joi, 6 iulie 2017

Despre bacalaureat si invatamantul profesional


Lacrimi de fericire sau deznadejde, controverse, punctul final al unor ani de neuitat din viata oricarui om, inceputul zborului inspre un nou orizont, mult asteptatul, cu anxietate dar si cu speranta, moment al desprinderii de confortul casei parintesti, examen al maturitatii pentru tinerii nostri, bacalureatul s-a transformat de fapt intr-un examen al maturitatii societatii noastre, a adultilor. Cam asta ar fi descrierea romantica a bacalaureatului. Exista insa si o alta descriere, a unei fete cunoscute de putini. Ea suna asa : bani negri, foarte multi bani. Furt si complicitatea elitelor la acest furt.  Mediocritate agresiva. Bataie de joc la adresa parintilor, smecherie, distrugerea cu metoda si sistem pe termen lung a tot ceea ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza. Nu va faceti iluzii : aceasta urata realitate nu e doar tolerata. Ea e perfect cunoscuta si perfect orchestrata de multi : incepand cu penibili politicieni si terminand cu acea parte, numeroasa, a elitelor complice. Pe scurt ce e mai urat si toxic in noi, ceea ce face orice om cat de cat corect construit sa vrea sa nu mai auda niciodata de tara asta. Cele doua descrieri sunt concomitent corecte, de unde si nelipsita isterie nationala, in mare parte instrumentalizata de politicieni in cautare de efemera expunere, cu ocazia fiecarui inceput de iulie. Viata m-a plasat (as minti daca as spune ca intamplator) in mijlocul acestui eveniment, iar prin caile sale intortocheate realitatea a facut ca numele meu sa fie legat in mintea celor putini care urmaresc actualitatea de subiectul numit bacalaureat. Acum, dupa ce mai toti parerologii si-au dat obsteasca silinta a… datului cu parerea, instinctul imi spune ca societatea are, poate, nevoie si de putin adevar si claritate. Pe care incerc sa le aduc in textul de mai jos. Asa cum spuneam, nu e bine sa imi intrerupa cineva tacerea.

Analiza arata cateva lucruri interesante :

1)      Toata lumea comenteaza procentul celor promovati. O prostie.
      Post-2011 numarul celor cu sanse este relativ constant (stiind ca nu se mai fura multi copii se pun      cu “burta pe carte” din timp), pe cand numarul celor inscrisi a scazut dramatic, din trei motive:

a.       din 2012 am introdus invatamantul profesional desfiintat de dna Minciunescu in 2009, prin urmare multi copii aleg calea profesionala, care le este mai adaptata. Ei nu mai ajung la un bacalaureat pe care oricum l-ar fi ratat

b.      obsesia procentelor mari a sefilor educatiei: multi copii sunt descurajati sa se inscrie la bacalaureat (uneori prin corigente) astfel, mecanic, procentele cresc 

c.       scaderea cohortei

2)  Pentru a avea o statistica relevanta, trebuie sa calculam procentul de elevi care au obtinut bacalaureatul raportat la cohorta (anume cei nascuti cu 18 ani in urma).

Cresterea procentelor celor promovati nu are nicio valoare analitica : procentele pot sa faca un ministru sau altul sa declare victorios ca a reusit sa creasca si el/ea ceva, dar atat. Numarul celor care obtin diploma are si el o valoare analitica relativa: fara indoiala copiii invata mai mult, dar cohorta scade constant cele doua fenomene compensandu-se. Evit sa intru in discutii sterile referitoare la subiecte : cele de la stiinte, unde ma pricep, sunt de dificultate aproximativ constanta, cu mult mai usoare decat in Franta sau Germania de exemplu. Cele de la limba romana sunt tot atat de artificiale, anoste si, pana la urma, in acord cu programa constipata, dar considerata foarte buna de mandarinii literelor din Romania, alminteri bosorogi pretentiosi si cu aere savante. In graficele alaturate avem cei patru indicatori din 2004 incoace : procentajul de reusita din total inscrisi la bacalaureat (irelevant), numarul celor care reusesc (aproape irelevant) numarul celor inscrisi (relevant) si procentajul, raportat la cohorta, al celor care obtin bacalaureatul (relevant).


Ce citim, rece, din aceste grafice ? In primul rand faptul ca 2009 a fost anul recordurilor la diplome de bacalaureat pe hectar : peste 60% din tinerii generatiei respective au obtinut diploma de bacalaureat (170.000 de copii). Prima scadere semnificativa a fost in 2010 (putini isi mai aduc aminte ca atunci déjà luasem masuri antifrauda), iar 2011 a fost un cataclism, confirmat in 2012. Interesant este faptul ca numarul de inscrisi a atins un varf in 2011-2012, cu toate ca cohorta era in scadere. Observand in anii precedenti ca stii, nu stii, « merge » treaba cu o fituica, amatorii de bacalaureat au fost foarte multi. Curba inscrierilor e in intarziere cu 2-3 ani fata de curba reusitei, iar acest lucru este cat se poate de firesc si predictibil. Practic in 2011 s-a vazut clar dimensiunea fraudei institutionalizate. 

Dupa 2011/2012 procentele de reusita au crescut mult si constant, numarul fericitilor a crescut si el, dar putin. Procentul din cohorta al celor care obtin bacalaureatul se stabilizeaza in jurul lui 35-40%, iar numarul in jurul lui 90.000. Anul 2009 este remarcabil si pentru ca, desi aveam cu 100.000 de tineri mai putin ca in 2004, numarul celor cu diploma de bacalaureat a fost cu 30.000 mai mare. O coincidenta ? O generatie de genii ? Din pacate, asa cum vom vedea mai jos, nu. 

A fost pur si simplu o actiune coordonata, perfect pusa la punct, a doamnei Miciunescu, pentru a creste numarul tinerilor care, desi nu stiu carte, trebuiau trimisi in universitatile private. O actiune concertata cu desfiintarea, in acelasi an, a invatamantului profesional, de catre aceeasi doamna Minciunescu. Desfiintare facuta cu mestesug : nu schimbam vreo lege, ci pur si simplu nu mai dam cifra de scolarizare. Altfel spus, doamna Minciunescu a lasat tuturor elevilor din generatiile post-2009 un unic traseu educational : traseul catre un bacalaureat fraudat in masa si “luat” de 95% dintre ei, urmat, invariabil, de inscrierea la o fabrica de diplome.

Cum interpretam si ce se ascunde in spatele acestor date reci ? Raspunsul simplu este : bani, foarte multi bani, trafic de influenta politica, mediocritate, minciuna, furt, complicitatea elitelor (de fapt absenta lor), bataie de joc la adresa parintilor, smecherie, distrugerea cu metoda si sistem pe termen lung a tot ceea ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza. Pe scurt ce e mai urat si toxic in noi, ceea ce face orice om cat de cat corect construit sa vrea sa nu mai auda niciodata de tara asta. Sa le luam pe rand :

1)      Bani, foarte multi bani : in primul rand spagile cu ocazia examenului.  
     Banii stransi cu titlu de « protocol » : cum sa stea supraveghetorii si cei din comisiile de corectare « pe sec », fara un fursec, o floare prinsa cu un lantisor de aur, un paharel de ceva acolo, un pliculet pentru bunavointa de a ajuta cu rezolvari sau pentru a se uita in alta parte. Dar asta e maruntis (o medie de 10 euro spaga per elev ne duce la 15 milioane de euro spaga anuala) fata de adevarata miza : fabricile de diplome. Universitatile de stat acorda in jur de 60.000 de locuri gratis pe an studentilor. La care se adauga in jur de 20.000 de locuri cu taxa. Restul celor cu bacalaureat se indreapta inspre universitatile private. Majoritatea fabrici de diplome inainte de 2011. Un calcul sumar arata ca dupa 2011 numarul celor scolarizati la aceste universitati este de maxim 70-80.000, adica o pierdere de aproximativ 320.000 de studenti anual. Adica vreo 320 de milioane de euro anual. V-ati speriat ? Credeti ca am gresit calculul ? Ei bine, nu. Citind insa aceasta suma, care din 2011 si bacalaureatul organizat de mine nu mai tranziteaza prin buzunarele unui numar de maxim 10-20 de persoane din Romania, va puteti imagina usor resorturile linsajului politic si mediatic la care am fost supus de atunci incoace. Sunt convins ca prin acea masura am eradicat cea mai grava forma de coruptie din Romania : coruptia mintilor. O coruptie nu numai virtuala, ci si cifrata la sume ametitoare. Sigur, nimeni nu a remarcat asta, in afara de Comisia Europeana care in raportul MCV din 2012 mentioneaza eradicarea coruptiei din invatamant.

2)      Trafic de influenta politica : cand esti sef de universitate privata, care incaseaza ametitoarele sume de mai sus, care are in pixul sau puterea de a face pe cine vrea el/ea « doctor », conferentiar, profesor, cand ai o clasa politica formata din oameni care au acumulat putere si bani, dar si o sete teribila de titluri academice, cand ai un ministru complice, el insusi trecut prin fix acelasi proces de promovare academica, ce se poate intampla ? Simplu : seful de privata racoleaza prin Parlament viitori « Dr. », « Conf. Univ. Dr », « Prof. Univ. Dr. ». In schimbul a ce ? Simplu, in schimbul influentei politice in Parlament. Fac aici un proces de intentie ? Nu, spun adevarul : nu o singura data un/o sef/sefa de privata mi-a promis majoritati transparticnice in Parlament la schimb cu amendamente mafiote la diferite legi. Si, cand refuzam, amenintarea era voalata dar imediata : « o sa te masacram mediatic ». Fireste: canalele media private pot incasa bani pe publicitate… Tin minte ca am dat afara din birou un fost ambasador american (cu tot cu sotie), total dezinformat, platit sa faca lobby nu mai stiu caror universitati private. Ambasadorul SUA in post atunci, Gitenstein, m-a sustinut mult.

3)      Mediocritate, minciuna, furt : acestea sunt destul de evidente : cand se copiaza in draci o diploma nu valoreaza mai mult decat o fituica. Practic ii invatam pe copiii nostri ca se poate fura startul in viata profesionala. Cum putem cere unui functionar care a fost incurajat sa fure la bacalaureat sa fie onest ?

4)      Complicitatea elitelor (de fapt absenta lor), distrugerea cu metoda si sistem pe termen lung a tot ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza : simplist vorbind : oare de ce a fost nevoie sa ajunga ministru un biet chimist plecat la 17 ani din Romania pentru a face cel mai firesc lucru cu putinta, intr-o frauda despre care stiau si gainile ? Am clarificat de ce politicienii tolerau situatia sau chiar o incurajau, daca vorbim despre cei in functie cu ocazia bacalaureatului din 2009. Ei insisi practicieni ai furtului intelectual, ei insisi sinistre mediocritati, ei impreuna cu acolitii lor tronand in varful piramidei spagilor, le putem lesne intelege interesele. Elitele insa, marii « intelectuali publici » capabili de texte care te pot convinge si ca Banel e mai bun decat Messi, oare de ce au tacut ? Din nestiinta ? Exclus. De frica de a ataca o hidra prea mare pentru ei ? Posibil. Presupun insa ca e vorba si de faptul ca, indirect, erau si ei beneficiari ai sistemului : cu cat mai multi studenti cu atat mai multe norme. Mai e vorba si de acceptarea tacita a unor comportamente care, oricat de anormale par cand sunt expuse public, faceau parte din banalitatea cotidianului dambovitean. Imi asum severitatea judecarii aspre a acestor elite. Au tacut sau s-au exprimat pe la colturi. Si nu imi amintesc, cand zoaiele mediocritatilor numite politicieni imi erau aruncate in cap, sa fi simtit o incurajare sau solidaritate publica. E adevarat, nu aveam facebook atunci, sa vad cu cat patos o faceau in bula lor. Sau in baie. In loc am avut parte de inteligente taceri, inteligente sfaturi (« trebuie schimbat ceva profund ») si semete judecati « dom’le asta e doar un pas, sa vedem acum daca e si capabil sa imbunatateasca », uitand ca tocmai dadusem o lege moderna. Pe care nu au remarcat-o cand a intrat in vigoare dar pe care o plang mai ceva ca pe niste moaste scapate pe jos cand e masacrata de eterna doamna Minciunescu. Careia ii pupa mana pe la sindrofii. Ca element de culoare : aproape ca nu a existat vreun « intelectual public », dintre cei pe care ii cititi sau vedeti la televizor, care sa nu ma fi rugat si el, acolo, ceva. Desigur perfect legal si perfect justificat… Dar cand a fost vorba sa intre in comisii care sa curete plagiate erau, brusc, prea obositi. Oare asa faceau si cu ministrii care incurajau fraudele ?   Nu vreau sa fiu nedrept : o mana de oameni, de obicei tineri si care lucrau in strainatate au luat pozitie. Dar repede au fost fie ridiculizati, fie ignorati de un establishment care « stie el cum merge treaba ».

Care au fost consecintele socului din 2011 ?
In primul rand s-a constientizat de ce trebuie schimbat ceva radical. Aveam pentru prima data dimensiunea dezastrului. Masurata, rece. Mai apoi evidenta ca liceenii s-au pus pe invatat, profesorii si directorii au constientizat, fie si partial, ca trebuie muncit. Imediat dupa bacalaureatul din 2011 am introdus prin Ordin al ministrului invatamantul profesional dual, dupa modelul german. O serie de scoli noi s-au creat in baza acelui ordin, precum celebra scoala Kronstadt din Brasov. Acum peste 20.000 de elevi din fiecare generatie urmeaza acest tip de invatamant si, la final, gasesc un job bun. Cvasi falimentul unor fabrici de diplome dar si, paradoxal si imbucurator, faptul ca unele universitati private chiar s-au pus pe facut carte. Ar fi nedrept sa ii punem pe toti in aceeasi oala. Cel mai important lucru, cu bataie lunga, este redobandirea, fie ea si partiala a increderii intr-o diploma esentiala : diploma de bacalaureat. Intr-o societate mistuita de lipsa increderii in orice, plantarea unui stalp al increderii, institutia bacalaureatului, nu e putin lucru.

Ce, cum si mai ales de ce, s-a intamplat ce s-a intamplat in 2011 ?
Am facut acest lucru pentru ca trebuia stopata frauda. Este ea total stopata acum ? Cu certitudine nu total, dar dimensiunile ei sunt mult mai mici. Decizia am luat-o in 2010 cand inspectorul scolar general de la Galati, dl Rasmerita (decedat din pacate intre timp) a pus camere de luat vederi la sesiunea a doua a bacalaureatului. Impactul a fost limpede.  Mentionez ca initial nu m-a sustinut aproape nimeni : nici din minister nici din politic. Eventual am avut cateva zambete si taceri. Nimeni insa nu a crezut ca chiar se va intampla, e adevarat ca nici eu nu am vorbit prea mult despre ce urma sa se intample. Fara prea mult tam-tam public inspectorii scolari care au avut posibilitatea au montat camere de luat vederi.

Imediat dupa derularea probelor am facut un tur de orizont al impresiilor inspectorilor si am estimat procentul de reusita undeva intre 40 si 45%. Rezultatul a fost pe aproape, 43%. L-am primit intr-o duminica, la ora 9 dimineata, cand eram la Cluj, la micul dejun, impreuna cu unul dintre cei mai apropiati colaboratori, Razvan Florian. El si-a dat seama mai bine decat mine de impact. Foarte repede presa a inceput sa afle rezultatele in diferite judete si in mai putin de o ora isteria politica a inceput. De la lideri sindicali limitati intelectual dar arondati politic (arondare conform intelectului), la afectati politicieni, in frunte cu doamna Minciunescu, fugeau dintr-un studiou in altul, dintr-o redactie in alta si faceau doua lucruri : plangeau de mila celor cazuti la bacalaureat si ma demonizau, facandu-ma direct responsabil de acest cataclism fara precedent

In fata acestui tsunami l-am sunat pe presedinte si premier, i-am informat de situatie si, inainte sa am posibilitatea sa le spun ca mandatul meu e la dispozitia lor, amandoi mi-au spus « ai facut un lucru extraordinar, te sustin 100%, mergi inainte fara ezitare ». Din acel moment a inceput o saptamana fara somn, din care imi amintesc doar fragmente. Pe repede inainte : SPP mi-a propus imediat garzi de corp (cred ca le-am refuzat), televiziunile si paparazzi ma vanau 24/24, lumea ma lua in brate pe strada, televiziunile si politicienii ma injurau de dimineata pana seara, timid, unii oameni din presa mai ziceau si ca e de bine. Familia mea a fost ingrozita. Cativa prieteni ma incurajau. Am ales sa tac o zi, sa las detractorii sa improste cu venin. 

A doua zi, luni, la saptamanala sedinta de la partidul de guvernamant, a fost calvar : pur si simplu am fost facut praf de toata lumea, pe ideea : « sa mearga Funeriu sa explice parintilor care au dat spagi ca au picat copiii ». M-au aparat : Boc, Macovei, Baconschi, Udrea, Falca si Anastase. Si in coalitie Oprea. S-a mai intamplat un fenomen de care mi-am dat seama prea tarziu : dupa perioada de criza din 2010 devenisem peste noapte cel mai popular om din Guvern : « macar asta are curaj si face ceva ». Evident, politicienii experimentati au stiut cum sa ma blocheze. La prima iesire publica am vorbit doar despre cei care au luat bacalaureatul. Si am spus ca am ales sa merg alaturi de cei care stau cu fruntea sus, nu alaturi de cei care stau cu mana intinsa. Tin minte ca am citit cu emotie numele celor care au luat media 10 (vreo 65 daca tin minte) doar dupa ce m-am uitat peste lucrarile lor sa ma asigur ca chiar sunt bune. Si am mai spus ca nu voi scadea standardele. Un singur lucru m-a mirat : faptul ca singura minte lucida din PSD a fost Ion Iliescu. In loc de atacuri sau tacere, i-a indemnat pe Ponta si Antonescu sa vina sa vorbeasca cu mine si sa vada ce e de facut. O lectie de cameleonism politic pentru ca, sa nu uitam, Iliescu este cel care a girat frauda majora care devenise invatamentul romanesc. 

Mai tin minte ca presedintele mi-a sugerat mie si premierului sa alocam vreo 40 de milioane de lei pentru pregatirea suplimentara peste vara a elevilor care vor sa incerce sesiunea a doua. Am respins aceasta sugestie, argumentand ca nu putem spune ca suntem de partea celor cinstiti si muncitori si primul gest pe care il facem, in situatie de buget limitat, sa fie catre cei care nu au reusit. Presedintele a fost de acord in final. Am realocat acei bani catre universitatile performante, ca sprijin pentru cei buni, care tocmai luasera bacalaureatul. A, era sa uit : la scurt timp Antena 3, falsificand un document, a urlat cat o tineau undele ca eu ratasem, in 1989 bacalaureatul. False vident, grosolan, dar de efect : si astazi vreo 30% dintre romani cred ca nu am bacalureatul. Avand in vedere cati mai cred inca ca soarele se invarte in jurul pamantului procentul respectiv e OK.

Ce e de facut ?
In mare trebuie sa oferim copiilor rute educationale adaptate lor, in special invatamantul profesional. Am facut asta imediat in 2012. As fi facut-o mai repede daca, animat de doamna Minciunescu si de un confrate aplaudac de-al ei construit din acelasi material sovietoid, Parlamentul nu mi-ar fi blocat un an legea. Sa reducem liceul la trei ani prin trecerea clasei a IXa la gimnaziu. Astfel, pe langa alte efecte, am mari cu ¼ numarul de locuri in liceele bune. Discrepanta dintre rural si urban este uriasa. Exista o enorma resursa de dezvoltare in mediul rural. Cel mai important lucru insa este formarea profesorilor si directorilor. La nivel de sistem e necesara eliminarea mafiilor sindicale din procesele decizionale formale si informale. Sigur, ar fi bine (dar e utopic) ca votantul de rand sa aiba grija pe cine pune pe acel scaun de la minister, ar fi bine ca atunci cand accidental apare cate unul mai rasarit sa fie sprijinit puternic, nu doar sa se planga dupa el cand e déjà… istorie.

In loc de morala 
Cred ca am facut un lucru bun. Aceasta credinta este validata de constatarea ca la 6 ani dupa ce, in 2011, am introdus camerele de luat vederi la bacalaureat s-a ajuns la o calma normalitate : nimeni nu mai cere eliminarea lor, iar anuntul rezultatelor la bacalaureat nu mai inroseste ecranele televiziunilor. Exact cum speram in 2011, ceea ce atunci a fost considerat un „atentat la sanatatea mintala a aspirantilor la diploma de bacalaureat” a devenit azi normalitatea. Cer, pe aceasta cale, scuze milioanelor de romani ca nu am condus neintrerupt invatamantul romanesc din 1989 incoace : daca ar fi fost asa probabil ca vreo 2 milioane de romani ar fi stiut ca nu poti sa iti furi startul in viata activa. Dincolo de aceasta (auto)ironie si de satisfactia (cert, meschina, dar atat de omeneasca !) de a fi avut dreptate, dincolo de satisfactia de a constata ca, gratie acelei masuri, 795.849 de tineri au obtinut o diploma « pe bune », de care ei si familiile lor sunt mandri am scris acest text pentru ca cred ca e momentul unei analize reci dar si expunerea unor fapte din culise. Fapte amuzante acum, dar parte a unei isterii nationale atunci, la care eu asistam surprinzator de rece. Cred ca am facut un lucru bun care, desigur, in dulcea traditie mioritica nu a ramas nepedepsit. Am tras insa niste concluzii generale, succint expuse mai jos, la care poate ar fi bine sa reflectam ca societate.

In primul rand am constatat modul foarte interesant al societatii de a reacționa la abuzuri : de obicei abuzurile sunt tolerate un timp îndelungat, în principal pentru că cel puțin o parte a societății trage foloase, fie ele și efemere, în urma lor. Cei care denunță - în mod justificat - acele abuzuri prea devreme sunt ostracizați, dacă nu o pățesc și mai rău. Societatea este, așadar, pe jumătate victimă, pe jumătate complice.

Brusc însă, de obicei în urma unor accidente ale istoriei, apare conștientizarea. Ca din senin, tot ceea ce a fost tolerat, chiar privit ca o "normalitate" devine "condamnabil", "comportament abject", etc. Consecința este că "poporul" cere, cu fermitate, ACUM, rezolvarea situației. Imediat. Fără întârziere. Ironic este că, de obicei, chiar instigatorii acelor abuzuri devin cei mai vocali în a cere președintelui, premierului, ministrului, în mod ultimativ, rezolvarea.
Respectivul demnitar, daca e de buna-credință, e într-o situație aproape imposibilă: trebuie să curețe în câteva zile mizeria pe care societatea a produs-o, uneori chiar prin elitele sale, în decenii. Dacă nu reușește, e instantaneu pus la zid: "a bătut palma", "e omul lor", "el insuși are probleme". Iar dacă fratele sotiei nepotului verisorului de-al treilea al demnitarului a profitat acum 13 ani de acel abuz, situația e clară...

Așa s-a întâmplat cu bacalaureatul în 2011. Mi-am asumat, fără prea mult tam-tam, să curăț mizeria acceptată de societate timp de 22 de ani. Acceptată de societate pentru că unor sute de mii de oameni le convenea să cotizeze pentru diploma odraslei. Acceptată de societate, dar produsă de elitele ei. Asa cum spuneam – reiau pentru ca e important – nu știau intelectualii României despre acea fraudă intelectuală majoră care a produs în 22 de ani minim 2 milioane de oameni cu o diplomă de bacalaureat obținută fraudulos? Ba știau, și încă foarte bine, pentru că profitau de ea: “elitele” și “fraudatorii” eșuau braț la braț în amfiteatrele universităților (publice sau private) care le plăteau salarii grase. Și nu vreți să știți prin ce am trecut, eu și familia mea, în urma acestui act, firesc până la urmă. Vreau sa le multumesc pe aceasta cale celor care m-au urmat: putinii din minister dar totalitatea inspectorilor scolari generali. Prinsi intre presiunile politicienilor locali si circul mediatic ei au ales sa duca lupta cea dreapta. Pe care au castigat-o si prin prisma faptului ca am fost o echipa care a lasat ceva in urma.
Așa se întâmplă si în situația plagiatelor. Am luat decizia în august 2011 să curăț universitățile de plagiat. Înțelesesem, tardiv, amploarea fenomenului și decisesem ca anul universitar 2012/2013 să înceapă fără cadre universitare care au ajuns în funcție prin plagiat. Iar locurile rămase libere să fie ocupate de oameni care îndeplineau criterii științifice corecte. Legea educației a dat un cadru legal articulat pentru a duce la bun sfârșit acest demers. Cu mare greutate ("marii intelectuali" au refuzat să se alăture demersului) am numit un grup de "incoruptibili" în funcții cheie de control (CNE și CNATDCU). Care, în ianuarie 2012 și-au început treaba, logistic sprijiniți de o instituție nou înființată, UEFISCDI. Doar că, la scurt timp, dinamica politică a făcut ca "poporul", același popor care acum vrea capul plagiatorilor, să-i pună la putere tocmai pe capii plagiatorilor. Restul, e cunoscut: comisii desființate în mijlocul reuniunilor, prieteni de partid numiți în loc, etc. Desigur, "poporul", dar și "elitele" sale, au tăcut. Vinovat și nepăsător.

Iată însă că, in rare strafulgerari de constientizare, peste ani, "poporul" vrea rezolvarea problemei. ACUM. Iar demnitarul sa ia asupra lui, ca Iisus dacă se poate, păcatele întregii societăți. Ghinion: aceste strafulgerari nu dureaza prea mult, iar rutina complicitatior caldute popor-demnitar se asterne imperceptibil pe perioada lunga. 

Pentru că, să recunoaștem: câți nu ați asistat mirați și tăcuți când vreun unchi devenea Dr. peste noapte? L-ați întrebat, așa, de curiozitate, ce exact a cercetat? Nu. Ați tăcut, l-ați felicitat și l-ați bârfit după. Dar nu anecdota e relevantă. Important este să ne dăm seama că nu "conducerea" e problema. Ea e cea mai mică problemă, pentru că poate să fie dată jos rapid. Problema suntem noi. Fiecare dintre noi, într-o mai mică sau mare măsură. Însă doar unii plătesc: miile, sutele de mii de oameni din "popor" care au tăcut complice, elitele care au girat, se retrag, serafic. Nu îi mai auzi. Dar el, nemernicul de demnitar care s-a nimerit să fie acolo la momentul greșit, trebuie să înghită otrava plantată cu migală de predecesorii săi. Iar lui, principalul interesat, parintelui, nimic nu i se potriveste mai bine decat vorbele lui Nietzche : « cei care danseaza sunt consideraţi nebuni de cei care nu pot auzi muzica ».

PS : e posibil ca parti sau idei din acest text sa mai fi aparut in diverse locuri : facebook-ul personal, blog personal, etc. 

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Extemporal pentru noii parlamentari: 117 întrebări la care nu s-au gandit niciodată

Absent din dezbaterea publică de câțiva ani, și cu ferma decizie de a nu mai căuta să revin vreodată, la ceas de bilanț al încă unei campanii simt totuși nevoia să arăt adevăratele vulnerabilități dar și întrebările fundamentale ale României, în loc să mă alătur corului de bocitoare care constatată irelevanța și goliciunea peisajului politic. Întrebări la care dacă nu răspundem urgent –noi, ca societate, nu politicienii– drumul României va continua să semene cu zborul unui balon fără busolă. În rezumat : răspundeți la cele 117 întrebări de aici și veți ști încotro trebuie mers.

Acum vreo trei ani, prin 2013, începeam să redactez programul politic al unei fundații cu obiective politice. Nedorind nici să reinventez roata, nici să produc abureala obişnuită, am căutat în documente oficiale opţiuni clare ale Statului Român, pe domenii. În afară de opţiunile clare de apartenenţă la NATO şi UE, o condamnare a comunismului și un déjà caduc Pact Pentru Educație, nu găseam nimic.

Am încercat apoi să descifrez opţiunile (explicite sau implicite) ale naţiunii, încercând să-mi clarific răspunsul la întrebarea "ce însemnă să fii român?". Am recitit istorie, am vorbit cu oameni mai informaţi decât eram eu, dar tot în ceaţă am rămas. Până ce, în urma unei discuţii cu doi oameni extraordinari, m-am luminat: noi nu avem definit un set de valori intangibile, precum celebrul "Liberté, Egalité, Fraternité" francez.

Fără opțiuni clare ale statului și fără un set de valori intangible ale națiunii, nu găseam șinele pe care să pun locomotiva unei mișcări politice utile țării. Van efort : în lipsă de repere bâjbâim în vidul axiologic al societății românești. Bâjbâim și dispăm resurse. Ăsta este, în fond, și motivul pentru care politicienii noștri nu pot da soluţii (legi) solide: nu avem linii directoare, cu care, ca român, dincolo de imperfecțiunile personale ale fiecăruia, să te trezeşti dimineaţa, să te culci seara, să le aperi cu pieptul dacă sunt atacate şi să le transmiţi copiilor.

Din reflex m-am îndreptat către învățăturile „elitelor”. Am descoperit că acolo vraiștea e și mai mare: avem o specie unică, cea a „intelectualilor constatatori”. Ei sunt textieri inegalabili, capabili să-ți schimbe și părerea că "Messi e mai bun decât Bănel", cu incalificabila capacitate de a cugeta liniștit, absenți chiar, retrași în pacea lor (internă?) în momente de maximă tensiune, în care țara fierbe iar muritorul de rând, sau chiar omul hârșit în lupte, își pierde simțul de conservare. Ei, „intelectualii constatatori”, reușesc apoi, când tensiunea războiului a trecut iar spiritele își recapătă apetența pentru disecat evenimente, să ne lumineze cu explicații și soluții post-factum (lecții sublime, fiecare dintre ele!) și lecții limpezi de morală. Dar intelectuali vizionari, care să lase nuclee structurate de gândire în urma lor, ioc. 

M-am întrebat, firește: "păi şi cine exact sunt eu să îmi permit să spun, cum trebuie făcute anumite lucruri, atâta timp cât o naţie întreagă nu a decis care sunt opţiunile sale majore?"

Dar să revenim la mișcarea politică. Colegii mei, evident, mă zoreau. A trebuit însă să accept că astea sunt limitele mele: nu mi se pare corect să dai "soluţii" atâta timp cât nici măcar problemele nu sunt corect formulate. Vorba veche: o corabie care nu ştie unde vrea să ajungă nu găseşte niciodată vânt favorabil. Şi în loc de soluţii le-am dat probleme ;)

Am repertoriat atunci*, aşa cum m-am priceput, vulnerabilităţile României, precum şi întrebările la care ar trebui să răspundă limpede, scurt şi la obiect, oricine vrea să conducă România. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat atunci cu documentul pe care l-am distribuit colegilor. E posibil să mai fie pe undeva pe net sau e posibil ca el să fi stat la baza vreunui obscur și uitat program politic. Cert este că acum tocmai s-a încheiat încă un sezon de vânătoare de voturi. În care românii au primit răspunsuri nerelevante de la oameni în marea lor majoritate nerelevanți, la întrebări pe care nimeni nu l-a pus. Oameni mici, minți închistate, caractere stâlcite. De la domnișori cu ochelari fără ramă și discurs fără fond dar destoinici feisbuchiști, la nevinovate gazele, gușteri hămesiți, și venerabili, respectabili seniori, luați în brațe de și mai venerate amazoane. Pe ici pe colo, ca în fiecare campanie, mai apare cîte un ghiocel, semeț, alb și îndrăzneț. Dar nu ei, fesibuchiștii, gazelele, gușterii, venerabilii, amazoanele și ghioceii sunt cauza: ei sunt rezultatul. Rezultatul faptului că niciodată, nimeni, nu a avut inteligența și perseverența să pună pe hârtie vulnerabilitățile României și întrebările fundamentale la care trebuie să răspundem înainte de a încropi, pe genunchi, platforme și programe găunoase care duc spre nicăieri. În 1989 România nu a avut o minte clară care să cearnă ce e de păstrat și ce e de aruncat. Nu avem nici acum o structură cât de cât inteligentă care să clarifice, structurat, confuzia discursului public.

Cred că vulnerabilitățile și întrebările aferente pe care le-am gândit acum trei ani acoperă o bună parte din ce trebuie făcut. Sigur, e absurd sa ne așteptăm de la vreun partid să ne dea aceste răspunsuri. Și nici de la vreo platformă sau „strategie” constipată. Dar totuşi, cineva trebuie să răspundă clar si succint la aceste întrebări. Poate comisia care face planul de ţară? Spus simplu așadar : faceți bine și răspundeți la cele 117 întrebări și veți ști încotro să o luați.



*nu îmi mai amintesc cu precizie, dar din câte citesc prin căsuța mea poștală, câțiva dintre cei cu care am fondat Fundația Mișcarea Populară și-au adus contribuția la text. Nu îmi asum întreaga paternitate, ci doar vreo 22 dintre cei 23 de cromozomi. Și nici nu îmi asum vreo originalitate: sunt convins că în multe documente, programul PPE de exemplu, se găsesc elemente care te fac să îți pui întrebări.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Pe cine ar fi bine sa trimita Timisul in Parlament?

Mă simt oarecum obligat să scriu despre alegerile din Timiş, fie şi din respect pentru cei 17% care mi-au acordat votul în 2014. Cu menţiunea că niciodată nu voi mai cauta sa am vreo funcţie publică în România.

Să ne uităm la aceste alegeri de jos în sus, pornind de la interesul oamenilor, dar şi de sus în jos: să ne limităm, totuşi, la scenariile fezabile politic.

Mai inainte cateva lucruri din culisele politicii. Importante pentru voi, cititori, dar si pentru cei care vor fi alesi, majoritatea pentru prima data. Viitorilor alesi, le spun : nu uitati ca exista viata si dupa alegeri. Nu va injurati, nu va atacati sub centura. Aveti suficient spatiu de diferentiere pentru a nu fi nevoie sa intrati in zone ale limbajului suburban. In politica toata lumea trebuie sa discute cu toata lumea: construiti poduri, nu le daramati. S-ar putea sa ajungeti la guvernare in cea mai improbabila formula, s-ar putea sa va aliati pentru o anume cauza chiar daca veti fi unii la putere altii in opozitie. Nu uitati ca e, totusi, judetul Timis. Adica civilizatie. Tin minte ca in campania 2014 am solicitat competitorilor un « pact al decentei » in campanie. Nu ar fi rau ca toate partidele sa il semneze acum. Niciodata nu e prea tarziu.

Sa vedem acum care ar fi in mod ideal repartizarea mandatelor, avand in vedere oamenii de pe liste. Pe majoritatea ii cunosc foarte bine.

Cred ca de la PNL ar fi util sa intre in Parlament Marilen Pirtea, Ben Oni Ardelean, Pavel Popescu si Liliana Onet. Inteleg ca mai e pe lista si Maia Barna, ea ar avea loc oricand in Parlament, dar din pacate va fi greu avand in vedere configuratia actuala. 

E un semnal bun al PNL faptul ca a incredintat conducerea listei lui Pirtea, ca dovada de atasament pentru Timisoara universitara. Marilen Pirtea, dincolo de tineretea lui, e un om care a facut lucruri bune la UVT. S-a luptat sa castige universitatea, a incurajat oameni tineri si a obtinut rezultate. A organizat impecabil conferinta nationala a diasporei stiintifice, sa vedem cum valorifica asta pentru universitate. Nu e viciat de politica de Dambovita, e moderat, are experienta in conducerea universitatii, una peste alta e clar valoare adaugata. Cred ca are potential de ministru, va depinde de el cu ce tolba de voturi ajunge in Parlament. Daca PNL Timis revendica o pozitie de ministru, pe baza rezultatelor, nu vad cine altcineva din judet ar fi calificat pentru ea.
Ben Oni Ardelean e un om de teren, cu retele si cunostinte multe, disponibil, e foarte important in munca unui partid serios. Pavel Popescu e surpriza pozitiva a acestor alegeri in Timis. Dinamic, onest, credincios, bine intentionat, bine relationat, gandire sanatoasa, duce inca lipsa de experienta; este insa preferabil sa nu ai experienta politica a ultimilor 26 de ani din Romania. Daca e inteligent si gestioneaza bine maturizarea garantez ca va fi un redutabil parlamentar, pe care nu va fi o idee buna sa il supere cineva. Pe dna Onet nu o cunosc prea bine. Ca fost subprefect cunoaste Timisul ca pe buzunarul ei, iar din ce posteaza pe facebook o vad ca un politician apropiat de oameni si cu o excelenta relatie cu Bucurestiul, un atuu semnificativ. Regret ca in aceasta ecuatie e posibil sa nu mai fie loc pentru Maia Barna, care atunci cand era parlamentar a avut o activitate extraordinara. Stie, vrea, poate si are o personalitate foarte agreabila. O vad totusi pe un post de secretar de stat la munca sau chiar la educatie, pe probleme sociale. Cred ca dl Draganescu de la liberali ar trebui « reciclat » pe o functie, are experienta, e loial si curajos.

Pe cei de la PSD nu ii cunosc. Ar fi important sa trimita trei deputati in Parlament, dintr-un motiv simplu : in orice circumstanta PSD va fi un partid puternic. In consecinta e bine ca Timisul sa aiba o oarecare reprezentare la nivelul PSD, chiar daca nu cu putere de decizie si influenta. Grindeanu pare sa fie un soi de noua generatie PSD, nu sunt deloc convins de valorile ei, trebuie insa sa fim realisti : Romania nu se va moderniza cat timp PSD nu se va moderniza, pentru ca PSD va fi puternic in orice situatie : la putere sau in opozitie.

Mai raman trei locuri la Camera Deputatilor. Cred ca USR si PMP vor intra in Parlament, ALDE nu. UDMR sigur va intra dar asa cum arata algoritmul de distribuire al mandatelor nu cred ca UDMR Timis va prinde un loc. Dinamica politica actuala arata ca USR si PMP isi vor imparti, cel mai probabil, mandatele care raman.

La PMP lista a fost curatata de doua personaje care sa ratacisera pe-acolo, actuala lidera PMP, Roxana Iliescu, dand dovada de multa perseverenta, putere de lupta si abilitate pentru a reusi, in final, sa intocmeasca o lista mai buna decat se asteptau multi. Avand in vedere ca Roxana Iliescu a reusit sa tina organizatia unita, sa ajunga vicepresedinte CJ si sa isi impuna oamenii pe liste, a dovedit ca trebuie luata in considerare in orice ecuatie politica viitoare. Cu atat mai mult daca PMP intra in Parlament. Iar cine crede ca « vechii » UNPRisti nu vor trage la caruta PMP se insala : oamenii de la baza nu iubesc looserii, deci nu cred ca poate fi vorba de loialitate in boicot fata de cei doi care nu mai sunt pe liste. Miscarea surpriza facuta de Cornel Samartinean in speranta pastrarii locului in Parlament poate lesne fi justificata prin prisma faptului ca acesta este, conform unei analize a Camerei Deputatilor, cel mai bun parlamentar de Timis. Si are, asadar, argumente sa se simta nedreptatit de absenta de pe un loc eligibil la PNL. Fiind vechi PDList, e si asta un argument. Nu imi dau seama de forta lui de tractiune in PNL pentru a cantari in ce masura pierderile electorale ale PNL vor fi semnificative (concomitent cu castigurile PMP) in urma plecarii sale. Dl Dugulescu aduce experienta parlamentara si politica semnificativa, chiard daca scorul sau la primarie nu a fost enorm. L-am cunoscut indeaproape cand era deputat in doua ocazii limita. A cantarit si a actionat corect. Miza e mai mare acum, organizatia pare mai sudata, presupun ca va trage mai tare. Nu cred ca locul 3 (Roxana Iliescu) este eligibil, cu toate ca as vrea sa vad o femeie hotarata din Timis in Parlament. Cred ca ar fi fost bine ca Roxana Iliescu sa fie pe locul 1, dar stiu ca in pofida dorintelor apasate « de sus » ea a preferat sa ramana la CJ. Ma felicit ca am sprijinit-o si incurajat-o cand a fost cazul.

Il cunosc bine pe Catalin Drula de la USR. Nu am nicio rezerva in a spune ca e un om care trebuie sa fie in Parlament. Chiar daca il cunosc pe Nicusor Dan de la 16 ani, am avut mari rezerve in ceea ce priveste USR ca structura politica. Daca ne uitam insa la fapte, este remarcabil ca USR a livrat : a adus pe locuri eligibile foarte multi oameni care au avut succes profesional in viata reala, au reusit, cu cateva exceptii, sa tina veleitarii departe, si nu au cazut in capcanele tipice oricarui inceput. Drula e o foarte buna alegere. Parcurs educational foarte bun, profesional si mai bun. A fost consilierul pe probleme de infrastructura al premierului si, pentru cunoscatori, ministrul de facto al transporturilor. Majoritatea proiectelor deblocate de Guvernul Ciolos i se datoreaza lui. Intr-un eventual guvern condus de Dacian Ciolos postul de ministru al infrastructurii i-ar reveni natural. Nu este tipul clasic de politician, am decelat in el partea buna a atitudinii de Bucuresti. Nu stiu cum va fi primit la Timisoara. Sper ca, inteligent cum e, va intelege repede fluxul energetic particular al orasului nostru si se va adapta. Nu il cunosc pe candidatul de pe locul 2, Radu Lupan, cert este ca, precum Catalin Drula, a avut o activitate profesionala reala, nu a fost vanator de sinecuri.

Iata asadar ca Timisul este intr-o conjunctura buna : daca PMP si USR fac pragul, atat Catalin Drula cat si Roxana Iliescu vor avea un cuvant greu de spus pe scena nationala a partidelor lor respective. Adaugata Alina Gorghiu, ar insemna trei din patru partide in care conteaza oameni grei din Timis. Potentialul este de doi ministri (Drula si Pirtea) daca guvernul este condus de Dacian Ciolos si zero ministri daca guvernul este condus de PSD.

In concluzie, daca locuitorii Timisului si-ar da votul astfel incat PNL sa aiba 4 locuri, PSD 3, PMP si USR impreuna 3 locuri, cred ca reprezentarea judetului prin Pirtea, Ardelean, Popescu, Onet (PNL), Dobra, Simonis, Pau (PSD), Drula (USR), Samartinean (PMP) si Lupan (USR) sau Dugulescu (PMP) ar fi o reprezentare buna. Cu doar o femeie din 10 ar fi o delegatie cam prea masculina, dar cred ca doamna Onet, le-ar face fata cu brio.

La Senat, desi sunt doar patru locuri, lucrurile sunt mai complicate. Din cauza candidaturii presedintei PNL, dna Gorghiu. Referitor la ea, sunt de spus urmatoarele : cea mai mare greseala a contracandidatilor si a presei ar fi sa-i sara in cap pe motiv ca nu e din Timisoara. Nu discut faptul ca situatia e identica si la altii, dar trebuie spus clar : Timisoara nu a dat politicieni de top in ultimii ani, care sa poata sa conteze la nivel national. Faptul ca presedintele unui mare partid candideaza la Timis e un lucru important pentru judet. Nu faceti asadar greseala sa poluati campania cu acest atac facil si care nu va va aduce niciun vot in plus. Mai degraba as gasi un mijloc de presiune politica asupra ei (si daca e inteligenta il va initia chiar ea) astfel incat sa fie obligata sa isi ia angajamente publice ferme pentru judet, si sa demonstreze ca nu a venit numai in trecere. 

Subliniez ca in ciuda eforturilor mele din perioada ministeriatului de a ma apropia de liberali (buna relatie pe care o am cu dl Robu e marturie), nu am avut o relatie buna cu dna Gorghiu la acel moment. Ar fi fost si greu: ea provenea de la Universitatea Cantemir, eu din laboratorele unui laureat Nobel. S-a lasat tentata de facilitatea atacurilor populiste la adresa mea (imi amintesc ca, odata, din politete, am adaugat cu penita cateva cuvinte agreabile in raspunsul ministrului la o intrebare parlamentara a carei autoare era si, in loc sa aprecieze gestul, l-a mistocarit public). As fi putut da un link la articolul de pe blogul ei cu acest incident, dar pacat ca ajunsa predesinte de partid si-a sters blogul. Dar am iertat-o, pentru ca, sa zicem, asa a fost conjunctura uselista de atunci iar acum pare ca a inteles. Cum politica este despre viitor nu despre trecut, mi-a devenit chiar simpatica de cand apara cu indarjire bucati ale legii educatiei date de mine, dupa ce au fost masacrate de PSD. Astept cu nerabdare momentul in care copilul sau va merge la clasa pregatitoare si va spune public ca a fost o excelenta idee. Si cred ca i-as face chiar campanie daca as auzi-o public sa spuna exact ceea ce a spus candidatul PNL la functia de premier, dl. Ciolos, si anume ca Legea educatiei in varianta originara e foarte buna. 
Chiar daca nu e cel mai vizionar lider de partid, e in ton cu cerintele politice ale momentului si are uriasul merit de a fi tinut partidul impreuna. Cine o subestimeaza face o mare greseala. Primii care ar trebui sa inteleaga importanta unui scor bun, inclusiv pentru vitorul lor politic si administrativ sunt primarii din judet. Doar cine are inteligenta politica a unui pixel nu intelege aceste lucruri, tot asa cum e limpede cat de important este pentru PNL ca lista de Timis, sub conducerea presedintelui PNL, sa scoata un scor foarte bun. 
Dl. Robu, poate fara sa isi dea seama, isi joaca viitorul politic : daca scoate scor bun va fi propulsat printre liderii PNL care conteaza la nivel national, visul secret al activului primar din Timisoara. Un scor slab il va fragiliza in sanul organizatiei, unde si asa se vorbeste pe la colturi de o anumita megalomanie. Pretind ca il cunosc bine, si as vorbi mai degraba despre o forma de supra entuziasm, proportional cu simtul puterii, dar in cazul unui rezultat mai slab decat la locale nu cred ca dusmanii il vor ierta. Pentru el, asadar, e ca la poker : all in. Mai cred ca ar fi bine ca locul doi la Senat sa fie eligibil pentru PNL. Ar fi important ca Lugojul sa fie reprezentat, prin activul domn Buciu. 

Daca un loc la Senat pentru PSD e asigurat, pentru cel de-al patrulea loc cred ca l-as prefea pe dl. Sumalan, de la PMP. Prin el si Pirtea, Timisoara universitara ar avea doi reprezentanti in Parlament, lucru foarte important. Nu il cunosc pe candidatul USR la Senat, un pilot de avioane militare, meserie « tare ». Il vad implicat in viata comunitatii, lucru minunat. Asadar, pe langa candidatul PSD, cred ca in mod ideal Timisul ar fi reprezentat de Alina Gorghiu, C.A. Buciu si R.L. Sumalan. Pacat ca nu exista un loc 5, dna Nagy de la PNL si dl. Falcoi de la USR fiind optiuni de urmarit. As fi fost tentat sa spun ca Petru Ehegartner ar fi plus valoare, din pacate ALDE in ansamblul sau transmite un mesaj nu tocmai bun. 

In concluzie, invitatia mea pentru oamenii din Timis care merg la vot ar fi sa voteze mai degraba uitandu-se la oamenii de pe liste si sa nu ia in considerare argumente politicianiste. Timisul are mai multe sanse de reprezentare la varf intr-un guvern condus de Dacian Ciolos. Iar pentru politicienii angrenati in campanie invitatia este la seriozitate, politiete, lupta politica dreapta, bazata pe optiuni clare, fara populisme si mai ales, bazata pe adevar. Sigur, nu pot sa le cer sa egaleze frumusetea si inteligenta campaniei pe care am facut-o in 2014 impreuna cu o mana de prieteni inimosi, dar macar sa incerce, pot.

Ah, era sa uit: aud tot felul de calcule de tipul "noi nu putem sa luam voturi de la partidul X, deci nu are rost sa atacam partidul X, mai bine atacam partidul Y". Total fals. Voturile le luati de la oameni, nu de la partide. Asa ca, dragi politicieni, ochii pe realitate, traista in spinare si la oameni! Nu stati ca mustele in borcan (sau ma rog, la cafele prin cafenelele orasului) gandindu-va cum "sa le-o trageti" adversarilor de-o luna cu care va veti pupa pe botic incepand din 12 decembrie. Iubiti oamenii si ganditi pozitiv. Si nu mai postati chestii politice de doi lei pe facebook. Mai bine postati pisici. Sau despre oamenii pe care ii intalniti, ca pana la urma este despre ei, nu despre voi campania asta.

luni, 19 septembrie 2016

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Articolul 32, aliniat 5 din Constituția României:
Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.


M-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni... Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau ca unic scop îndoctrinarea religioasă a copiilor prin acest mijloc. E limpede că în agenda/trena lor cădeau oameni de bună calitate și credință, exasperați (pe bună dreptate) de proasta calitate a învățământului de stat. Fondul de comerț al extremistilor de tot soiul a fost întotdeauna exasperarea justificată a oamenilor față de realitatea cotidiană. 

Pentru a nu cădea în capcană, acestor oameni le-am dat alternativa corectă la învățământul obligatoriu de stat: învățământul privat, introducând în lege principiul de bun simț „banul urmează elevul”, anume plata de către stat a aceleiași sume per elev, indiferent dacă copilul este la o școală de stat sau una privată acreditată. Iar pentru cei cu convingeri religioase puternice, pe care ii respect foarte mult, am incurajat scolile confesionale autorizate, aşa cum prevede Constituția. Am si deschis cateva. Din păcate abia după 5 ani guvernul Cioloș a aplicat această măsură. Evident, școlarizarea acasă este reglementată pentru copiii cu probleme medicale.

Să pun însă punctul pe i: homeschooling-ul nu este o „alternativă educațională”, ci o tentativa de inginerie socială. Una pe care societatea noastra nu o poate gestiona acum. Paradigma homeschooling-ului e total diferita de ceea ce pretind, din neștiință, îndoctrinare sau naivitate promotorii săi: aici nu e vorba despre optimizarea învatarii/educarii. De ce avem legi nationale/regionale ale educatiei? Pentru ca societatile noastre considera ca invatarea/educarea copilului nu sunt numai la dispoziția parintilor, ci si la dispoziția societatii: faptul ca esti parinte nu iti da dreptul (privilegiul) sa iti educi copilul numai cum vrei tu, ci si cum vrea societatea. În primul articol al Constituției scrie că  ”România este stat de drept, democratic şi social”. Povestea cu libertatea individuala nu tine: libertatea absoluta presupune responsabilitate absoluta. Ceea ce stim ca nu poate exista. Nu ai voie sa ii dai copilului tau droguri, nu e voie sa ii aplici pedepse corporale si multe alte interdictii. Societatea considera ca educatia trebuie sa fie si printre atributiile ei. E bine asta, e rau? Nu stiu si nici nu tine de mine sa decid asta. Societatea trebuie sa decida. Dar trebuie sa fim constienti ca daca acceptam homeschooling-ul, aceptam sa facem fara anestezie si fara a fi calificati, o operatie pe creierul societatilor noastre. eu unul nu sunt pregătit pentru așa ceva.

Asadar: daca sunteti nemultumiti de calitatea scolior publice, nu inlocuiti o problema cu una si mai mare, improvizații home-made. Faceti bine si votati oameni destepti, care stiu cum sa faca scoala. Daca nu reusiti asta, ca noh... politica pute, atunci va raman alternativele educationale reale si scolile private. Care in urma legii educatiei au inceput sa fie finantate si de stat in mandatul lui Ciolos. Sigur, nemernicii de politicieni sunt de vina, mai ales cei care nu plang pe umerii saracior profesori, dar nu uitati niciodata ca voi ii votati.

Sigur, sunt și argumente tehnice, dar ele sunt aproape neglijabile pentru cine înțelege corect miza. Așa porție sănătoasă de homeschooling au luat copilașii jihadiști care se aruncă în aer... Alt exemplu: dacă acceptăm homeschooling, fiecare părinte va primi de la stat costul standard per elev, adică vreo 3500 de lei pe an. Și atunci să vezi ce succes o să aibă homeschooling-ul printre cei mai săraci 10% dintre părinți, mai ales printre cei care au nevoie de o mână de ajutor în ogradă din partea copiilor de 7 ani. Traim intr-o țară în care statul abia își poate controla prim miniștrii plagiatori. Să vezi ce mișto o sa verifice educația dată de geniile nedescoperite ale pedagogiei de sufragerie. Nici nu intru în aspecte de socializare și învățarea normelor sociale, că o să îmi sară toți răzvrătiții în cap, și o să îmi explice că e dreptul lor să facă ce îi taie capul și că sunt un comunistoid. Și vor utiliza ca argument suprem „Another Brick in the Wall„ melodie ale cărei versuri, deși fan absolut al lui Pink Floyd, mi-au produs un disconfort major deja la vărsta de 9 ani.

PS: da, homeschooling-ul este solutia, unica de fapt, pentru educarea copiilor din comunități izolate. e greu dacă ești un copil unic în 1000 de km pătrați să mergi la școală... Dar știm că nu despre asta e vorba în speță...

Copyright: acest text imi apartine. Preluarea lui fara autorizare expresa este infractiune.

marți, 28 iunie 2016

What does Quantum Physics have to do with the European Union?

Truth is only one. The perception of truth, however, is infinite. All of us perceive the world in our own terms, but how many of us understand the truth of quantum physics, that actually is the foundation of the world as we know it? It is the same with the European Union. The truth is that:

·   the EU is the closest to perfection political construction ever designed by humanity, under constant improvement
·   the EU made no major mistake
·   the EU is as democratic as it can be while having functional mechanisms
·   the EU overperformed, the results exceeded the expectations

However, the vast majority of "people" (understanding by this lords as well as beer-drinkers) simply does not have the instruments to understand it. Just as a minority of people understand quantum physics. Yet quantum physics is right. But people do not appreciate the good until they see the bad. In the past 70 years people that were in the EU only enjoyed the good. Now they are about to enjoy the bad. Let us face the reality
  • unemployment in the EU is a false problem; it is a mere luxury: the reality is that only who does not want does not find a job.
  • The various "crises" were nothing more than adjustments for an excessively high level of living.
  • Lack of "opportunities"? A mere tantrum thrown by over-assisted lazy guys.
  • No democracy in the EU? Then go vote for the European Parliament that has a major say in any important decision. And how about 800 unelected "Lords" in the British Parliament?

So the truth is that the EU was built by smarter people than you and I, just like quantum physics was developed by smarter than average guys. And, believe it or not, there is no accessible way to explain quantum physics, just as there is no accessible way to explain the complexity of the EU. Do not expect an illiterate to understand the quantum physics of nuclear energy when he turns on the light, just because the electricity comes from a nuclear power plant. So, “people” are using the many benefits of quantum physics, without understanding it. Euro-enthusiasts hoped that when seeing the benefits, the “people” will actually love the EU. 

But, in spite of the fact that EU clearly overperformed it is now destroyed by a strange alliance of headless leftists (that lie to you that you can perpetually live out of someone else's work) and populists that tell you that it is your neighbor's mistake that you are poorer than them. And you, dear stranger, believe them. Forgetting how the vast majority of the “people” look like. To check the reality of who they are, go check the naked&drunken guys/galls on the beaches of Greece and Spain as well as the scared retired people, remembering their youth. The EU is, of course, responsible for the running they cannot do anymore. And go to the average pub of high-anti EU voting areas. 

The belief that “democracy” is the right of those people to destroy our EU amounts to accepting that quantum physics is wrong because the average “people” do not understand it. Democracy, dear friends, is our right to vote people that take decisions for us all. Not the right of average “people” to take decisions for others. Not because they are “average”. But simply, and quite logically, because they do not have, individually, the instruments to take those decisions. The funny thing is that the same average “people” will vote for maintaining the 800 unelected lords…

So, just like with quantum physics: the reality is not that the EU is wrong, but that we do not understand it. And it is NOT any politician’s business to make you understand it. It is your business to understand what actually made you and your family have a great life in the past 70 years. Because you are about to have a tough ride for the next 70.

sâmbătă, 7 mai 2016

Despre schimbare, educatie, sanatate si epoci. Plus un document important

Pentru documentul despre modernizarea educatiei in perioada 2007-2012 click aici. 

Sunt doua moduri de a provoca schimbarea radicala a unor sisteme mari, cum sunt sistemele de educatie si de sanatate: 
  • schimbare de tip "expert", in care masurile sunt decise in urma unui diagnostic precis si pe baza unor cunostinte avansate in domeniu si
  • schimbare de tip "dezbatere", in care masurile sunt decise in urma gasirii unui numitor comun acceptabil din partea actorilor din sistemul care trebuie schimbat.
Exista, desigur, si schimbarea de tip "smecherie", in care te prefaci ca dezbati dar in final tot ceea ce s-a decis, initial, in cerc restrans, se intampla. Nu discutam varianta asta, chiar daca cea mai raspandita, pentru ca nu ajungem decat in mocirla politica cotidiana.

Schimbarea de tip "expert" presupune, in mare, ca politicul se angajeaza in fata natiunii sa faca acceptabile si sa explice masurile decise de "experti". Acest tip de schimbare are doua mari dezavantaje: 
  1. "expertii" nu au legitimitate democratica: au fost, pur si simplu desemnati si nici nu raspund in fata nimanui in caz de esec. 
  2. Chiar daca "expertii" au propuneri foarte bune, daca terenul nu e favorabil, adica daca populatia nu intelege nici diagnosticul si nici utilitatea schimbarii, propunerile sunt foarte greu de aplicat, oricat ar fi de bune.
Ea are si doua mari avantaje: 
  1. e, de obicei, ceea ce trebuie, cu masuri curajoase
  2. e rapida.
Schimbarea de tip "dezbatere" presupune, in mare, ca politicul si reprezentantii sistemului care trebuie schimbat sa fie elementele cheie pentru gasirea solutiilor. Acest tip de schimbare are trei mari dezavantaje:
  1. schimbarile radicale nu au cum sa vina din partea celor care SUNT sistemul
  2. centrii de putere ai sistemului de schimbat au parghii multiple, consolidate in timp, prin care orienteaza orice dezbatere prin locotenenti vocali si interesati, lasand impresia necunoscatorilor ca negrul e alb si albul e negru: spus direct, castiga cine urla mai tare
  3. orice astfel de schimbare este lenta.
Exista un singur avantaj: schimbarea prin "dezbatere", atat cat este ea, nu da nastere la turbulente majore. Initiatorii ei vor avea oricand raspunsul: "nu eu am decis, asa s-a cerut".

Nimeni nu reuseste sa sintetizeze mai bine decat Descartes, inca din 1626 situatia ingrata. El spune, in mare, urmatorul lucru: cu cat o problema e mai grea, cu atat mai putini cei care o inteleg si pot rezolva. Este asadar inutil sa asculti majoritatea atunci cand ai o problema grea, e mai intelept sa asculti minoritatea.

Sa revenim insa la educatia si sanatatea din Romania: in perioda 2007-2011 seful statului de atunci a propus doua mari schimbari de tip expert: una in educatie si una in sanatate. Comisii conduse de experti (Miclea si Vladescu) au facut diagnostice punct cu punct (care de atunci sunt zilnic confirmate si rasconfirmate de realitate in ambele domenii), in educatie a fost facut chiar si un pact national politic (evident, nerespectat) si au propus solutii pentru legi. 

La educatie, pentru ca am avut un plan de modernizare fara cusur, gandit exceptional de Mircea Miclea, caruia i-am adaugat perseverenta, curaj si nervi, iar "sistemul" nu a avut cu ce sa ma agate, am reusit sa trec o lege foarte aproape de solutiile de tip expert. TOATE documentele care au sta la baza acestei schimbari de tip expert, precum si textele de lege rezultate, pot sa fie gasite dand click aici. Astazi, dupa aproape 6 ani de incercari disperate de modificare, mafiotii din educatie (sindicatele, cartelul rectorilor plagiatori, dinozaurii universitari hraniti in comunism si hienele tinere care au supt laptele ideologiei iliescene) inca nu au reusit sa distruga tot, dar au golit legea de esenta. Se constata insa usor ca TOT ce s-a aplicat in varianta initiala a fost bun (clasa pregatitoare, invatamantul profesional dual, bacalaureatul corect, clasificarea universitatilor, razboiul antiplagiat, "Scoala Altfel", Laserul de la Magurele, evaluarea onesta a granturilor) si ca TOT ce a fost modificat a iesit prost. Calitatea si coerenta legii au fost laudate de Comisia Europeana in multiplele rapoarte de tara din 2011 pana azi. 

In sanatate nici macar nu s-a ajuns la stadiul de lege. Constatam insa ca ceea ce scria in raportul comisiei Vladescu este astazi cauza majora de moarte in spitalele din Romania. Constatam cu uimire si surpriza, caci era suficient sa citim, inca din 2009. An din care, pana azi, Romania a cheltuit miliarde de Euro din fonduri europene inutil, in loc sa le bage intr-un sistem de sanatate corect.

In concluzie, tentativa de modernizare prin reforme de tip "expert", de sus in jos, a sanatatii nu a dus la niciun rezultat, iar in educatie a dus la rezultate foarte bune atata timp cat am aplicat ceea ce trebuia sa aplic, dar in momentul in care vectorul schimbarii nu a mai condus "sistemul", acesta s-a reasezat, cat a putut, pe vechile baze. Este, totusi, remarcabil un fapt: nimeni nu va mai putea de acum sa spuna ca "nu se poate trece o lege moderna". Am facut-o, deci se poate, cred ca daca mai apucam un inceput de an scolar majoritatea lucrurilor erau ireversibile. Mai mult, lucruri pentru care am fost injurat strasnic sunt acum acceptate si chiar apreciate. Nu e nefiresc: in bulibaseala generala caracteristica sitemelor dezariculate, fiecare si-a incropit o nisa de confort personal. Care nisa era perturbata de inevitabila punere in functiune a unui sistem functional. Cum sa fie fericiti liderii de sindicat cand, brusc, statul nu le mai baga in buzunar direct 16 milioane de Euro anual, fara sa le ceara socoteala? Sau elevii care, incercand sa copieze, erau exclusi din examen in loc sa primeasca diploma?

Intorcand foaia istoriei, noul, inca, presedinte, intr-o radicala schimbare de stil, propune, cel putin in educatie, o schimbare bazata pe dezbatere (Romania Educata). Multe voci, prezentand argumentele impotriva de mai sus, spun ca nu va duce niciunde, ca discutiile sunt sterile, ca solutiile vor fi "apa de ploaie", ca daca asteptam pana in 2018 vreo schimbare mai condamnam cateva generatii (e adevarat, din 2011 pana in 2018 vor fi trecut, totusi, 7 ani...), si multe alte argumente. Exista intrebarea, legitima si pertinenta, a directiei: orice dezbatere porneste de la o stare de fapt. Cu ce e aceasta diferita de cea din diagnosticul pus in 2007, cand s-a semnat pactul? Este acel diagnostic insusit? Au fost solutiile gresite? Pe ce date ne bazam cand afirmam ceva?

Detasat de pareri politice, incerc sa observ fenomenul obiectiv, chiar daca, prin natura mea de om de stiinta, vad in demersul de tip expert multiple avantaje, logica interna fiind cel mai important. Din punct de vedere macro cred ca schimbarile de stil sunt utile. Fie si pentru a da poporului posibilitatea sa vada si sa experimenteze alternativa. Desigur, inertia e mare, iar acest proces va lua timp, dar pana la urma, nu e vorba aici despre copiii lui, ai poporului, nu numai despre copiii celor care inteleg si vor o schimbare rapida? 

In mod evident poporul, bine sau prost informat (asta conteaza mai putin) e iritat de schimbarile de tip expert, si, ca o contra-reactie, isi aduce la putere calaii, asa cum a fost cazul in 2012. Desigur, incetul cu incetul, isi da seama de justetea schimbarilor de tip expert: nimeni nu ar mai indrazni azi sa scoata camerele de luat vederi de la bac, nici sa desfiinteze clasa pregatitoare sau invatamantul profesional. Iar in sanatate, cine ar pretinde azi ca nu avem o problema cu infectiile nozocomiale ar fi luat cu pietre. La o recenta, excelenta, intalnire cu diaspora stiintifica, nu am putut sa nu observ, spre uimirea asistentei, ca, practic, fiecare propunere facuta azi acolo (in 2016!) se regasea deja, eficient operationalizata, in Legea educatiei 1/2011. Ba mai si descopera, lumea buna a stiintei, ca nu "cadrul legal" a fost inadecvat pentru pedepsirea plagiatorilor, ci neaplicarea lui; adica tot oamenii alesi de el, popor.

In concluzie, chiar daca cred 100% atat in justetea masurilor pe care le-am luat sau preconizat prin Legea 1/2011, chiar daca nu ma dezic nicio clipa de metoda pe cae am aplicat-o, de confruntare nemiloasa a mafiilor din educatie, eficient regrupate dupa mai 2012, chiar daca omeneste vorbind, nu pot sa nu am amaraciunea de a fi fost mult prea singur, iar acum sa aud vaicarelile multora care imi spun "ce pacat ca nu ne-am dat seama atunci", nu cred ca trebuie boicotata sau aruncata in derizoriu "metoda dezbaterilor". Va iesi ce va iesi, dar cel putin va fi acceptat. Bun, prost, cum se va putea, dar macar "lumea" va fi linistita. Poate needucata si linistita, poate educata si linistita. Va iesi exact asa cum vrea poporul. Ar fi pacat, totusi, ca poporului sa nu i se spuna si despre ce a fost facut in trecut. Documentul de aici e un bun inceput. Nu stiu finalul, sunt insa sigur ca daca am fi dus pana la capat aplicarea Legii 1/2011 lumea ar fi fost mult mai educata, iar azi ar fi fost si linistita; cred ca e important sa intelegi cand se incheie o etapa (epoca?) si cand incepe alta. Si sa ai linistea ca in epoca in care te-ai implicat ai facut ce ai putut mai bine, si ca ai dat tot. Iar celor, multi, care imi scriu rugandu-ma sa duc lupta in numele lor, le spun, la modul cel mai serios: dezbateti, acum e vremea implicarii voastre, si vedeti daca razbiti. E lupta voastra, nu a mea. De fapt asa a fost tot timpul, dar nu v-ati dat seama pana acum.

vineri, 25 martie 2016

In asteptarea unei tragedii previzibile: After School-urile Colectiv

O necesitate reala nesatisfacuta, After School-ul, duce in prezent la numeroase situatii de After School pirat, cu riscuri enorme pentru copii: fara o dezvoltare adecvata si un control strict, oricand se poate intampla un caz "Colectiv". In care sa moara sau sa fie supusi relelor tratamente copii. After School-ul a fost introdus in Legea educatiei si reglementat de mine prin Ordin al Ministrului. Lucrurile s-au cam oprit aici din pacate. Obiectivul minimal trebuie sa fie includerea tuturor copiilor care doresc pana la cl. a IV-a in programe After School. Cel maximal: pana la finalizarea gimnaziului. Ce trebuie facut concret?
Candidatii la primarii, pot sa preia cu copy-paste ce am scris aici. Guvernul, si asta e bine, e pe cale sa isi faca partea lui in acest sens.

GUVERNUL
1) Fiind in pachetul anti saracie (lucru excelent), sa fie explicit stipulat in ghidurile pentru accesarea fondurilor europene ca constructia si echiparea After School si a centrelor educationale conexe, sunt eligibile si prioritare.
2) Construirea unei baze legale prin care primariile sa poata oferi vouchere de after school in functie de veniturile parintilor.
3) Posibilitatea accesarii de fonduri europene pentru aceste vouchere.
4) Baza legala pentru ca profesorii sa poata fi platiti suplimentar: as face un "PFA Meditator After School" care sa aiba taxe zero sau minuscule.
5) Procedura de autorizare/acreditare de catre ARACIP a After School-urilor.
6) Masa calda pentru cine are nevoie in loc de "Corn si lapte" pentru toti.

PRIMARIILE
1) Sa se implice in program cu investitii in spatii si dotari.
2) Sa comunice cu Guvernul pe tema aceasta.

MINISTERUL EDUCATIEI
1) Sa propuna "Ghidul After School" ca un cod de bune practici minimale.
2) Sa monitorizeze continuturile de la After School.
3) Implicarea federatiilor sportive.