprezintă un pas înainte decisiv, în ceea ce priveşte învăţământul universitar eu consider noua lege ca doar un prim pas (necesar) de reformă.

Apar scandaluri legate de universităţile particulare din România. Oferă acestea educaţie de proastă calitate?
Aş vrea să introduc un bemol. Sunt probleme în universităţi, atât în cele de stat cât şi în cele private. Să nu uităm că universitătile private sunt instituţii noi. Eu consider că universităţile private au ajuns acum la un nivel de maturitate instituţională încât să le cerem insistent calitate la acelaşi nivel cu alte universităţi. Dezbaterea universităţi particulare versus publice devine una falsă. Singura dezbatere care trebuie să existe este cea referitoare la calitate, indiferent de forma de capital a universităţilor. Statul trebuie să fie partenerul universităţilor care pot să facă performanţă şi să fie necruţător cu impostura şi fabricile de mediocritate. Iar acest lucru trebuie să treacă printr-o evaluare sănătoasă. Statul are obligaţia de a încuraja calitatea acolo unde ea se află. Daca o universitate privată produce calitate, şi acolo trebuie să meargă banul public. Sunt unele universităţi, atât private cât şi de stat care pot să spun că m-au impresionat din punctul de vedere al dezvoltării materiale





. Dar să nu uităm ceea ce spunea Ferdinand I în 1923: “nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într'însa”. Aici este marele şantier din mediul universitar: atragerea şi promovarea resurselor umane de calitate. Desigur, dacă ne uităm la cazul Spiru Haret, este necesară o intervenţie energică.

Avem tineri geniali care se formează peste hotare şi nu se implică în problemele româneşti. Ce face statul ca să îi atragă şi de ce fug ei?
Aceste elite nu pot să lucreze într-un sistem dominat de gerontocraţie, de prejudecăţi ale trecutului şi arhaic instituţional. Poate aici este şi o activitate încă neterminată a comisiei prezidenţiale: nu am reuşit să apropiem suficient de ţară elitele din străinătate. Cu acest scop am propus crearea unui institut interdisciplinar de studii avansate, care să poată capta energiile acestor oameni. Nu de mult am discutat şi cu ministrul Economiei (n.r. Adriean Videanu) pe această temă. Este o chestiune foarte importantă, care trebuie pusă în practică. Vreau să o spun răspicat: cea mai mare resursă a învăţământului superior şi a cercetării româneşti se află în străinătate. Dar piedicile pentru a se întoarce sunt încă prea mari. Cazuri cum a fost cel recent al promovării inconştiente de-a dreptul a lui Bogdan Olteanu pe o poziţie pentru care nu are nici cea mai mică pregătire nu fac decât să îi demobilizeze pe toţi cei care ar vrea să se întoarcă. Şi dă multă valoare celor care decid, totuşi să încerce. Mai avem mult de lucru în această direcţie.

Între educaţie românească şi cea europeană


Cum v-a afectat implicarea în viaţa politică din România cariera ştiinţifică?
Desigur, nu este uşor să te împarţi între cele două, mai ales dacă eşti obişnuit să evoluezi la un anumit nivel. De exemplu mă simt foarte vinovat că nu am putut să-mi onorez promisiunea făcută unui coleg de a ţine cursuri la un master de elită de la Şcoala Normala Superioară de la Bucureşti. Grupul meu de cercetare de la Munchen de asemenea a suferit puţin, mai ales că era la început, dar proiectele ştiinţifice merg acum bine. Chiar zilele acestea am avut plăcerea să avem articole acceptate ca “Very Important Papers” în reviste prestigioase din lume. Am început să formez tineri şi la Bucureşti, ceea ce e un avantaj. E clar însă că menţinerea activităţii politice şi ştiinţifice în aceşti parametrii nu este sustenabilă pe termen lung. Nu poţi să faci bine două lucruri de-o dată.

După demisia ministrului Andronescu, presa v-a plasat printre favoriţii la portofoliul Educaţiei? Vă consideraţi capabil?
Persoana ministrului contează mai puţin. Contează efectele pe care el le produce. Cred că o persoană raţională cu dificultate se declară într-o bună zi pregătită să facă faţă unui sistem atât de complex. E un sistem care coordonează aproape jumătate de milion de oameni şi are un buget de câteva miliarde de Euro anual, doar Wal Mart, Poşta Germană şi Siemens au mai mulţi angajaţi! Desigur, m-am implicat în domeniu, de trei ani sunt în sistem, am redactat programul de guvernare în domeniul educaţiei al actualului guvern. Acestea sunt elemente care mă situează pe o anumită orbită. În ceea ce priveşte nivelul, eu cred că acum pot face faţă. Dacă mi s-a propus acest lucru, vă spun că nu au avut loc discuţii formale pe această problema, doar discuţii informale. Aşadar, este nepotrivit să spun dacă aş fi acceptat ceva ce nu mi s-a propus formal. Dar sunt absolut convins că în România sunt oameni capabili să conducă acest şantier deosebit de important. Dacă mă număr printre ei, nu eu sunt cel care trebuie să evalueze acest lucru. Din punct de vedere politic obiectivul meu rămâne unul în domeniul educaţiei şi cercetării la nivel european. Pentru că astfel România ar profita la maximum de experienţa internaţională şi competenţele mele.

joi, 22 octombrie 2009

Comunicat PPE: de ce nu e bună minciuna

Pentru comentatorii interni, mai mult sau mai putin obiectivi, există o mare tentaţie în a se prevala de "surse externe" pentru a lansa o informaţie. Aceste surse sunt adesea mai greu de verificat, dau o greutate aparent mai mare spuselor şi pot să inducă opinii adânc sedimentate. Dl Pârvulescu a lansat o asemenea "ştire" ieri, spunând că PPE nu îl susţine pe Preşedintele Băsescu.
Mai jos comunicatul PPE, o maşinărie mult prea funcţională pentru a fi fals citată. Comparaţi răspunsul PPE referitor la Traian Băsescu cu răspunsul NASA referitor la Mircea Geoană.


EPP expresses confidence in Traian Băsescu. Wilfried Martens, President of the EPP Party, and Joseph Daul MEP, Chairman of the EPP Group in the European Parliament. The leaders of the European People's Party and the EPP Group in the European Parliament, Wilfried Martens and Joseph Daul MEP respectively, have expressed their confidence in Traian Băsescu, who is running for another term as President of Romania.

"The European People's Party supports the candidacy of Traian Băsescu for a new mandate as President of Romania. Romania's accession to the European Union took place during President Băsescu's period in office and benefited from his personal contribution", declared Wilfried Martens and Joseph Daul MEP.
"We have met on several occasions with President Băsescu, both in Romania and in high-level meetings of the European People's Party and the European Institutions. We have always been impressed in a very positive way by President Băsescu, by his focus on deepening the European integration of Romania, and by the involvement of the President in all major European debates."

According to the leaders of the EPP Party and the EPP Group, "Mr Băsescu's role in solving major European challenges in his region - notably energy security and stability in the Black Sea area - is well recognised and has had an important impact on Europe. The European People's Party also appreciates the continued efforts of President Băsescu to modernise the State, to engage in the fight against high-level corruption, and his commitment to the fair application of law in Romania."

"The European People's Party believes that, while we are going through a period of economic and political challenges, Romania needs a President capable of sustaining economic recovery efforts internally, and representing his country's interests effectively in the European Union. We are convinced that a new term in office will allow President Băsescu to pursue the major reforms that he has already initiated and will accelerate the complete implementation of European standards and values in Romania."

"We wish President Băsescu great success for these crucial elections and we express our confidence that we can continue to work in the same relationship of trust with him once he is re-elected, to promote the interests of Romania and its citizens' European ambitions", concluded Martens and Daul.

marți, 20 octombrie 2009

Un fapt de o rară gravitate: update

Adaug un nume pe lista celor pentru care excelenţa este o stare de normalitate: Dan Petrescu. Nu doar pentru un meci. Mai adaug o lista, (nicio padure fara uscaturi) care s-a incercat sa fie discreditata zilele acestea in presa tocmai pentru ca a stat departe de reflectoarele politicii DE PINA ACUM. Aici o postare mai veche despre normalitatea excelenţei.

Am înţeles că Mircea Geoană va încerca să obţină "o hotărâre" a parlamentului referitore la Klaus Johannis. Din punctul meu de vedere această iniţiativă este cel mai apropiat lucru de o tentativă de lovitură de stat. Pot să înţeleg lupta politică dusă fie şi în extremele ei declarative. Dar să iniţiezi cu bună ştiinţă o asemenea procedură este un atac bezmetic la adresa Statului Român. Au fost trei acţiuni ale parlamentului care au distrus autoritatea publică a acestei instituţii. Prima a fost reacţia PSD şi PRM la condamnarea comunismului. A doua a fost suspendarea preşedintelui din 2007, în pofida avizului Curţii Constituţionale. A treia este acum. În opinia mea principalul câştigător al acestei mişcări este UDMR. Al doilea mare câştigător ar fi Klaus Johannis dacă ar realiza că numele său este un pretext pentru cea mai mare lovitură dată statului după mineriade. Şi pentru a evita acest lucru s-ar disocia de Geoană. Ar arăta cu această ocazie că are anvergură de prim-ministru.

Anamaria

Am ales astăzi să scriu despre un subiect care, de fiecare dată când apare, mă pune într-o situaţie foarte delicată faţă de mine însumi pentru că pur şi simplu nu ştiu cum să reacţionez. Şi apare des.

Văd aproape zilnic în presă (sau primesc pe mail mesaje) despre copii sau tineri cu boli foarte grave care pot sa fie salvati doar în clinici din străinătate. De obicei aceste mesaje sunt invitaţii la donaţii pentru a strânge suma de bani necesară salvării vieţii acelui copil. Nimic pe lume nu este mai cumplit decât să-ţi vezi copilul bolnav. Orice părinte ştie acest lucru. Totuşi, puşi în faţa momentului în care trebuie să facem un gest pentru un alt copil, fie ezităm, fie dăm delete şi încercăm să uităm cât mai repede pentru a nu ne încărca de suferinţa altora (pentru că, nu e aşa, avem şi noi grijile noastre) fie punem mâna la buzunar. În cazul meu nu pot să spun exact ce declanşează un comportament sau altul. Este cert că nu dau atât de des cât aş vrea sau putea şi nici nu dau "delete" a priori. Tot cert este că de fiecare dată când văd un asemenea caz sunt profund revoltat. Pentru că nu suntem capabili noi, ca naţiune, să avem un sistem de sănătate care să nu necesite asemenea apeluri disperate (şi justificate!) la compasiune. Mutatis mutandis, aş vrea să ne imaginăm o secundă cum am reacţiona dacă am primi un mesaj pe mail de genul "copil normal de 8 ani cu capacităţi intelectuale medii vă cere sprijinul pentru a putea să beneficieze de o şcoală normală în ţara X". Probabil am surâde.

Nu ştiu dacă am dreptate şi nici nu ştiu dacă paralela este justificată. Dar ambele cazuri sunt rezultatul incapacităţii noastre colective de a crea sisteme funcţionale. Suntem cu toţii vinovaţi şi nu vom putea să mergem mai departe decât cu oameni care simt pe umerii lor povara fiecărui copil român căruia nu îi dăm şansa să trăiască aşa cum este normal să trăieşti în 2009. Când vom afla că Anamaria, fetiţa curajoasă cu cancer osos despre care a auzit toată România zilele astea, s-a făcut bine datorită unei clinici din Viena vom fi mulţumiţi. Dar problema nostră de fond va rămâne. De câte asemenea cazuri avem nevoie, de câte generaţii de copii schilodiţi intelectual avem nevoie pentru a ne trezi la realitate? Şi trebuie să recunosc că astăzi îmi e jenă că acest blog se numeşte "de Darwinism Politic". Pentru că problema noastră reală nu este în politică. Ea este altundeva.

luni, 19 octombrie 2009

Azi am pierdut. Şi de ce cu NASA nu e de joacă

Da, pe ziua de azi am pierdut competiţia imaginaţiei pentru că, tocmai când mă străduiam să termin textul pe care îl pregătisem pentru astăzi am avut ideea să citesc ediţia online de la Evenimentul Zilei. Iar textul lui Horia Ghibuţiu semăna mult cu ceea ce aveam eu de spus. Cu singura diferenţă că eu brodam pe marginea unui mesaj de la purtătorul de cuvânt al NASA, Michael Curie, relativ la declaraţia lui Geoană care afirma: "Da, eu am vorbit cu NASA, am vorbit cu amercanii şi cred într-un parteneriat" (să trimitem un astronaut în spaţiu). Iată ce spune şi NASA:

"Good afternoon,
We have checked with all the appropriate NASA parties and have no knowledge of a discussion between the senator (Geoana, nota mea) and NASA officials about sending Romanians into space.
Thank you!"

Am şi o întrebare către cititorii mei: cum evaluaţi posibilitatea ca Vadim Tudor să intre în turul doi?